Cum ne influențează culorile

Posted on April 7, 2020 by Iasmina

Poate că unii dintre voi ştiţi că tot ceea ce ne înconjoară ne înfluenţează într-un fel sau altul: mediul în care ne aflăm, persoanele lângă care stăm, hainele pe care le purtăm şi chiar şi culorile asupra cărora ne aruncăm privirea.

Culorile se pot folosi la vindecări, fiind o terapie naturală, fiind capabile să reechilibreze psihicul într-o manieră foarte blândă.

Culorile pietrelor de la bijuteriile pe care le purtăm, nu ni le alegem întâmplător. În subconştient, ştim că acea culoare ne ajută.

Fiecare dintre noi are culori diferite în aură, iar culoarea aurei tale spune ceva despre tine şi despre personalitatea ta.

De asemenea, când cineva merge să cumpere flori pentru o anumită persoană, asociază culorile florilor cu cel/cea căruia i le va dărui.

Datorită culorilor, şi îmbrăcămintea ne poate ajuta să ne simţim mai bine. Atât veşmintele, cât şi pietrele preţioase, semipreţioase sau sticla colorată, pot ajuta la echilibrare prin intermediul proprietăţilor acestora.

Iată şi semnificaţia culorilor:

  • roşu aprins: agresivitate, supărare, tendinţe spre suicid
  • roşu pal: epuizare excesivă
  • galben închis: tiranie, tendinţe de posesivitate şi gelozie
  • galben deschis: persoană evoluată, cu sănătate foarte bună
  • albastru închis: intelect deosebit
  • albastru deschis: creativitate, logică, comunicare bună
  • verde închis: persoană cu capacităţi mari de a vindeca
  • verde deschis: bunăvoinţă, milă, iubire
  • indigo: deschidere spre spiritualitate şi putere mentală
  • mov deschis: fantezie, evoluţie spectaculoasă, boli de stomac, spiritualitate
  • alb: curăţenie spirituală deosebită
  • gri: tristeţe, depresie psihică, tendinţe de suicid, magnetism
  • negru: blocaj. Negrul e de preferat să nu fie folosit. În popor, negrul era asociat cu boli grave sau moarte.

Voi ce culoare preferați?

Posted in Eseu | Leave a comment

Ouale de Pasti – culori, simbol și semnificații

Posted on April 7, 2020 by Iasmina

În fiecare an, de Paşti, obişnuim să vopsim ouă roşii. Dar ştiţi de unde vine acest obicei?
Oul simbolizează renaşterea, adică noua viaţă dobândită de creştini prin moartea lui Isus. O legendă creştină spune că, atunci când Isus era pe cruce, Fecioara Maria a venit la el cu un coş cu ouă şi, punându-l sub cruce, ouăle s-au făcut roşii de la sângele lui Isus care a picurat pe ele.
În timp, oamenii au început că coloreze ouăle de Paşti şi în alte culori; initial se vopseau ouale cu coji de ceapa. Deoarece Paştele e întotdeauna primăvara, s-a asociat oul cu renaşterea naturii. Astfel, se spune că aşa cum îţi sunt colorate ouăle din coşul de Paşte, îţi va fi tot anul:
• dacă vor fi roşii – vei avea parte de dragoste şi te vei bucura de viaţă
• dacă vor fi galbene  – vei fi plin de lumină, tinereţe, fericire, vei avea recoltă bogată şi vei fi ospitalier
• dacă vor fi verzi – în jurul tău va fi prospeţime, rodnicie şi speranţă
• dacă vor fi albastre -vei fi senin precum cerul şi plin de vitalitate
• dacă vor fi violet – vei avea stapânire de sine, răbdare şi  încredere în dreptate.
În trecut, pentru vopsirea ouălor se foloseau numai culori naturale: varză roşie, coji de ceapă sau petale de flori. În Banat, femeile luau frunze de cucută, le puneau peste ou, apoi puneau oul într-un ciorap subţire şi le fierbeau în apă cu multe coji de ceapă. Ouăle se făceau portocaliu închis şi aveau o frumoasă urmă de frunză galben-verzuie. Apoi le ungeau cu puţină untură de porc, să lucească.
Reprezentări ale ouălor sunt şi pe bijuterii: pe cercei, inele, brăţări sau coliere. Ele reprezintă începutul. În unele mitologii (Egipt, China şi India), se spune că lumea s-a născut dintr-un ou. El este format din două părţi: gălbenuşul de tip yang şi albuşul de tip yin.
La budişti, oul este simbolul concentrării spirituale.

