Usturoiul, strigoii și vampirii

Se știe că usturoiul e foarte sănătos, fiind printre primele antibiotice naturale. În trecut, la țară, pe când nu existau alte tratamente, oamenii mâncau usturoi cât de mult, mai ales în anotimpurile reci. Probabil ca să-i îndemne pe cât mai mulți să consume miraculosul usturoi, oamenii au născocit poveștile cu vampirii sau strigoii care se tem de usturoi și nu-l atacă pe cel care a mâncat usturoi mult. Pentru că, la drept vorbind, usturoiul nu are nici gust, nici miros plăcut, și nu-ți prea vine să-l consumi. Dar, de frica vampirului, îl mănânci, ce să faci? :))

Iar oamenii, mai ales la țară, chiar credeau în existența strigoilor, care, fie erau oameni care în timpul zilei se comportau normal, și noaptea se transformau, fie erau morți, și noaptea “înviau” ca să sugă sângele oamenilor sau al animalelor.

Se spune că în noaptea de Sf. Andrei, toți strigoii și strigoaicele se adună și se prind în horă deasupra turlelor biserici, și joacă cum joacă duminica oamenii-n sat, scoțând sunete care te asurzesc. Lăutari le sunt cucuvelele și huhurezii, și joacă până la cântatul cocoșului, după care se reîntorc în morminte sau la casele lor. Și vai de cel ce trece pe lângă acea biserică, pentru că toți strigoii tabără pe ei și-i amuțesc sau îi nenorocesc pe viață.

După ce se satură de jucat, încep și se bat cu coasele, atunci când căpetenia lor strigă: “usturoi roșu!”, și se bat până când spune iar “usturoi alb”. Ei se bat, dar nu se taie, că de se taie, ar recunoaște oamenii pe cel care e strigoi.

În noaptea de Sf. Andrei, sau marți noaptea, strigoii umblă pe la casele oamenilor să le sugă sângele, și vai de cel ce n-a mâncat usturoi. Strigoiul bate la uși și la geamuri să-i dai drumul în casă, de bunăvoie. Și dacă faci asta, strigoiul te chinuie în toate chipurile. Dacă nu i se deschide, el strigă pe nume un lucru din casă: “Scaun, deschide ușa!”, iar dacă scaunul nu e întors cu picioarele în sus, prinde viață și deschide ușa strigoiului. De aceea, marți seara, țăranii întorceau obiectele din casă cu fundul în sus.

Dacă ai mâncat usturoi, strigoiul nu-ți poate face nimic, dar de nu, te chinuie până te omoară. Iar cine moare, se transformă și el în strigoi. El umblă noaptea, și, neplăcându-i singurătatea, își strigă rudele, să le sugă sângele, să nu mai fie singur.

Așa că oamenii, ca cel îngropat să nu se transforme în strigoi, îi îndesau în nări boabe de tămâie, să nu poată respira, la fel și în urechi, să nu audă cum îl strigă diavolul și în gură, să nu spună numele rudelor lui.

Se știa cine e strigoi, dacă, atunci când îl dezgropau, era întors cu fundul în sus, pe o parte sau cu mâna sub falcă. Ochii îi erau roșii, iar trupul nu era răcit. Atunci, i se înfige în inimă un țăruș sau un par de fier, și strigoiul moare de tot. Trupul îi e trecut peste hotar și e ars.

Oricum, fie că credeți sau nu că există strigoi, e bine să mâncăm usturoi. Ce e sigur e sigur. :))

Bibliografie: Carte de superstiții, Iași, editura Porțile Orientului, 1993.

Mâncare sau tocăniță de ciuperci – hribi / pitoi (în Maramureș)

După cum v-am promis în articolul trecut, iată aici și prima rețetă cu hribe sau hribi, rețetă tradițională maramureșeană, simplă.

