Cum să-ți îndeplinești o dorință

Cu toții avem anumite dorințe. Iar dorințele nu se pot materializa decât dacă sunt transformate în obiective (obiectiv – cu sensul de scop sau țintă). Suntem destul de mari încât să nu mai credem că de Crăciun vine Moșul și dorința ne e îndeplinită. Sau că vedem o stea căzătoare care ne va împlini visul.  🙂

Puterea stă numai în noi. Și suntem destul de puternici încât să ne facem orice dorință să devină realitate.

De exemplu, să zicem că îmi doresc un anumit tip de telefon (ca să luăm ceva simplu). Dacă nu transform dorința în obiectiv, nu se va materializa niciodată. Așadar,

  • îmi transform dorința de a-mi cumpăra telefonul respectiv, într-un obiectiv. E oare de ajuns? Ajunge să-mi propun să achiziționez telefonul pe viitor? Nu!

Următorul pas este să

  • stabilesc un termen (real). Când anume îmi voi cumpăra telefonul? “O lună și jumătate”. Am făcut-o și pe asta.

Apoi trebuie să-mi fac un plan. Ce trebuie să fac pentru a-mi atinge ținta? (adică să-mi cumpăr telefonul dorit în șase săptămâni)? Trebuie să-mi adun bani. Dar cum pot face asta? Voi sta la serviciu peste program, îmi voi pune bani deoparte, îmi voi vinde vechiul telefon etc. Deci, următorul pas este să-mi

  • stabilesc un plan pentru a-mi atinge obiectivul. Acord maximă importanță acestui plan și nu mă abat de la el.

Mai trebuie, de asemenea, să crezi cu tărie că obiectivul propus se va realiza. Închide ochii și imaginează-ți că deja s-a realizat. Asta îți va întări încrederea că ceea ce-ți dorești este posibil. Pentru că dacă tu te îndoiești de faptul că ești în stare să-ți atingi ținta, deja ai ucis acel plan încă din fașă.

Eu, spre exemplu, îmi doresc de ani buni să scriu o carte. Am început să scriu câteva pagini într-un moment de entuziasm, după care am lăsat-o baltă. Și stăteam acum și mă gândeam oare ce anume mă oprește să-mi îndeplinesc dorința. Ei bine, numai eu, prin indisciplină și dezorganizare. Nu mi-am stabilit nici un termen, nu mi-am făcut nici un plan.

Însă de azi mi-am propus ca în fiecare zi, timp de cel puțin o oră, să lucrez la carte. Fie că în acea oră scriu 3 rânduri sau 4 pagini. Termenul este un an de zile. Și orice ar fi, nu mă voi abate de la plan.

E foarte ușor să renunțăm la ceea ce ne dorim cu adevărat, pentru ceva ce ne dorim pe moment. Însă dorința adevărată, care se poate realiza pe termen lung, este cea care contează. Iar dacă nu o transformăm în obiectiv, ea va muri. Și odată cu ea, încrederea noastră în forțele proprii va scădea. La fel și respectul față de propria persoană.

Da, e importantă și curățenia în dulap, pe care pot să o fac în timpul orei propuse, sau vizionarea unui film, dar cu siguranță acestea nu mă vor ajuta să-mi îndeplinesc dorința.

Voi ce dorințe aveți? Și cum v-ați gândit că se pot îndeplini?

Care e scopul tău în viață?

Trebuie, oare, să avem în viață un anumit scop?

Există, în zilele noastre, anumite prototipuri de oameni, pe care noi îi luăm ca model, și pe care vrem să-i urmăm, crezând că așa trebuie să facem. În cazul bărbaților, trebuie să aibă o mașină “bengoasă” sub fund, bani, o femeie care să arate “trăznet”, un job de șef și vilă cu piscină. Cam ăsta e idealul la care visează tinerii de azi să ajungă. În cazul femeilor, cariera e pe primul plan, apoi corpul, care ar trebui să fie de model, și mai apoi familia. Scopul în sine nu e rău. Nu e rău să îți dorești prosperitate, numai că unele persoane fac orice ca să ajungă să-și atingă scopul, chiar dacă nu le face plăcere, neștiind că, de fapt, făcând ceea ce nu le place, nu vor ajunge niciodată la succes.

Ce e greșit este că dacă nu ajungi să fii astfel, ești, oarecum, desconsiderat, iar respectul de sine scade.

De fapt, cum ar trebui, noi oamenii, să fim și să trăim? Să muncim o viață pentru o mașină și-o casă? Voi ce credeți?

Eu una cred că viața e extraordinar de scurtă, și trece foarte repede. Tocmai de asta, trebuie să facem ceea ce ne place, ce ne aduce bucurie.

Mulți oameni au impresia că am fost creați sau trimiși pe pământ ca să ne plătim păcatele, că viața lor ar fi o pedeapsă, un chin. Și chiar așa va fi toată viața lor, pentru că ei aleg să și-o trăiască astfel. Și-atunci își aleg un loc de muncă unde nu le face plăcere să meargă, își fac prieteni/partener de viață, persoane care nu le aduc fericirea și liniștea sufletească etc. și nu vor ajunge nicicând la prosperitate.Dacă ei cred că toată viața lor vor fi săraci, așa vor fi. Ești ceea ce crezi că ești.

Numai atunci când ești fericit și faci ceea ce îți place, numai când ajungi la o liniște și o bucurie interioară, poți atrage succesul dorit.

Scopul nostru în viață, zic eu, este să ne bucurăm de ea. Și dacă ne bucurăm din plin, făcând ceea ce ne face plăcere, lăsând la o parte ceea ce “trebuie”, sau ceea ce spune societatea că ar trebui să faci și să fii, cu certitudine ne vom trăi scopul.

E prea scurtă viața ca să nu facem ceea ce ne place.

E sufletul nemuritor?

Suntem oare cineva, şi contează cum jucăm,

Sau suntem doar praf în vânt şi cum venim aşa plecăm?

Se spune c-avem un scop, c-am fost creaţi să procreăm,

Dar, totuşi, ştie cineva de ce şi unde ne-ndreptăm?

 

Suntem nemuritori au ba?

De omorâm, păţim ceva?

Dacă furăm şi nu ne vede,

Avem oare ceva a pierde?

 

Dacă-i aşa cum spune Cartea, mergem în braţe la Satan,

Dar dacă nu-i adevărată, şi dacă tot a fost în van?

 

Oricum ar fi, eu mă gândesc că de pierdut nu am nimic

De cred că sunt nemuritor, oricât aş fi de mic.

Şi las ceva în urma mea urmaşilor, copiilor,

O amintire, un cuvânt, şi-apoi în linişte să mor.