Voi ce culori veți vopsi ouăle anul acesta?

Posted in Cugetări, Informaţii care vă pot fi de folos | Tagged , , , | Leave a comment

Focaccia cu ceapă și sos de roșii

Posted on April 6, 2020 by Iasmina

Tot din seria de rețete cu făină și drojdie face parte și Focaccia cu ceapă, îmbunătățită cu sos de roșii. Dacă o faceți după rețeta de mai jos, eu vă garantez reușita. Ca să fie și pe placul copiilor, pe un sfert am pus și cașcaval ras și șuncă.

Ingrediente:

Pentru aluat:

  • 20 g ulei de măsline, plus pentru uns
  • 600 g făină de pâine
  • 30 g drojdie proaspătă, fărâmițată
    sau 3 lingurițe drojdie uscată (12 g)
  • 350 g apă
  • 20 g ulei de măsline
  • 1 linguriță zahăr
  • 1 linguriță sare

Pentru topping

  • sos de roșii

Pentru sos aveţi nevoie de:

  • 4 roşii mici sau 2 roșii mai mari sau o cutie de roșii tocate
  • 2 căţei de usturoi
  • ulei de măsline
  • sare
  • piper
  • oregano – o jumătate de linguriţă.
  • 40 g ulei de măsline extravirgin
  • 1 ½ linguriță sare
  • 2 cepe tocate

Aluatul pentru focaccia se face astfel: se amestecă drojdia cu zahărul şi cu 50 ml de apă călduţă.

Nu fierbinte, nici caldă. Să fie cam cu un grad sau două mai caldă decât temperatura corpului. Se amestecă şi se lasă până “creşte” drojdia, apoi se adaugă într-un castron mai mare, peste făina amestecată cu sare. Se amestecă, apoi se adaugă şi cei 300 de ml de apă călduţă rămasă, frământând aluatul. Se adaugă apoi şi uleiul de măsline şi se mai frământă puţin, până reușiţi să faceţi din aluat o formă de minge, iar aluatul se desprinde de pe vas şi de pe mâini. Se acoperă apoi cu un prosop şi se lasă într-un loc mai cald, la dospit, timp de o oră, o oră şi jumătate. Aluatul va creşte dublu.

Între timp se pregătește o tavă mare pe care se pune o foaie de copt tapetată cu ulei de măsline. Apoi se face sosul de roșii: se pune uleiul la încins, apoi se pun căţeii de usturoi, tocaţi mărunt. Se lasă doar puţin, să nu prindă culoare maronie, apoi se adaugă roşiile tocate mărunt. Se lasă cam 3 minute pe foc, apoi se adaugă sare, piper şi oregano, se amestecă şi se mai lasă 2 minute.

Aluatul, tot, așa crescut cum e, se ia cu mâinile unse cu ulei și se întinde cu mâinile, uniform, în toată tava. E chiar recomandat să se facă ”gropițe” în aluat, nu să fie întins uniform.

Apoi se pune sosul de roșii peste, după care ceapa tocată nu foarte mărunt și amestecată cu ulei de măsline și sare. Pe partea copiilor, după ce am pus sosul de roșii am ras puțin cașcaval, apoi am pus șunca și iar un strat de cașcaval.

Dacă ați ajuns până aici cu cititul, cu siguranță veți avea poftă bună. 🙂

Posted in Rețete, Rețete cu aluat | Tagged , , , , | Leave a comment

Idei cu făină și drojdie: rețetă de chifle pentru hamburgeri.