Aveți nevoie de:

  • aprox. 1kg hribi
  • o ceapă
  • 6 căței de usturoi
  • jumătate de legătură de pătrunjel
  • ulei
  • sare, piper
  • boia – jumătate de linguriță

Se spală bine hribii și se curăță, apoi se taie în bucăți mai mici, ca în imagine.

Se toacă ceapa – solzișori, și se pune la călit în ulei (de măsline sau de floarea soarelui).

Apoi se pun ciupercile, pe rând, amestecând continuu. Ele vor lăsa apă și vor scădea, dat fiind faptul că hribii conțin 80% apă.

Se lasă cam 20 de minute, amestecând mereu, până ajunge apa să scadă de tot. Atunci se pune sare după gust, piper și boia. Usturoiul se curăță, iar pătrunjelul verde se toacă.

Opriți focul, și imediat după asta puneți pătrunjelul și usturoiul mărunțit, amestecați, mai lăsați câteva minute, să se pătrundă și…

Poftă bună! 🙂 Se poate servi simplu, cu pâine, sau cu mămăligă.

Ceafă de porc cu slănină și mujdei cu boia

Știu că e o rețetă banală. “cine nu știe să prăjească o ceafă de porc?” veți spune. Dar sunt și aici unele mici secrete care fac minuni. Iar pentru începătorii din bucătărie, orice sfat prinde bine. Îmi aduc aminte când am prăjit piept de pui pentru prima dată. Mi s-a părut că am făcut o minune, nu alta. :))

Aveți nevoie de:

  • 3, 4 felii de ceafă de porc (depinde câți veți fi la masă)
  • tot atâtea felii de slănină, crestate
  • o căpățână de usturoi
  • o linguriță de boia
  • ulei pentru prăjit
  • sare și piper
  • cartofi

Mai întâi curățați cartofii și îi tăiați tip pai. Apoi spălați ceafa și tăiați și crestați slănina. Curățați și usturoiul, să îl aveți pregătit. Puneți apoi la încins uleiul pentru cartofi (cartofii necesită mai mult timp să se prăjească decât ceafa). Puneți apoi la încins și tigaia tip grill, în care veți prăji ceafa. Puteți adăuga și puțin ulei. Puneți la prăjit cartofii, iar după 5 minute puteți pune și ceafa în tigaie, așezând feliile de slănină deasupra. După vreo 5 minute, întoarceți ceafa pe partea cealaltă, lăsând slănina  tot deasupra. După alte 5 minute, puneți slănina la prăjit sub feliile de ceafă, pe ambele părți.

Între timp faceți mujdeiul, zdrobind usturoiul și amestecându-l cu o linguriță, în timp ce turnați ulei, puțin câte puțin, ca la maioneză. Potriviți gustul cu sare, și apoi adăugați o linguriță de boia.

 Condimentați carnea cu sare și piper, imediat după ce ați luat-o de la prăjit, slănina se condimentează cu boia, iar peste ceafă se pune mujdeiul cu boia, cât e încă fierbinte.

Se poate servi și cu cartofi piure, cu salată de varză, sau cu ce vă place.

Poftă bună! 🙂

Rețetă: Tagliatelle / paste cu spanac și smântână

Știm cu toții cât de sănătos e spanacul, mai ales pentru copii, datorită fierului pe care îl conține, dar și vitaminelor: A, C, B1, B2, B6, E și K. Mai conține acid folic, antioxidanti și calciu. Și, cum copiilor mei le plac mult pastele, m-am gândit să încerc combinația de tagliatelle cu spanac. Și chiar le-a plăcut. 🙂

Aveți nevoie de:

  • 1 pachet de tagliatelle (pot fi proaspete sau la cutie)
  • spanac (cam 300 g) – poate fi congelat sau proaspăt, dar trebuie tocat mărunt
  • 2, 3 căței de usturoi
  • o cutie de smântână (cam 400 g)
  • puțin unt
  • parmezan

Pastele se fierb conform indicațiilor de pe cutie. Între timp, într-o cratiță se pune untul la topit. Usturoiul, tăiat mărunt, se călește foarte, foarte puțin în unt. Se adaugă apoi spanacul  și se lasă cam 10 minute la călit, amestecând continuu, și se sărează. Apoi se pune smântâna, se amestecă și se mai lasă puțin la fiert, potrivind, la sfârșit, gustul, cu sare și piper.

