Un strigăt care ţipă şi în mine,
Aş vrea să pot să te ating,
Să te strâng, să-mi spui: “Bine,
hai, vino şi priveşte-mă,
şi uită-te de-aproape.
Tu mă cunoşti oricum, copilă,
eram în tine zi şi noapte.”
Să crezi, e greu, poate prea greu
Când totul e confuz, şi oamenii – nesiguri,
Când lumea toată e un leu,
Şi fără porţi şi ziduri,
Staţi în aceeaţi cuşcă,
Despărţiţi doar de-o uşă,
O uşă fără cheie, şi ştii că leul muşcă.
Ai vrea să-l poţi dresa, dar leul e sălbatic,
Cu el nu poţi dansa, dar nici nu poţi lupta;
Şi-atunci priveşti în tine, şi foarte-atent şi tactic
Îi dai leului hrană, puțin azi, puțin mâine,
Și-apoi vei observa
Cum sub privirea ta
Din leu se face câine
Și te va respecta.

Superba poezia ta!!!!!!!!
Mulțumesc, Adrian! 🙂