Posted on April 5, 2020 by Iasmina

Dacă tot nu putem ieși afară, si dacă tot avem făină și drojdie în casă iar copiii voiau burger, am zis că încerc să fac eu chiflele, pentru ca nu prea am unde să găsesc.
Ingrediente :
450 g făină
1 ou
200 ml apă
35 g unt moale
30 g zahăr brut sau normal
O linguriță sare
20 g drojdie
1 ou si semințe pentru decor (eu aveam in casa un mix de seminte de in, susan si floarea soarelui)

Se amestecă drojdia cu zahărul şi cu 50 ml de apă călduţă.

aluat pizza

Nu fierbinte, nici caldă. Să fie cam cu un grad, două mai caldă decât temperatura corpului. Se amestecă şi se lasă până se “creşte” drojdia, apoi se adaugă într-un castron mai mare, peste făina amestecată cu sare. Se amestecă, apoi se adaugă şi cei 150 de mililitri de apă călduţă rămasă și oul, frământând aluatul. Se adaugă apoi și untul şi se mai frământă puțin, până reuţiţi să faceţi din aluat ca o minge, iar aluatul se desprinde de pe vas şi de pe mâini. Se acoperă apoi cu un prosop şi se lasă într-un loc mai cald, la dospit, timp de o oră şi jumătate.
Se împarte aluatul in 8 părți , dați-le formă rotundă și așezati-le intr-o tavă, pe hârtie de copt . Acoperiți-le cu un prosop curat si lăsați-le încă o jumătate de oră la dospit .
Ungeți chiflele cu ou bătut, presărați pe ele semințele și coaceți-le in cuptorul preîncălzit, la 185 grade C, pentru 20 de minute.

Apoi umpleți-le după bunul plac.

Poftă bună!

Posted in Rețete, Rețete de mâncare | Tagged , , , , | Leave a comment

Ce înseamnă aurul în vis

Posted on April 5, 2020 by Iasmina

Nu știu cât de des visați voi, dar eu visez în fiecare noapte, și țin minte întotdeauna ce visez. Și de la o vreme am început să caut simboluri ale viselor, și, într-adevăr, subconștientul ne trimite mesaje prin intermediul viselor. Trebuie doar să fim atenți la ele.

Din bătrâni se știe că aurul e semn bun în vis. E un semn pozitiv dacă visezi aur, deoarece în mintea noastră, aurul e asociat cu bogăția, cu banii, cu avuția și cu puterea, reușita. Oricând, aurul e o valoare sigură. La orice oră, aurul poate fi transformat în bani. Iar dacă visezi aur, înseamnă că ai o dorință ascunsă de a te îmbogăți, și sunt șanse mari să se îndeplinească și să se ivească un câștig neașteptat.

Se spune că dacă visezi bijuterii din aur, există oportunități de a avansa pe scara socială, de a-ți crește puterea pe plan financiar.

Dacă visezi lănțișor de aur, care e format din zale, din verigi legate între ele, înseamnă că o colaborare mult așteptată se va înfăptui. Dacă lănțișorul din vis e rupt, înseamnă că în subconștient știi că va avea loc o ruptură de o persoană care te-a dezamăgit.

Inelul sau verigheta de aur în vis înseamnă căsătorie: ori te vei căsători, ori căsnicia ta a devenit solidă și nu va putea fi destrămată de nimeni și nimic.

Brățara de aur în vis e înfiriparea unei prietenii de lungă durată, bazată pe sinceritate și pe încredere.

Dacă visezi cercei de aur, înseamnă că ai o legătură strânsă cu divinitatea. Cerceii mai sunt și simbolul bogăției, iar în vis mai înseamnă și posibilitatea de a achiziționa obiecte de valoare.

Dacă visezi că pierzi aur, înseamnă că ți-e teamă de sărăcie, de a-ți pierde statutul social, banii adunați, ți-e frică de un eșec în afaceri, faliment sau concediere.

Dacă sapi după aur în vis, dacă visezi că îl cauți în mină sau în anumite locuri, înseamnă împliniri și reușite, dar nu pe plan financiar, ci pe plan spiritual, sufletesc.

Dacă visezi că ai aur, sub orice formă (de bijuterii, bănuți de aur, monede sau aur masiv), înseamnă că problemele pe care le ai se vor rezolva. Cu siguranță vei găsi soluția la problema care te apasă de ceva vreme.

Dacă în vis primești de la cineva un cadou – aur, înseamnă că vei avea parte de profit.

Dacă furi aur în vis, înseamnă că nu vei primi vești bune.

Dacă bijuteriile din aur pe care le-ai văzut în vis aveau și pietre prețioase, înseamnă că vei fi în centrul atenției, și vei avea parte de succes cât de curând.

