E mai, și simt cum flacăra
Se-aprinde iar și-mi arde-n piept,
Și gândurile mi le-ndrept
Tot către tine, popor drept.
E mai, dar mai e oare mult
Până la astre?
Acolo vrem noi să ajungem,
Dincolo de castre.
E mai și nopțile-s iar calde,
Visele iar pot să se scalde
În apele minții,
Străbătând văile și munții.
E mai, și e speranță de mai bine,
Vântul schimbării, blând, poate că vine,
Gânduri și drepturi demult încorsetate
Poate primesc iar libertate.
E mai și arde soarele lui Zamolxis,
Lupul străbun e călăuză-n vis,
Și ne va spune el povestea noastră,
A dacilor, ținuți prea mult în glastră.
English