Pastele se strecoară și se amestecă cu sosul. După ce se pun în farfurie, se rade parmezan.

Poftă bună! 🙂

 

Şniţel Solovan sau şniţel în crustă de cartofi, cu castraveţi, ou şi smântână

Dacă aţi mâncat vreodată un astfel de şniţel, cu siguranţă nu i-aţi putut uita gustul. Astfel am păţit eu după ce am mâncat într-un restaurant din Sighetu Marmaţiei şniţel în crustă de cartofi, la recomandarea ospătarului. Numai că, în meniu e trecut “şniţel Solovan”, Solovanul fiind un deal cu care se mândreşte Sighetu Marmaţiei.

Este un preparat care, deşi pare greu de făcut, se face destul de uşor şi repede, şi impresionează pe oricine.

Aveţi nevoie de:

  • carne pentru şniţel (din pulpă sau cotlet de porc, sau piept de pui) – câte bucăţi doriţi să faceţi
  • 7, 8 cartofi mari
  • 2 ouă la şniţele şi încă două la garnitură, fierte tari
  • 2 castraveţi mari
  • 200 g smântână
  • 3 căţei de usturoi
  • sare
  • piper

Carnea se spală, se bate şi se condimentează.

Cartofii se curăţă şi se dau pe răzătoarea mare, apoi se storc puţin de apă, şi se amestecă cu cele 2 ouă, cu sare şi cu piper.

Se pune într-o tigaie ulei la încins, apoi se ia o bucată de carne pentru şniţel în palmă, iar deasupra se pune un strat de cartofi, să acopere bine carnea şi se presează.

Se mută apoi în cealaltă mână, cu partea cu cartofi în palmă, şi se acoperă şi cealaltă parte cu cartofi, să nu rămână carne descoperită, şi nici margini dezgolite. Se pune în tigaie uşor, să nu se desprindă stratul de cartofi. Apoi se mai pune încă unul, sau câte încap deodată. Focul trebuie să fie mediu, nu prea tare, că se prăjeşte doar crusta de cartofi, şi nu se pătrunde. Se lasă să se prăjească bine pe o parte, apoi se întorc cu mare grijă, eventual cu o paletă.

Recomand cu drag vasele pentru gatit de pe vivre.ro Sunt de calitate, la preturi foarte bune.

 Între timp, se pun ouăle la fiert. Într-un bol, se pune smântâna, sare şi piper, şi se amestecă cu usturoiul zdrobit.

Se pun apoi castraveţii, curăţaţi de coajă şi tăiaţi felii, şi se amestecă.

Se pune pe farfurie şniţelul, castraveţii cu smântână, ouăle tăiate rondele, iar deasupra se poate presăra puţină boia, pentru culoare.

Poftă bună! 🙂

Reţetă: pui cu smântână şi usturoi, cu ciuperci

O mâncare uşoară şi gustoasă în acelaşi timp.

Aveţi nevoie de:

  • cam 400, 500 g piept de pui (se poate şi curcan)
  • 4 căţei de usturoi
  • o cutie mare de smântână
  • ciuperci champignion (cam 500 g)
  • o ceapă mică
  • puţin cimbru
  • sare
  • piper

Pieptul de pui sau curcan se taie bucăţele şi se prăjeşte în puţin ulei de floarea soarelui. Când s-a prăjit, se adaugă usturoiul, tocat mărunt şi se lasă puţin la călit. Apoi se adaugă repede smântâna, care a fost bătută, în prealabil cu o lingură rasă de făină. Se amestecă, apoi se adaugă puţin cimbru, sare şi piper după gust, se mai lasă 3 minute şi… gata!