Posted in Eseu | Tagged , , , , , | Leave a comment

Cum m-am apucat de pictură la 33 de ani

Posted on April 5, 2020 by Iasmina

”Niciodată nu e prea târziu!” auzim de o grămadă de ori, fără a ne da seama cât adevăr se ascunde în spatele acestor cuvinte…. Scriu acest articol pentru a încuraja pe oricine îl citește, să știe că, într-adevăr, niciodată nu e prea târziu, nici chiar să te apuci de pictură la 33 de ani. 🙂

Am început să pictez deoarece, știu că pare ciudat, dar m-am trezit într-o dimineață și mi-am zis: ”eu pot să pictez”. Habar nu aveam cum, iar de la orele de desen de la școală nu-mi aduc aminte mare lucru, doar că foloseam acuarele și știam că nu am talent.

Aveam o colegă la serviciu care a mai pictat înainte și i-am zis: ”Dacă îți fac manichiura, mă înveți și pe mine ce trebuie să fac să pictez? Ce culori pot folosi, ce pensule, etc.?” A fost de acord și am făcut târgul. Și am mers apoi la magazin și mi-am cumpărat pânză și culori în ulei, apoi m-am apucat, într-o Duminică. M-am apucat de dimineață, și m-am trezit că e seară și mi se făcuse rău de foame, pentru că am uitat să mănânc. Și nu vă puteți închipui ce era în jurul meu… Pe lângă pânză am murdărit masa, scaunul, parchetul, iar eu eram până la coate și pe picioare, pe haine, toată pictată. 🙂 Am găsit și o poză pe care i-o trimisesem prietenei mele atunci, întrebând-o dacă așa se întâmplă când pictezi.

Apoi m-am gândit că, totuși, ar fi bine să urmez un curs, unde să învăț ce pensule trebuie să folosesc, ce ulei, ce diluant, să învăț măcar noțiunile de bază, etc. Și am avut norocul să dau peste un profesor bun, care m-a ajutat să mă dezvolt și să progresez. Îl recomand oricui dorește să încerce să picteze, mai ales că acum predă și cursuri online. Se numește Adrian Negrea și îl găsiți aici:

https://www.youtube.com/watch?v=C50aons8oto&feature=share&fbclid=IwAR3Q6cfoxAkdiNhobw9OZr6rlccmnQX2nN7dQBN4fnxEA7-Mje7EcC_-aqQ

Nu aș fi contiuat să pictez însă, dacă nu erau persoane în jurul meu care să mă încurajeze să o fac. Primii au fost fratele meu și mama mea, apoi prieteni buni care m-au încurajat cu cuvinte, dar și cu comenzi, un chevalet primit cadou… toate au contat enorm și sunt convinsă acum că voi picta toată viața mea, orice: tablouri pe pânză, pereți, haine, pahare sau pantofi. 🙂

Închei cu un citat care mie imi place enorm: ” Avem la dispoziție artă pentru a nu muri din cauza adevărului.” Friedrich Nietzsche

Posted in Eseu | Tagged , , | Leave a comment

Aniversările nunții – simbolul anilor care au trecut de la nuntă

Posted on April 3, 2020 by Iasmina

Se spune că e ușor să faci o nuntă, să întemeiezi  o familie, dar e foarte greu să o menții. Asta pentru că, așa cum știm, pasiunea care e la început e trecătoare, și numai în unele cazuri e înlocuită de dragostea adevărată, de respect reciproc și de înțelegere. De aceea, în popor, a fost atribuit câte un simbol anilor care au trecut de la nuntă. Cu cât căsnicia e mai lungă, cu atât e mai rezistentă și mai durabilă.

