E, oare-un om liber, de nu e închis
Între patru ziduri, fără nici un vis?
Ce e libertatea, până unde merge?
Pot fi eu om liber, am de unde-alege?
Libertatea-i doar o pasăre rară,
Ce zboară-n înalturi, dar în altă ţară.
În ţară la mine, demult n-a intrat,
Au speriat-o câinii ce stau în palat…
La noi, libertatea e un vis pierdut,
Plătit-au cu viaţa părinţii, demult,
Crezând că dulăul, de nu va mai fi,
Pasărea măiastră la noi va veni…
N-au văzut nici haita de potăi turbate
Ce stăteau la colţuri, să intre-n palate,
Râzând de prostia celor mai de seamă
Ce credeau, de fapt, într-o hologramă.
Dar speranţa noastră a rămas tot vie,
Ştim că doar prin luptă şi prin voinicie
Vom învinge javra ce stă la palat,
Iar ea, libertatea, scopul mult visat
Va răzbate nori, va trece printre astre,
Şi va zbura lin pe cerul ţării noastre.