Între timp, ciupercile se spală şi se curăţă. Chiar dacă am auzit că nu trebuie dată pieliţa jos de pe ciuperci, eu tot le curăţ de ea. Ceapa se taie solzişori şi se pune la călit în puţin ulei de măsline. Apoi se adaugă ciupercile şi se pune puţină apă. Se lasă cam 20, 30 de minute până scade apa şi se pătrund ciupercile, după care se pune sare, piper şi, dacă vreţi, pătrunjel tocat.

Poftă bună!

Reţetă: salată de vinete cu maioneză, ceapă şi usturoi

Salata de vinete este una din preferatele tuturor membrilor familiei. Aşa că, de obicei, după ce o fac, într-o oră e gata. :)) Însă sunt câteva “secrete” pe care, dacă le ştiţi, salata va ieşi perfect.

Aveţi nevoie de:

  • 3 vinete mai mari sau 4 mai mici
  • o ceapă medie
  • doi căţei de usturoi
  • sare
  • piper

Pentru maioneză:

  • un gălbenuş de ou
  • o linguriţă de muştar
  • ulei de floarea soarelui
  • sare

Eu, de obicei, coc vinetele pe o bucată de metal, gen plită, pe care o aşez pe aragaz. Dar se pot coace şi pe grătar, pe disc, pe jar sau la flacăra aragazului (numai că, în acest caz, primesc un gust ciudat). Înainte le coceam la cuptor, dar nu ieşeau la fel de bune. Se întorc pe toate părţile, să se coacă uniform. Apoi se iau şi se pun la scurs timp de 10 minute. Eu le pun pe grătarul de vase.

În timp ce se coc, fac maioneza, astfel: se pune într-o farfurie un gălbenuş de ou crud, o linguriţă de muştar şi puţină sare. Se amestecă continuuu în aceeaşi direcţie, ca să nu “se taie”, şi se toarnă ulei, puţin câte puţin. Puneţi ulei şi amestecaţi până consideraţi că maioneza vă e de ajuns (cam 4 linguri).

Vinetele se curăţă de coajă, apoi se toacă mărunt. Atenţie, însă! Nu se toacă cu cuţitul şi nici cu un alt metal, pentru că le schimbă gustul. Aşa că, ori le tocaţi cu o lingură de lemn, ori cu ceva din plastic. Robotul de bucătărie are, de asemenea, palete din plastic, aşadar, le puteţi toca acolo. Eu am ales lingura de lemn.

Ceapa se toacă foarte mărunt, şi usturoiul la fel.

Se amestecă mai întâi vinetele cu ceapa şi usturoiul. Se freacă bine, să se înmoaie ceapa. Abia apoi se adaugă maioneza. Se amestecă până se încorporează şi se omogenizează, apoi se pune sare şi piper după gust.

Poftă bună! 🙂

Bine de ştiut: antibiotice naturale care ajută mai ales la răceală şi gripă

Am primit nu demult un mail de la o prietenă, în care erau descrie antibioticele naturale. De multe ştiam din copilărie, de la bunica. Ştiam că dacă mânci usturoi şi ceapă nu te prinde răceala, ştiam că mierea şi citricele sunt, de asemenea, un inamic al răcelii, şi ştiam că nu e prea bine să iei medicamente, mai ales antibiotice, deoarece scad imunitatea.

Iată aici o listă de antibiotice naturale şi la ce anume folosesc:

  •  Chimenul

Cultivat la începuturi în zona Mării Mediterane, chimenul este unul dintre condimentlee care au o aromă distinctă şi un gust destul de puternic. Uleiul esenţial extras din acest condiment are un conţinut mare de compuşi antibacterieni, care pot oferi ajutorul sistemului imunitar. De asemenea, condimentul folosit în preparate culinare cât mai des, poate preveni răcelile de sezon.

