Cine a fost Nastratin Hogea?

Nastratin Hogea odată fiind la nuntă chemat,
Se duse în haine simple, ca sărac biet îmbrăcat;
Nuntaşii astfel văzându-l nici în seamă nu-l băga,
Ci pe cei cu haine scumpe să trateze alerga;
Şi după ce aşezară la masă pe toţi frumos,
Îl puseră şi pe dânsul în colţul mesii de jos.
Nastratin văzând aceasta, se sculă-n grab alergă,
Şi la un al său prieten să-i dea hainele-l rugă;
Dându-i hainele acela, se-mbrăcă galant pe loc,
Puse şi-o blană asupră-şi, cu postav roşu de foc,
Şi aşa mergând el iarăşi la nunta ce-a fost chemat,
Cum îl văzură nuntaşii, cu cinste l-a-ntâmpinat:
– Poftim, poftim, Hogea – efendi, către dânsul toţi zicând,
L-a pus tocma-n fruntea mesii, fiecare loc făcând.
El dacă şezu la masă ş-a-ntins mâneca în vas,
Zicând: – Poftim, poftim, blană, mănâncă ce e mai gras !
Îl întrebară nuntaşii: – Hogea-efendi ! zicând,
Pentru ce o faci aceasta, ş-întingi mâneca mâncând ?
– Pentru că, el le răspunse, eu întâi când am venit,
Cu hainele cele proaste, nimenea nu m-a cinstit,
Şi când v-am dat bună ziua, abia mi-a zis: “Mulţămim”,
Iar cum venii cu acestea, toţi mi-au zis: “Poftim, poftim !”
De aceea şi eu blana să mănânce o poftesc,
Căci văz toţi privesc la haine, iar persoana n-o cinstesc.

Nastratin Hogea a fost un învăţat şi filozof care a trăit în Turcia şi care sprijinea oamenii de rând în defavoarea bogătaşilor, fiind cunoscut prin povestirile sale amuzante şi prin anecdote.

Multe dintre acţiunile lui Nastratin pot fi descrise ca fiind ilogice şi totuşi pline de logică, ciudate şi totuşi normale, prosteşti şi totuşi inteligente, simple dar totuşi profunde. Ceea ce sporeşte unicitatea sa este felul în care reuşeşte să-şi transmită mesajele într-un fel nonconvenţional, totuşi foarte eficient, printr-o simplitate profundă.

De-a lungul generaţiilor, noi povestiri au fost adăugate, altele modificate, iar personajul şi poveştile sale s-au răspândit şi în alte regiuni. Temele povestirilor au devenit parte a folclorului multor ţări şi exprimă imaginaţia colectivă a mai multor culturi. Deşi multe dintre povestiri îl ilustrează pe Nastratin în satul său natal, ele fac referire la concepte care au o oarecare atemporalitate. Acestea înfăţişează un tip de înţelepciune populară viguroasă care triumfează în faţa tuturor încercărilor.

În zilele de azi, poveştile lui Nastratin sunt răspândite în numeroase regiuni şi au fost traduse în multe limbi.

Noi, românii, îl avem pe Păcală ca fiind un fel de Nastratin.

Cu a doua povestioară, bunică-mea încerca să-mi spună să nu mă iau niciodată după gura lumii, ci să fac aşa cum ştiu eu mai bine şi cum îmi place:

OMUL NU POATE SĂ FACĂ
UN LUCRU LA TOŢI SĂ PLACĂ
Hogea s-apucă odată ca să-şi facă un cuptor,
Pe nevasta sa-mprejuru-i având-o de ajutor;
După ce-l isprăvi însă, după cum lui i-a plăcut,
Veni un vecin şi-i zise că nu e bine făcut,
Pentru că l-a-ntors cu gura către vântul de apus,
Ci era să fie bine spre miazăzi să-l fi pus;
Altul viind zise iară: – Hogea, ce bine făceai
Cătră răsărit cu gura cuptorul de-l întorceai;
Altul iar îi zise: – Hogea, eu în locu-ţi de eram,
Cuptorul spre miazănoapte cu gura lui îl puneam.
Văzând Hogea că la nimeni lucrul lui nu i-a plăcut,
Îl strică ş-apucând iarăşi, pe rotile l-a făcut;
Dup-aceea din prieteni în vreun fel de îi zicea,
El se apuca îndată ş-într-acolo-l întorcea.
Şi aşa Nastratin Hogea cu cuptorul învârtit,
Al fiecăruia gustul şi plăcerea i-a-mplinit
Zicând: – Câtă osteneală pentr-un cuptor avui eu,
Ca să-l fac pe gustul lumii, iar nu după placul meu.