Orice anotimp are frumusețea și măreția lui. Și, chiar dacă regretăm vara care nu demult și-a luat tălpășița, putem vedea și partea frumoasă a toamnei care și-a instalat deja cortul la noi. O parte frumoasă e bogăția de culori care ne încântă privirile, de la galbenul auriu la ruginiul frunzelor. După cum v-am spus în articolul de ieri, am ieșit puțin să simt frumusețea toamnei, anotimp care mă sperie, și care, de obicei, ne aduce nostalgia verii ce-a trecut. Mi-am învins teama de toamnă intrând în ea, și văzând cum își face de cap cu natura. Frunzele se reunesc cu pământul, suspinând parcă de fericire. Veverițele alergau bucuroase prin copaci, cu câte-o ghindă între lăbuțe, iar florile de toamnă se bucurau că, în sfârșit, le-a venit și lor rândul […]
Mă strigă toamna
Las deoparte griji și îndoieli, îndatoriri și neliniști. Savurez liniștea din casă, liniște pe care atât de rar o pot auzi… O liniște plăcută uneori, atât de plăcută încât mă sperie. Casa, pentru mine, e locul unde mă pot ascunde. Și îmi place să mă ascund, ca unui melc. Când eram mici, îmi plăcea să mă joc în casă, spre deosebire de alți copii. Mă simțeam mai în siguranță. Afară e frig, e ploios, e umed și parcă ostil acum… Îți trebuie ceva curaj să ieși din casă. Și totuși, ca acum, uneori apare dorința de a scoate capul din cochilie și de a vedea minunățiile din jur, de la oameni la copacii care îngălbenesc, la frunzele care se reîntorc în pământ, mai frumoase ca niciodată. Vreau să fac ce […]
Flori de toamnă
Flori de toamnă – zâmbet cald În ploi aurii de frunze Flori de toamnă – salut drag al verii prea devreme apuse Flori de toamnă – scump alint pentru suflete nesupuse, Flori de toamnă – dulce-avânt către iarnă, către vânt…
A venit, a venit toamna
Zilele trecute am avut parte de cele mai frumoase clipe de toamnă din viaţa mea. Sau poate că nu am luat eu în seamă până acum frumuseţea acestui anotimp minunat. Da… e toamnă în toată regula. Ea şi-a intrat pe deplin în drepturi, şi-şi face datoria cu o măiestrie de nedescris. Presară galben, ruginiu şi brun-roşcat, acoperind, încet-încet tot verdele frunzelor şi-al ierbii. Aduce răcoarea mult-aşteptată, şi ne-aşterne în suflete liniştea frunzelor cere, fericite şi libere, se desprind şi-ajung în locul dorit. Acum putem visa cu ochii deschişi, cuprinşi de frumuseţea culorilor care ne încântă privirile. Natura e parcă ireală. Faceţi-vă timp măcar jumătate de oră şi ieşiţi puţin în natură. Acolo, puneţi deoparte toate grijile şi supărările care stau ca un voal peste ochii noştri, nelăsându-ne să vedem şi […]
În căutarea sufletului…
Vă povesteam în articolul trecut că în spital am dat şi peste o asistentă şi o infirmieră care nu au acceptat bani. Ei bine, intrând în vorbă cu infirmiera, am aflat că, din când în când mai şi scrie câte ceva. Şi mi-a adus să-i citesc un articol, care mi-a plăcut. Sper să vă placă şi vouă. Doamna infirmieră la pediatrie se numeşte Nicoleta Hoban şi vă pot spune că e un om cu suflet. ,,Fără inimă, trupul nu poate trăi, Fără suflet, inima nu poate trăi.” (Nicoleta Hoban) O plimbare în parc într-o după-amiază frumoasă de toamnă ne trezeşte tuturor sentimentul de nostalgie, de reverie… În clipe de linişte sufletească, mă plimbam prin parc şi contemplam natura, admiram brazii, copacii şi căderea frunzelor ruginii lipsite de viaţă pe […]
Gândurile dinainte de culcare
Câteodată mă culc târziu pentru că mai stau puţin să visez înainte să adorm, spune Tudor Chirilă, şi cred că descrie cel mai bine starea pe care eu şi poate şi unii dintre voi o avem înainte de a adormi. Mie îmi trec pein minte tot felul de gânduri, de la ce am făcut (bine sau rău) în ziua care a trecut, dacă am supărat pe cineva, cu sau fără voia mea, ce voi face mâine etc. Şi, dacă nu reuşesc să adorm, îmi aduc aminte, într-un final şi de Dumnezeu. În primă fază, îi spun să mă ierte că am uitat de el atâta timp, dar ştie El că e mereu în sufletul meu… Apoi îi mulţumesc pentru tot ce mi-a oferit. Şi ne-a dat atâtea lucruri frumoase pe […]
Comentarii recente