  •   Ceapa

Ceapa era folosita ca tratament pentru răceli şi tuse încă din Roma Antică, şi încă de pe atunci se ştia că ceapa are calităţi minunate medicinale, fiind un bun analgezic, antiinflamator şi un ajutor pentru circulatia sângelui. Sulful din ceapă, cel care îi oferă mirosul şi gustul distinct, este şi cel care are proprietăţi antibacteriene. Siropul din ceapa luptă eficient cu răcelile, dar şi cu tusea, mai ales cea seacă. Ceapa mică (salota sau esalota) are cel mai mare conţinut de fenoli şi antioxidanţi, si este cea mai eficientă ca antibiotic, fiind folosită şi în tratarea înţepăturilor de albină.

  • Eucaliptul

Iata un antiseptic natural, folosit si ca un puternic antiinflamator, care poate sa se lupte cu infectii, bacterii, ciuperci si virusuri. Cel mai adesea este regăsit sub formă de ceai, însă poate fi găsit şi sub formă de extract, ulei sau sirop. Uleiul de eucalipt era folosit în Australia de aborigeni pentru tratarea infecţiilor şi a rănilor, şi pentru a reduce febra. În secolul 19 era folosit ca dezinfectant în spitale. Apoi s-a descoperit că acţionează şi ca expectorant, deci este un bun remediu şi pentru tuse. Uleiul de eucalipt nu trebuie ingerat direct, ci diluat sau folosit mai degrabă pentru masajul pieptului, al gâtului şi al fruntii.

  • Extractul din citrice

Se ştie că citricile au cel mai mare continut de vitamina C, care previne răcelile. Însă, extractul din citrice, mai ales cel de grapefruit, are proprietati antimicrobinene şi antibacteriene, fiind un excelent dezinfectant. Poate fi găsit în forma lichidă, capsule sau tablete, sau chiar şi ca spray. Poate trata şi eczemele produse de scutece la bebelusi. Vitamina C este o substanta vitală în dezvoltarea organismului, cu efecte importante în tratarea infecţiilor şi în creşterea capacităţii organismului de a se lupta cu ele.

  •  Extractul din frunze de măslin

Extractul din frunze de maslin contine oleuropeina, al carei ingredient activ, acidul eleonlic are proprietati puternice antibacteriene si efecte antivirale. S-a demonstrat ca este eficient în lupta împotriva infecţiilor, a herpesului, a oboselii cronice, dar şi a alergiilor şi problemelor de piele. Pentru că funcţionează ca un antibiotic de spectru larg, se luptă, deci, şi cu răcelile şi gripele, cu problemele respiratorii şi sinuzita. Îi mai adaugăm şi capacitatea de a scădea nivelul de zahăr din sânge, de a normaliza aritmiile, de a inhiba oxidarea şi de a relaxa arterele, de a ameliora durerile de dinţi, sau cele cauzate de artrită sau hemoroizi.

  • Mierea de Manuka

Cel mai delicios, dar şi mai mortal agent când vine vorba de bacterii şi virusuri este mierea de Manuka, ce provine din Australia şi Noua Zeelandă. Ea poate să ucidă o varietate largă de patogeni, chiar şi periculosul virus, “mâncător de carne”, Staphylococcus aureus, care duce la septicemii mortale. În plus, cercetătorii au observat că virusurile şi bacteriile tratate cu această miere nu au devenit rezistente la efectele ei. Mierea de Manuka poate trata şi ulcerul, răni infectate deschise, răcelile şi gripele comune, dar şi tusea. Trebuie, însă, specificat, că aceasta miere nu este recomandata copiilor mai mici de 1 an, şi recomandarea pediatrilor este de 1 lingura la 2-3 zile. Atenţie! Ea poate produce alergii la copii.

  • Usturoiul

Usturoiul este, poate, cel mai îndrăgit ingredient din preparatele românesti. El este nu numai foarte gustos, dar este şi o plantă minune, pentru că are capacitatea să trateze o simplă infecţie la ureche, dar şi o pneumonie periculoasă. Acesta conţine o mulţime de antioxidanţi care omoară bacteriile şi radicalii liberi din sânge, şi protejează sistemul imunitar. Ingredientul activ al usturoiului, alicina, poate ataca şi distruge şi virusuri sau infecţii puternice, şi este chiar recomandat pentru copiii care au astm.

