Salată de salată verde

Se vede că a venit primăvara, că deja a apărut la piaţă salata verde. Aşa că ieri, pe lângă friptura din piept de porc, cu cartofi prăjiţi, am făcut o salată de salată verde, după reţeta bunicii. Cu toţii ştim cât de sănătoasă e salata verde, mai ales la o astfel de mâncare. Nu doar că ajută la digestie, dar mai conţine şi o mulţime de vitamine (vitamina A, B1, B2 şi vitamia C), dar şi minerale (potasiu, fier, cupru şi fosfor).

Salata verde previne anemia, datorită acidului folic pe care îl conţine, de aceea e foarte recomandată şi la femeile însărcinate.

Pentru o salată simplă de salată verde, aveţi nevoie de:

  • o căpăţână mare de salată verde
  • o lingură de apă
  • o lingură de oţet simplu sau balsamic
  • o lingură rasă de zahăr (frunzele de salată au un gust uşor amărui, ir zahărul ajută să simţim doar gustul plăcut)

Salata se spală bine, se rup frunzele şi taie fâşii sau se rup cu mâna. Separat, într-un bol, se prepră derssing-ul, apă, oţet şi zahăr, amestecându-se bie, până se topeşte tot zahărul. Se adaugă apoi salata şi se amestecă.

Poftă bună! 🙂

Supă / ciorbă de salată verde

Înainte să vin în Maramureş, ştiam că salata verde se mănâncă doar ca salată. 🙂 Ei bine, aici am aflat că din salată se face şi “supă de şălate”, care e foarte gustoasă, uşoară şi se prepară destul de simplu.

Aveţi nevoie de:

  • 2 căpăţâni mari de salată verde
  • o ceapă
  • 200 g de slăninuţă și, dacă vreți, puțin bacon
  • 400 ml iaurt sau lapte bătut
  • 3 ouă
  • 1 litru jumate de apă
  • 2 linguri de faină
  • 2 fire de usturoi verde (opţional)
  • 3 căței de usturoi
  • 400 ml de smântână grasă
  • ulei
  • sare şi piper după gust

Spălaţi salata bine-bine, că e posibil să mai fie şi “codaţi” prin ea, adică viermişori. Apoi o tăiaţi mărunt, împreună cu cozile de la usturoiul verde. Tăiaţi ceapa solzişori, o căliţi, apoi adăugaţi peste ea salata şi cozile de usturoi şi o mai lăsaţi puţin la foc.

Adăugaţi apoi apa şi o lăsaţi să fiarbă cam 20 de minute,  jumătate de oră.

Tăiaţi căţeii de usturoi foarte mărunt şi îi căliţi în puţin ulei, dar foarte puţin timp, să nu se călească prea tare usturoiul. Adăugaţi apoi făina şi amestecaţi rapid.

Turnaţi repede jumătate din smântână peste şi iar amestecaţi, după care adăugaţi şi iaurtul. Adăugaţi apoi compoziţia în supă.

Separat, tăiaţi slăninuţa mărunt şi o puneţi la prăjit, fără ulei. Când e aptoape prăjită, adăugați bacon-ul.

Când s-a prăjit, bateţi cele trei ouă cu furculiţa, ca pentru omletă, apoi adăugaţi slăninuţa peste, împreună cu restul de smântână. Bateţi bine, apoi turnaţi compoziţia, încet, în supă.

Potriviţi gustul de sare şi piper şi…

Poftă bună!

Despre ceai

Mi se pare interesantă provenienţa cuvântului ceai, care vine din chineză şi despre care aflăm de la Marius Sala că are la bază cuvântul compus din chineză: cha-ye, format din cha, numele plantei şi ye „frunză”. Numele acestei plante şi al băuturii a călătorit pe două trasee, până a ajuns în Europa. Câteva limbi (araba, rusa, portugheza, turca, persana) l-au luat direct din chineza clasică. Cel de-al doilea traseu al cuvântului este prin malaeză, unde a căpătat forma teh pe care a adoptat-o engelza tea, de unde a pătruns şi în alte limbi europene, precum franceza: thé. Ciudat este că în franceză, din 1607 până la sfârşitul secolului XVII, se folosea forma chia sau tcha, din forma chineză a cuvântului. Cuvântul românesc ceai este împrumutat din rusă.

La noi nu e atât de mare consumul de ceai, cum e în alte ţări, precum Turcia, unde, în orice magazin intri, te serveşte cu un păhărel de ceai (negru).

La noi, cel mai mult se bea ceaiul de tei, de muşeţel şi de mentă. Însă există obiceiul (prost, zic eu) de a se îndopa copilul cu ceai, începând cu primele zile de viaţă şi până pe la 3 ani. Părerea mea e că nu e ok să-i dai ceai în loc de apă.  În cantităţi mari, ceaiul poate fi dăunător la copii, chiar dacă e de muşeţel.  Ceaiul de muşeţel se bea în caz de constipaţie. Mai e utilizat şi pentru dezinfectarea intestinelor şi calmarea colicilor. Dar, dacă e administrat zilnic, organismul se obişnuieşte cu el.  Adică eu consider că dacă copilul are vreo afecţiune care poate fi tratată cu anumite plante e ok, dar asa de rutină nu.

Ceaiul verde a fost apreciat din timpuri străvechi ca un puternic medicament. În ultimii ani însă, cercetările au evoluat atât de mult încât acum avem și confirmarea știintifică a ceea ce se spunea în vechime „Ceaiul este medicamentul miraculos al menținerii sănătății”. Devine din ce în ce mai clar pentru oricine că ceaiul verde are un spectru foarte larg de prevenire a bolilor. De asemenea, se ştie că ceaiul verde are acțiune diuretică şi antioxidantă,  scade nivelul colesterolului din sânge; are efecte benefice asupra circulației sângelui și proceselor de digestie, stimulează procesele metabolice la nivelul celulelor sistemului nervos central, studii recente emitând ipoteza eficacității în prevenirea bolii Alzheime. Favorizeaza irigatia sanguina la nivelul tegumentelor favorizând regenerarea acestora, combate apariția cariilor datorita aportului de fluor, este tonic, energizant și combate stările depresive.

Efectele nocive ale consumului de ceai peste limită (negru sau verde) sunt din cauza a trei factori principali: conținutul de cafeină, prezența de aluminiu și efectele polifenolilor asupra biodisponibilității fierului.În ceea ce privește prezența de aluminiu din ceaiul negru și verde, unele studii au relevat capacitatea mare a acestei plante de a acumula Al. Acest aspect este important pentru pacienții cu eșecuri renale, deoarece aluminiul poat fi acumulat de organism ceea ce poate duce la boli neurologice, prin urmare, este necesar să se controleze consumul de alimente cu cantități mari din acest metal.

Ceea ce vreau eu să spun aici e că ceaiul (de orice tip) e bun doar dacă ai nevoie de ceea ce conţine. Altfel, e ca şi cum ai lua medicamente fără să ai nevoie, pentru că şi majoritatea medicamentelor sunt făcute tot din plante.