Somn la grătar – rețetă

Somnul este un pește răpitor, de apă dulce, care preferă apele tulburi și mâlul. Chiar dacă aspectul lui nu e deloc plăcut, gustul cărnii de somn este deosebit, fiind preferat și iubit și de cei cărora nu le prea place peștele.

Peștele poate fi cumpărat întreg sau file. Dacă îl cumpărați întreg, trebuie să știți că dimensiunea capului este destul de mare, având aproape o treime din tot peștele. Ca să nu vă chinuiți cu tăiatul capului, trebuie să aveți un cuțit cu vârf ascuțit și care să taie bine, și să începeți de sub aripioarele de la cap, căutând să-l tăiați pe la “încheietură”.
După ce îndepărtați capul și coada, îl tăiați rondele, nu foarte groase. Spălați bine fiecare bucată, apoi puneți ulei de măsline, lăsându-l la frigider câteva ore, sau chiar o zi.

Mai aveți nevoie de slănină, pe care o tăiați felii.

Puneți câte o felie de slănină pe fiecare bucată de carne de somn, și le puneți, dacă aveți, în grătar special pentru pește, cum vedeți în imagine.

Dacă nu aveți, așezați bucata de carne pe grătar și puneți slănina deasupra.

Îl  întoarceți din când în când și îl stropiți cu bere.

Se lasă cam 30 de minute, până peștele prinde o crustă. Apoi se scoate cu grijă, și, cine dorește poate să îl condimenteze cu sare și piper. Noi nu am avut nevoie. 🙂

Poftă bună! 🙂

 

Siesta: pro sau contra?

Cuvântul siesta vine din latină, de la sexta, care însemna a şasea oră din zi şi era timpul de după-masă, acordat somnului sau odihnei. Se spune că omul aşa a fost creat, ca să doarmă în două, trei reprize. Somnul de noapte să fie de 5, 6 ore, iar în timpul zilei să mai aibă reprize de o oră sau două ore de somn. Însă mai nou (cam din secolul XIX), pentru ca oamenii să fie mai eficienţi, orele de somn din timpul zilei au fost scoase, mai ales după apariţia cafelei.

Conform unor specialişti, după-masa, mai ales între orele 14 şi 15, oamenii îşi pierd din concentrare, devin somnoroşi, nu li se mai poate capta atenţia şi nu mai dau randament. Cam tot în perioada asta a zilei se şi produc cele mai multe accidente rutiere. Probabil că starea e cauzată şi de faptul că, în general, oamenii iau prânzul pe la ora 13, 14, şi, se ştie că după masă, corpul consumă energie pentru a digera mâncarea, iar acest fapt amplifică starea de somnolenţă.

Ţin minte că bunică-mea, în fiecare zi, îşi făcea somnul de după-masă. “Nici tata, după ce-o mâncat, n-o lucrat”, îmi zicea. Mai zicea că aşa “îşi reface forţele”. Eu una nu suportam să dorm după-masa. “Lasă că o să vină vremea când o să vrei să dormi, şi n-o să te mai lase nimeni.” Bineînţeles că n-o credeam. “Când o să cresc, n-o să dorm niciodată”, îi spuneam.

Nu mică mi-a fost mirarea când, mergând în Italia, am constatat că pe la ora 2 se închid cam toate magazinele, restaurantele şi barurile, şi se redeschid la ora 6 seara. Întrebând, am aflat că ei trebuie să-şi facă siesta. Atunci, mi s-a părut foarte ciudat, dar acum, deja văd lucrurile altfel. Probabil că angajatorii şi-au dat seama că salariaţii sunt mult mai eficienţi dacă au o pauză de după-amiază.

Bine, dar ce e de făcut atunci? La noi, toată lumea e la muncă în acea perioadă a zilei, şi beau câte 2, 3 cafele ca să facă faţă. E ideal ca, dacă avem o mică pauză de 10, 15 minute, când apele sunt liniştite, în jurul orei 14, să ne relaxăm corpul şi mintea, să stăm puţin cu ochii închişi, să ne gândim la ceva frumos, care ne face plăcere. Astfel, organismul se reface, şi suntem pregătiţi din nou de muncă.

Nu culcăm! Jucăm!

Aşa spunea fiică-mea când auzea cuvântul “somn”, “dormit” sau “culcat”. Noi am ajuns chiar să evităm cuvintele astea, că erau mai mult decât o înjurătură pentru ea.

La copii, în general, le e drag somnul ca la câine lanţul. A mea e total anti-somn de când s-a născut, pe când cu băiatul nu am prea avut probleme. Pentru Alexandra, somnul e ca o pedeapsă. Când a început să vorbească şi ştia că se apropie ora de culcare, repeta într-una: “Nu culcăm! Jucăm!”.Şi adormea după câte o oră de legănat. Mi se închideau mie ochii, şi ea… nimic! Primul an o legănam cu pătuţ cu tot (aşa am rupt două pătuţuri). Apoi a urmat legănatul cu perna. Dar nu legănat uşor, că nu avea nici un efect. Era scuturat, mai degrabă. Asta până m-am blocat, efectiv, de spate, şi nu m-am mai putut mişca (la asta contribuind şi ţinutul în braţe), şi o puneam în pătuţ. Cum se ridica, o aşezam la loc, pe spate. Iar se ridica, iar o puneam jos, cu calm. Primele zile a fost mai greu, până a văzut ea că nu are ce face. Când e ora de somn, nu are scăpare. Şi asta vă sfătuiesc şi pe voi, dragi părinţi. Nu vă învăţaţi copilul legănat şi alte figuri. trebuie doar să fiţi “tari pe poziţie”, fermi şi hotărâţi.

Acum, că e mai mare, ne mai putem înţelege, însă destul de greu. Tot timpul încearcă să fenteze măcar somnul de după-masă.

Şi, din câte am auzit, toţi copiii nu vor să meargă la grădiniţă din cauză că îi obligă să doarmă, fără negocieri.

Am citit recent într-o revistă că, dacă copilul nu doarme îndeajuns, i se măreşte sensibilitatea îmbolnăvirii prin reducerea numărului de globule albe, care sunt armele sistemului imunitar.

Aşadar, trebuie respectat cu stricteţe atât somnul de prânz, cât şi ora stingerii, care nu ar trebui să depăşească ora 22.00. Pe când un bebeluş are nevoie de 18 ore de somn pe zi, un copil de peste un an trebuie să doarmă 12 – 13 ore pe zi, iar un preşcolar aproximativ 10 ore.

Eu îmi aduc aminte de când eram mică şi făceam crize când trebuia să dorm, iar ai mei îmi spuneau :”Dormi acum, până poţi, că o să crşti mare şi n-o să mai poţi să dormi când vrei tu.” Nu credeam asta nici în ruptul capului şi spuneam că eu, când voi fi mare, nu o să dorm niciodată. Acum mă aud eu spunându-le copiilor acelaşi lucru. :))