  •  Echinacea

În Antichitate, Echinacea era folosită mai ales pentru tratamentul rănilor deschise, a difteriei şi a otrăvirii. De câteva sute de ani, este folosită şi pentru a se lupta cu bacteriile şi viruşii, ajutând în acelaşi timp sistemul imunitar. Ea este recunoscută că poate distruge una dintre cele mai virulente bacterii, acelasi Staphylococcus aureus, “mâncătorul de carne”. Cea mai eficientă parte a plantei este rădăcina, din ea se extrag siropuri şi uleiuri. Florile şi seminţele sunt cel mai des folosite pentru ceaiuri. Este, de asemenea, eficientă în tratarea herpesului, a infecţiilor respiratorii, a răcelilor şi gripelor şi a alergiilor.

  • Uleiul de cocos

Mary G. Enig, un biochimist cu doctorat în nutriţie, este cea care a descoperit potenţialul uleiului de cocos. Ea spune că organismul nostru foloseste un ingredient-minune din acest ulei – monolaurin – pentru a se lupta cu diferite boli şi infecţii, virusuri şi bacterii. A fost chiar un caz foarte mediatizat în SUA, în care un bebeluş născut cu HIV, a scăpat de virus, după ce a fost hrănit cu formula de lapte bogată in ulei de cocos. Recent, un medic din Florida a observat rezultate excelente când a tratat pacienţii cu helicobacter – o bacterie periculoasa prezenta în stomac. Luau o linguriţă de ulei de cocos virgin de trei ori pe zi. Medicul a recunoscut că uleiul de cocos a fost mult mai eficient decât alte antibiotice pe care obişnuia să le prescrie.

  • Uleiul de oregano

Oregano este un condiment popular, folosit mai ales în bucătăria italiană. Însă el nu este grozav numai în arta culinară, ci este eficient şi ca un antibiotic natural. Un articol din 2001 din Science Daily a confirmat că proprietăţile antibacteriene ale uleiului de oregano sunt eficiente şi împotriva stafilococilor, inhibând dezvoltarea acestor bacterii mult mai eficient, în comparaţie cu antibioticele standard folosite medical, precum penicilina sau streptomicina. Cercetătorul Paul Belaiche a demonstrat că uleiul de oregano poate distruge 96% dintre bacteriiile pneumococice, 83% dintre cele stafilococice si 78% dintre enterococi, cei care provoacă gatul iritat, febra, sindromul socului toxic, cistita, anorexie si infecţii puternice.

Alte antibiotice naturale:

Bineînţeles că nu trebuie sa ne limităm la lista de antibiotice naturale de mai sus. Puteţi folosi în alimentaţie , pentru preventie, sau în tratamente, şi alte produse ale naturii:

Condimente: chimion, ghimbir, turmeric, cuisoare, boia, scorţişoară, patrunjel, susan.

Fructe: fructe de pădure, struguri, pepene roşu, kiwi

Legume: legumele cu frunze verzi (mai ales varza), morcov, ciuperci, cartoful dulce.

Altele: propolis, migdale, ovăz, mei, orz, seminţe de dovleac, alge de mare, iaurt, kefir.

Produsele pot fi achiziţionate din supermarkrt-uri sau din magazinele naturiste. Sănătate şi numai bine! 🙂

Ciorbă de pui cu usturoi / zamă aită

Zamă aită i se spune ciorbei de usturoi în Banat şi Maramureş (probabil şi alte zone), unde usturoiului i se zice ai.

