Maramureș, colț de rai…!

Cine a mai citit pe blog, știe că eu sunt de origine din Banat, și de cinci ani stau în Maramureș. Când eram copil, maramureșenii veneau în Banat la sapă sau la cules de porumb și stăteau câte o lună, întorcându-se acasă cu bani sau porumb în schimb ( în Maramureș se cultivă foarte puțin porumb).
Primele mele impresii despre maramureșeni au fost că sunt niște oameni harnici și credincioși (duminica, îmbrăcați în haine curate, se trezeau și mergeau la biserică, nu dormeau, chiar dacă de luni până sâmbătă munceau de dimineața până seara târziu. Abia așteptam seara, să vină la masă. Erau echipe de câte zece muncitori și de obicei dormeau la casa unde lucrau.
Era o adevărată plăcere să stai cu ei de vorbă. Era ciudat să vezi niște oameni simpli, țărani, să aibă un vocabular atât de bogat, să cunoască atât de multe și să aibă atâta bucurie în suflet și atâta umor… (de la ei știu ce înseamnă CFR – Cacă-te, Frate Române! Cacă-te Fără Rușine! :))
Vorbeau întotdeauna despre Maramureș, de parcă era cel mai frumos loc din lume. Ca și copil, îmi imaginam locul ca pe un colț de rai, și pentru că îmi plăceau mult bananele și portocalele, vă dați seama ce îmi imaginam…
Însă nu m-am gândit niciodată că o să locuiesc aici.
Acum am ajuns să cunosc mai bine atât oamenii, cât și plaiurile maramureșene. Și mi-au depășit toate așteptările.
Chiar astăzi am colindat o mică parte din Maramureș, în concediu fiind, și am văzut maramureșenii, la fel de harnici cum îi știam, care-și munceau pământurile ( bătrânii, că tinerii nu mai merg în Banat la muncă, ci sunt plecați toți în străinătate, strângându-și bănuți).
Și credință le-a rămas aceeași: salutul lor e : ” lăudăm pe Isus!” “În veci Amin!”. În fiecare duminică sau la sărbători își îmbracă cu mândrie costumele tradiționale, și merg la biserică. Am participat în ultimii ani șii la câteva nunți maramureșene și am văzut cu uimire că toți tinerii, inclusiv mirii se îmbracă în costume populare. Iar mândria cu care le poartă nu poate fi descrisă în cuvinte.
Locurile în care Dumnezeu a decis să-i lase să trăiască sunt asemeni lor: parcă rupte din rai… Tot ce pot să spun e că mă bucur că Dumnezeu a decis să mă aducă și pe mine aici…