Înainte: doar el şi ea, trăind iubirea vieţii lor merg la servici, iar seara, dacă au chef ies în oraş, dacă nu, lenevesc acasă, uitându-se la un film şi ciocnind două pahare de vin se trezesc doar când trebuie să meargă la lucru, în rest, adorm şi se trezesc la ce oră vor “muşchii lor”. Celor fără copii li se pare normal, nimic ieşit din comun, nu? După: Perspectiva lui: chef cu prietenii la naşterea copilului aducerea mamei şi a copilului acasă. Începutul vieţii de tătic şi a responsabilităţilor plânsete şi urlete; colici şi nopţi nedormite; la servici devine un zombie sentimentul de a fi tătic şi de a-ţi ţine puiul în braţe; şase săptămâni – pauză de sex, fără să mai calculăm cele de dinaintea naşterii plimbat cu copilul […]