Aveţi nevoie de:

  • pui (orice din el, fie că e piept tăiat bucăţele mici sau aripioare). Eu am folosit spatele, că aşa făcea bunică-mea (multă lume, în zilele noastre, uită că şi spatele de pui e bun; mi-e teamă că se va ajunge pe viitor ca lumea să ştie că puiul are doar pulpe şi piept)
  • o ceapă
  • 2, 3 morcovi
  • ţelină (cam un sfert dacă e mare, jumătate dacă e mai mică)
  • gulie (jumătate)
  • jumătate de ardei kapia sau gras (eu am folosit unul mic, care nu era decât foarte puţin iute)
  • 4 cartofi mai mărişori sau 6 mai mici
  • o roşie
  • 2 gălbenuşuri de ou
  • 350, 400 g de smântână
  • 5, 6 căţei de usturoi
  • o lingură de făină
  • frunze de pătrunjel, leuştean sau ţelină (dacă aveţi)
  • sare
  • piper

Se căleşte ceapa în puţin ulei, după care se pune puiul şi se mai lasă puţin. Se adaugă apa (cam 3 litri jumate), puţină sare şi se lasă să fiarbă. La începutul fierberii, se adaugă morcovul şi gulia tăiate mărunt şi ţelina dată pe răzătoarea mare.

După încă 15 minute de fierbere, se adaugă cartofii şi se mai lasă să fiarbă 20 de minute.

Roşia se opăreşte, se decojeşte, se toacă mărunt şi se adaugă apoi în ciorba care fierbe. După încă 10 minute, se poate face răntaşul: usturoiul se toacă foarte mărunt şi se căleşte foarte puţin în ulei, într-o cratiţă. Se pune apoi lingura de făină şi se amestecă rapid.

Apoi, se toarnă repede smântâna bătută cu gălbenuşurile de ou peste usturoi şi se amestecă bine. Se toarnă apoi puţină zeamă pe care aţi răcit-o anterior, se amestecă, după care se pune totul în oala în care fierbe ciorba. Apoi se sărează şi se piperează după gust, iar la sfârşit, dacă doriţi, puteţi pune şi verdeaţă tocată.

Poftă bună! 🙂

 

Reţetă: creveţi cu sos de smântână, usturoi şi oregano

Nu prea mă omor după fructele de mare, dar ador creveţii. Cum nu am găsit creveţi proaspeţi, am luat congelaţi, dar au fost delicioşi. Pe lângă faptul că sunt delicioşi, mai sunt şi bogaţi în proteine şi de seleniu. Seleniul este foarte important pentru organism, având rolul de antioxidant, cât şi de a creşte imunitatea. Creveţii mai au şi vitamina B12 şi vitamina D, acizi graşi omega 3, fier, fosfor şi zinc.

Aveţi nevoie de:

  • creveţi decorticaţi (cam 500 g)
  • ulei de măsline
  • vin alb (50 ml)
  • o jumătate de lămâie
  • usturoi (cam 5 căţei)
  • smântână
  • oregano
  • sare
  • piper

Spălaţi creveţii în apă rece şi scurgeţi-i bine. Într-o tigaie cu diametrul mai mare, puneţi la încins uleiul de măsline. Adăugaţi apoi doi căţei de usturoi tocaţi foarte mărnt şi lăsaţi-i doar foarte puţin, cam jumătate de minut, să nu apuce să se facă maro. Adăugaţi apoi creveţii şi lăsaţi-i cam 5 minute la prăjit, amestecând din când în când. Adăugaţi apoi puţină zeamă de lămâie şi vinul alb. Mai lăsaţi un minut şi opriţi focul. Puneţi sare şi piper după gust.

Pentru sos, curăţaţi ceilalţi căţei de usturoi şi zdrobiţi-i. Puneţi sare şi puţin ulei şi amestecaţi bine-bine, până se face ca o pastă. Apoi adăugaţi smântâna, piper şi oregano, amestecând bine. Mai adăugaţi sare, dacă este nevoie.

Noi am servit cu cartofi prăjiţi şi a mers de minune combinaţia.

Poftă bună! 🙂