Ce bine că e luni !

Nu ştiu dacă aţi observat şi voi, dar în fiecare zi de luni circulă pe facebook zeci de poze prin care lumea îşi exprimă nefericirea că a trecut weekend-ul şi că a venit iar groaznica zi de luni, începutul unui şir de zile de muncă. Chiar atât de mult urăsc oamenii munca? Înţeleg că e bine în weekend – ne odihnim şi stăm cu familia, dar dacă ne începem săptămâna cu un gând negativ, pornind de la ideea că, orice-ar fi, ziua de luni e nesuferită, în timp, chiar aşa va deveni. Ne intră în subconştient faptul că urâm ziua de luni, şi fără să vrem, facem ca o zi din şapte să devină una nefericită. Şi nu doar ziua de luni, ci şi cea de duminică ţi-o strici, numai gândindu-te că mâine e luni.

Trebuie să ne bucurăm de fiecare zi primită în dar de la Dumnezeu, fie că e zi de luni sau de sâmbătă, fie că e soare sau ploaie. Cu siguranţă, dacă vom privi ziua de luni ca pe un nou început, ca pe şansa de a profita la maxim de încă o zi din viaţă, de a face ceva bun, constructiv şi frumos, vom fi mai fericiţi.

Dacă gândul că vei merge la muncă te îngrozeşte, înseamnă că nu îţi place ceea ce faci, iar dacă nu munceşti cu drag, mai bine îţi schimbi locul de muncă.

Da, şi eu mă bucur când se apropie weekend-ul, că ştiu că voi petrece timp mai mult cu familia, şi nu sunt foarte fericită când se termină, dar nu fac din asta o tragedie, ci încerc să văd numai partea pozitivă a lucrurilor. Sunt convinsă că aveţi şi voi motive să vă placă şi ziua de luni. E greu, dar cu mici eforturi şi cu antrenament, putem reuşi să ne bucurăm şi de cele mai banale situaţii: de cafeaua de dimineaţă, de drumul până la locul de muncă sau de făcutul cumpărăturilor, şi chiar şi ceea ce nu ne face plăcere (eu detest să fac curăţenie) va deveni mai uşor de suportat.

Ziua de luni e guvernată de Lună, e ziua lunii, zi în care se spune că stările sufleteşti şi sentimentele sunt intensificate. E ziua în care oamenii sunt mai creativi, devin mai sentimentali. E începutul unei călătorii, iar călătoria e săptămâna. Dacă ne începem excursia cu tristeţe în suflet, oare cum o vom continua şi cum ne vom bucura de ea?

Şi dacă am zis că Luni e ziua lunii, o sa continui: Marţi este ziua zeului războiului, Marte, Miercuri, ziua planetei Mercur, ziua care reprezintă gândirea, intelectul şi  înţelepciunea.

Joia, ziua lui Jupiter, e cea în care se spune că se face dreptate, e ziua legii şi ordinii. Vineri e ziua zeiţei frumuseţii, Venus sau Afrodita, iar Sâmbăta, ziua lui Saturn, cel ce stăpânea universul. Duminica e ziua soarelui, “Sunday”, o zi de sărbătoare.

Ascultându-i pe alţii cum se văicăresc că iar e luni, intervine efectul nocebo şi forţa sugestiei, despre care v-am povestit mai demult, şi te afectează şi pe tine, cel ce asculţi. Aşa că, dragii mei, să ne bucurăm şi de ziua asta de luni, şi să încercăm să ne simţim bine, că nu e capăt de lume. 🙂

Orarul unei mame

Nu ştiu cum se face, dar în ultima vreme mă simt surmenată… şi simt nevoia să spun asta. Toţi au impresia că, odată ce ai devenit mamă, trebuie să le ştii pe toate, să le faci pe toate, să nu fii niciodată obosită şi să nu te plângi. Adică să fii super – eroină.

Aşa că, pentru neştiutori, am să scriu programul meu pe o zi, în general. O zi nici prea aglomerată, nici uşoară. O zi normală.

  • ora 7:00, 7:30 – trezirea
  • de la 7:00 la 9:00 – pregătesc ceva pt. micul dejun, o pergătesc pe fiică-mea să meargă la grădiniţă şi pe soţ la serviciu
  • pe la 9:00 se trezeşte şi cel mic. Îi fac şi îi dau de mâncare şi îl schimb
  • de la 10:00 la 11:30 adun din casă şi fac ordine
  • de la 11:30 la 13:00 gătesc, apoi îi dau să mânce copilului. Îmi aduc aminte că nici eu n-am mâncat nimic
  • 13:00 – 13:30 curăţ bucătăria (vase, masă, podea)
  • 13:30 îl culc pe copil
  • 14:00 – 15:00 scriu pe blog
  • 15:00 – 16:00 se trezeşte, îl schimb, îi dau să mânce şi mai fac puţină curăţenie (de obicei în baie, pe care o dezinfectez zilnic)
  • 16:00 – 17:00 – merg să mai cumpăr ce mai trebuie prin casă şi o scot pe fiică-mea de la grădiniţă
  • 17:00 – 18:00 – o schimb pe Alexandra, îi dau să mănânce şi povestim ce-a mai făcut la grădi
  • 18:00 – 19:00 – vine soţul meu de la lucru; îi pun să mănânce, şi iar adun de prin bucătărie şi de prin casă, că sigur sunt toate împrăştiate (de copii)
  • 19:00 – 21:00 – stăm cu copiii, ne mai jucăm cu ei, le mai dau să mânce o tură, îi schimb, îi spăl pe dinţi, îi pregătesc de culcare şi hainele pentru a doua zi
  • noaptea mă trezesc de cel puţin 3 ori la copii: ba pe fată o scapă pişu, ba cel mic plânge (din diferite motive). Şi după ce mă trezesc, jumătate de oră mă chinui să adorm la loc.