La 1 an de la nuntă se spune că e  nunta de hârtie, deoarece, precum hârtia, care se poate rupe atât de ușor, și căsnicia e fragilă.
La 2 ani se sărbătorește nunta de bumbac.
La 3 ani – nunta de piele.
La 4 ani – nunta de flori, pentru că, după ce a trecut perioada de obișnuință, celor doi, viața li se pare frumoasă precum o floare.
La 5 ani – nunta de lemn. Iată că deja căsnicia a început să devină trainică. Lemnul este simbolul cunoașterii și al progresului.
La 6 ani – nunta de zahăr / nunta de fier. Dulce ca zahărul și tare ca fierul a devenit căsnicia după 6 ani.
La 7 ani – nunta de lâna / nunta de cupru. Cuprul este simbolul echilibrului și al iubirii.
La 8 ani – nunta de bronz / nunta de lut. Lutul este simbolul primordial al tuturor miturilor facerii. Din lut ne-am născut, și am primit viața. Iar bronzul este simbolul rezistenței, stabilității și statorniciei.
La 9 ani – nunta de salcie. În Orient, salcia simbolizează nemurirea, dar și vindecarea.
La 10 ani – nunta de tinichea.
La 11 ani – nunta de oțel.
La 12 ani – nunta de mătase. Mătasea simbolizează profunzimea, idealul, dar și luxul.
La 13 ani – nunta de dantelă.
La 14 ani – nunta de fildeș.
La 15 ani – nunta de cristal.
La 20 ani – nunta de porțelan. Porțelanul simbolizează încrederea și dăruirea.
La 25 ani – nunta de argint. Argintul e simbolul înțelepciunii, iar căsătoriții au ajuns acum la un moment în care, odată cu anii, au căpătat și înțelepciunea. Precum argintul, care e alb și luminos, tâmplele lor devin albe.
La 30 ani – nunta de perlă. Perla simbolizează credința și puritatea.
La 35 ani – nunta de coral.
La 40 ani – nunta de rubin.
La 45 ani – nunta de safir.
La 50 ani – nunta de aur. Aurul este metalul zeilor. Deja, când se ajunge la nunta de aur, căsnicia a ajuns la perfecțiune, la desăvârșire. Aurul reprezintă lumina, cunoașterea și viața veșnică, dar și dragostea, bogăția centrul căldurii și strălucirea.
La 55 ani – nunta de smarald.
La 60 ani – nunta de ametist.
La 65 ani – nunta de alabastru.
La 70 ani – nunta de platină. Platina este unul din metalele nobile care a ocupat pentru multă vreme chiar poziția de cel mai scump metal de pe piață.
La 75 ani – nunta de diamant. Se știe că diamantul este cea mai dură piatră. Dacă cei doi au ajuns să sărbătorească 75 de ani de la căsătorie, înseamnă că au fost rezistenți precum diamantul.

Voi câți ani sărbătoriți?

Posted in Eseu | Tagged , , , , | Leave a comment

Cum se numesc lunile anului, în tradiţia populară

Posted on April 3, 2020 by Iasmina

Fiecare lună a anului are, în tradiţia noastră populară, o altă denumire decât cea pe cate o cunoaştem noi. Şi fiecare denumire, populară sau preluată din latină, ascunde o istorioară interesantă. Decideţi voi care denumire e mai frumoasă şi se potriveşte mai bine la noi, la români. Se spune din bătrâni că lunile care au r în denumire sunt luni friguroase, iar celelalte sunt luni cu soare.
• Ianuarie – Gerar. Popular, nu e greu să ne dăm seama de unde se trage numele. E o lună geroasă, iar Gerar era primul din cei 12 fii ai anului. Denumirea de Ianuarie vine din latinescul Ianuaris, de la zeul cu două feţe, Ianus. O faţă era îndreptată spre anul care a trecut, şi alta înspre cel care urmează.
• Februarie – Făurar. O lună a frigului şi a viscolului. Se spune în popor că în prima jumătate a lunii îngheaţă tot, iar în a doua jumătate se dezgheaţă. Acum, ţăranii se pregăteau pentru primăvara mult – aşteptată, şi îşi făureau unelte pentru munca câmpului. Denumirea din latină vine de la zeul subteran, Februs.
• Martie – Mărţişor. În popor, lumea începea deja muncile câmpului în această lună. Acum, Baba Dochia urca cu oile la munte, împletind firul roşu, al soarelui, cu cel alb, al zăpezii. Mărţişorul vesteşte venirea primăverii. Denumirea din latină vine de la zeul Marte, zeul războiului, pentru că, odată cu venirea căldurii, începeau şi războaiele.
• Aprilie – Prier. Prier vine de la primăvară, deoarece în această lună, primăvara şi-a intrat pe deplin în drepturi. În latină, numele vine de la Apreio, apreris, care înseamnă a deschide, deoarece acum se deschid mugurii plantelor.
• Mai – Florar. Da, Florar vine de la flori. E luna florilor, cea mai iubită lună din an, când soarele nu e prea puternic şi arzător, când frigul s-a dus, şi când totul e plin de culoare, viaţă şi frumuseţe. Denumirea de Mai vine de la latinesculMaius, de la denumirea dată de Romulus senatorilor romani – majores.
• Iunie – Cireşar. Nu e greu de înţeles. Iunie e luna în care se coc cireşele. Denumirea de Iunie vine din latinesculIunius, de la zeiţa Iuno, soţia lui Jupiter şi ocrotitoarea femeilor măritate. Cele mai multe nunţi se făceau în luna Iunie.
• Iulie – Cuptor. E luna lui Cuptor. O lună în care soarele îşi face de cap. Cea mai caldă lună din an, în care, dacă stai în bătaia soarelui, chiar ai impresia că te afli într-un cuptor. Numele de Iulie vine de la Iulius Cezar, care s-a născut în această lună.
• August – Gustar. Gustar, ce crede că vine de la gust; gustul poamelor care se coc în această ultimă lună de vară. Numele de August vine de la primul împărat roman, Cezar August. Luna August are 31 de zile, ca şi luna Iulie, deoarece Cezar August a vrut să nu aibă mai puţine zile decât luna lui Iulius Cezar.
• Septembrie – Răpciune. În popor, răpciunele reprezenta culesul viei. În această lună, cei care au cultivat pământul, îşi culeg roadele muncii. Denumirea de Septembrie vine de la latinescul septem – şapte, pentru că, conform calendarului roman, era a şaptea lună din an.
• Octombrie – Brumărel. În această lună, toamna îşi intră pe deplin în drepturi. Bruma este un strat subțire care se depune pe pământ, pe plante și pe alte obiecte din natură, constând din cristale mici de zăpadă, formate în nopțile reci de toamnă prin înghețarea vaporilor de apă din atmosferă. Numele de Octombrie vine din latinescul octo – opt, pentru că e a opta lună din an, în calendarul roman.
• Noiembrie – Brumar. În această lună, bruma îşi ia treaba în serios, iar toamna este pe punctul de a pleca, frigul instalându-se încet, încet. Numele de Noiembrie vine din latinescul novo – nouă, pentru că e a noua lună din an, conform calendarului roman.
• Decembrie – Undrea sau Andrea. Denumirea populară vine de la Sfântul Andrei, sărbătorit pe 30 Noiembrie, a cărui amintire e încă păstrată. Denumirea de Decembrie vine de la latinescul decem – zece, pentru că în calendarul roman, era a zecea lună din an

Posted in Eseu | Tagged , | Leave a comment

Și tu poți face MINUNI

Posted on August 14, 2019 by Iasmina

De multe ori suntem atât de axați pe ”problemele” noastre de zi cu zi, încât uităm cu desăvârșire două lucruri extrem de importante:
1. Să fim recunoscători și să ne bucurăm de darurile pe care le primim în fiecare zi: ca putem deschide ochii, că putem să vedem răsăritul (deși în graba în care ne aflăm uităm cât e de frumos), că putem să mergem pe picioarele noastre, că putem munci, că putem auzi… și lista poate continua. Eu acum, spre exemplu sunt în concediu. Și parcă nu mă bucur de el în adevăratul sens al cuvântului. Văd o mulțime de aspecte care nu-mi plac și mereu compar cu alte concedii mai reușite. Asta, în loc să prețuiesc fiecare moment și fiecare dar primit de la viață.
2. Să acordăm minimul de atenție celor care nu se bucură de aceste daruri, să îndreptăm privirea măcar câteva minute către ei și, pentru că noi putem, să contribuim la o minune.

Asociația „Părinți Salvatori” lansează campania „Făuritorii de minuni” care are ca scop strângerea de fonduri în valoare de 200.000 de euro pentru o fetiță de 5 ani.