Ce v-am scris aici e doar în mare parte programul meu. Fără a pune la socoteală spălatul şi împăturatul hainelor, urletele de peste zi ale copiilor şi multe alte chestii. Şi fac asta de peste 4 ani…  Iar când îi aud pe unii: “Ce bine ţi-e că stai acasă… Nici n-ai ce face toată ziua.” Dar culmea e că ăia care vorbesc, ori n-au copii, ori au, dar habar n-au cum e să stai acasă cu el, că ei sunt plecaţi de dimineaţa până seara (sau noaptea). Aşa că ar fi mai bine să tacă naibii din gură.

Ieşitul în oraş e un lux, o relaxare şi o resetare. Se întâmplă cam o dată la 2 săptămâni, dar tot e bine. Dar şi când ies în oraş, sunt tot cu gândul la copii şi sun acasă din oră-n oră. Acum sunt obosită, dar deseară mă resetez. 🙂

sursa imagine

 

 

Azi e o zi specială

Azi e o zi cu totul şi cu totul specială. De ce? Pentru că ne-am trezit azi-dimineaţă, având prilejul să ne bucurăm de minunatul dar numit viaţă. E o zi specială pentru că existăm, pentru că suntem aici, acum.

Nu trebuie să fie ziua noastră sau vreo sărbătoare ca să ne putem simţi grozav. În fiecare zi poate fi ziua noastră. Trebuie doar să ne dăm seama de asta şi să ne bucurăm de orice: de cafeaua de dimineaţă, de mersul la serviciu, de toţi oamenii pe care îi întâlnim, de cei dragi nouă şi de tot ceea ce ne înconjoară.

E o zi minunată pentru că e o minune că trăim şi că putem respira, că ne bate inima, că putem iubi. Nu trebuie neapărat să fim pe o plajă însorită ca să fim fericiţi. Putem să ne bucurăm şi de o zi ploioasă şi înnorată, la fel de bine. Trebuie doar să ne gândim cât de bine face ploaia pământului.

Dacă suntem veseli şi optimişti, dacă avem încredere în noi, putem muta munţii din loc. Avem atâtea oportunităţi şi putem face atât de multe aici, pe Pământ… Avem atâtea lucruri frumoase de văzut şi putem face atâtea lucruri bune; putem face atâţia oameni fericiţi…

Nu avem nimic de pierdut dacă iubim viaţa şi dacă suntem bucuroşi, dar avem multe de pierdut dacă stăm îmbufnaţi şi supăraţi mereu.  Aşa că haideţi să ne bucurăm de viaţă la maxim şi să trăim această zi ca şi cum ar fi ultima din viaţa noastră.

O zi minunată!

Trec anii ca banii

Asta era vorba bunicii mele la orice zi de naştere: “Trec anii ca banii”.

Şi câtă dreptate poate avea! Parcă nu demult am născut primul copil şi deja luna asta face patru ani. Tot auzeam înainte: “Ce repede trece timpul de când am copii!”. Şi să ştiţi că aşa e. Mie nu-mi vine să cred…

Când eram mică (nu tare demult), un an parcă ţinea cât acum patru ani.  Oare cu cât înaintezi în vârstă ţi se pare că trece timpul mai repede?

Ziceam de o femeie de 30 de ani că e babă. Şi, în nebunia mea de copilă adolescentă, ziceam că eu la 30 de ani mă sinucid. Cum să mă fac eu babă, urâtă şi cu riduri pe faţă?

Acum mi se pare viaţa tot mai frumoasă pe zi ce trece. Şi nu aş întoarce deloc timpul înapoi, chiar dacă trece cu viteză. Preţuiesc fiecare zi şi vreau să o trăiesc aşa cum cred eu că e mai ok, pentru că de ziua de azi depind zilele de mâine.

Important e să nu ne agăţăm de nimic material pe lumea asta şi să fim conştienţi că ne naştem şi murim singuri, iar viaţa e foarte scurtă. Şi important e ca atunci când mori (dacă ai fericita şansă să ştii că mori) să fii împăcat cu tine însuţi şi cu cei din jur.

Şi mai trebuie să fim conştienţi că putem da ortu popii în orice clipă. Tudor Chirilă zicea într-un articol: “Traieste ca si cum cel drag ar muri maine. Fie si pentru zece minute.

Sper, în fiecare seară să nu fi supărat pe nimeni în ziua care a trecut şi sper ca Dumnezeu să-mi dea gândurile cele mai bune, să vi le pot transmite şi vouă.