Alexandra s-a născut cu o malformație rară: nu are urechi – nici canale auditive și nici pavilioane, iar costurile pentru o viață normală ajung la o sumă mult prea mare pentru 90% din familiile din România: 200.000 de euro. Într-o eră în care mass media ne învață să punem accent pe aspectul fizic mai mult decât orice, unde numărul operațiilor estetice este în creștere încă de la vârste fragede, atât în rândul femeilor, cât și în rândul bărbaților, campania „Făuritorii de minuni” încurajează oamenii să aprecieze frumosul natural și să-și amintească de micile minuni pe care le trăiesc în fiecare zi: minunea de a merge, de a vedea, de respira. În schimb, pentru Alexandra, minunea de a auzi vine cu prețul de 200.000 de euro.

„Încurajăm orice om să ducă mesajul mai departe, chiar și printr-o simplă postare despre una dintre minunile pe care le trăiește în fiecare zi! Hai să alocăm 2 minute din timpul nostru pentru a fi recunoscători că ne-am născut întregi și sănătoși, să dăruim 2 minute din viața noastră Alexandrei. ” Vasile Vlașin – fondator Asociația „Părinți Salvatori:

”Prețul unei minuni poate fi echivalentul cafelei de dimineață, al unei sticle de apă sau al unei cartele de metrou. Lucrurile care fac parte din rutina zilnică pot deveni adevărate acte de magie pentru fetiță de 5 ani a cărei singură dorință este să fie un om normal: „Mami ce frumoasă ești! Mi-aș dori și eu să am urechi ca și tine!” sunt cuvintele pe care Alexandra, deseori, i le repetă mamei sale.

Asociația „Părinți Salvatori” a luat naștere dintr-o încercare mult prea grea, prin care a trecut familia Vlașin în clipa în care l-au pierdut pe băiețelul lor Luca în urma unui banal înec cu mâncare. Din acel moment și-au dedicat toate resursele și timpul pentru a ajuta alți oameni aflați în situații grave. Toate campaniile aflate în derulare, cât și cele din trecut, le puteți găsi pe grupul de Facebook ,,Părinți Salvatori”.

Costul unei minuni? Suma oamenilor care aleg să se implice!

Metode alternative pentru donații:

  • prin PayPal la adresa: parintisalvatori@yahoo.com
  • prin virament sau depunere la CEC în conturile:
    RO94 CECEC 0019 4600 711 4731 – cont în lei
    RO90 CECE MM 25 C1 EUR 0680 876 – cont în euro – cod BIC (Swift) CECEROBU sau CECEROBUXXX
    Titular cont: Asociația pentru Educație și Caritate – Cod Fiscal 9373178
    cu mențiunea MINUNI

Societățile comerciale pot face donații pe baza de Contract de sponsorizare, iar suma donată poate fi dedusă din impozitul pe profit, în cuantum de 20%.
Pentru informații suplimentare nu ezitați sa ne contactați telefonic la 0749-93.66.88 sau email: parintisalvatori@yahoo.com

Fii parte din povestea Alexandrei! Urmărește evoluția campaniei pe canalele de social media:

Posted in Eseu | Leave a comment

Shaorma făcută în casă

Posted on June 15, 2019 by Iasmina

Dacă vreți să gătiți ceva care să fie pe gustul tuturor (mai ales al copiilor), vă recomand să încercați shaorma făcută acasă. Merge destul de rapid – cam în 40 de minute e gata și e foarte gustoasă.

Ingrediente (pentru 4 shaorma mari):
– lipii – găsiți în orice supermarket
– piept de pui – 1/2 kg
– cartofi – 1/2 kg
– varză crudă – un sfert de căpățână
– maioneză (cu sau fără usturoi)
– crudități sau murăruri (eu am pus castraveți cruzi și roșii)

Mod de preparare:
– se prăjește pieptul de pui în tigaie sau pe grătar
– cartofii se taie pai și se prăjesc
– varza se toacă mărunt și se amestecă cu maioneza
– castraveții și roșiile se taie felii
– lipia se încălzește puțin în tgaie
– se pune varza cu maioneză, cartofii pai, puiul tăiat bucățele, cruditățile sau murăturile, se îndoaie lipia în partea de jos, se rulează, se înfășoară în partea de jos cu folie de aluminiu (eu am avut doar hartie de copt) și e gata shaorma.
Poftă bună! 🙂

Posted in Rețete de mâncare | Tagged , , , | Leave a comment