Halloween – sărbătoare americană, păgână. Ei, și ce?

Cu toate că noi, cei care acum suntem adulți, nu suntem obișnuiți cu sărbătoarea Halloween-ului, cei mici se bucură din plin de ea.

Astăzi am fost să le închiriez costume pentru activitatea pe care o vor avea mâine, și am întrebat dacă și adulții își închiriază costume, pentru că am văzut că avea multe modele și pentru adulți.

– Poate peste vreo 20 de ani, a zis doamna. Pentru copii se închiriază costume, dar părinții sunt foarte reticenți, spun că pe vremea lor nu erau asemenea prostii.

Într-adevăr, sunt păreri pro și contra Halloween-ului, cei care sunt împotrivă susținând faptul că nu ar trebui să adoptăm o sărbătoare americană și păgână.

Dacă stăm bine să ne gândim, nici 1 Martie sau 8 Martie nu sunt sărbători creștine, cum nu este nici 1 Mai, 1 Iunie și multe altele. Iar sărbătoarea asta va fi și la noi populară, fie că ne împotrivim, fie că nu.

Halloween-ul e cum ar fi ziua morților la noi. E ziua în care se spunea că granița dintre cei vii și cei morți e ruptă, morții putând colinda pe tărâmul celor vii. Iar oamenii se costumau pentru a nu fii recunoscuți. La noi, la țară, de Sfântul Andrei se spunea că morții coboară printre vii, și strigoii fac hore deasupra bisericilor, în timp ce vampirii sug sângele sătenilor care nu au mâncat usturoi.

Dacă încercăm să ne opunem unei schimbări care oricum se produce, cu sau fără voia noastră, ne vom face rău singuri.

Eu zic că Halloween-ul e un motiv de a ne bucura de bucuria copiilor, care sculptează dovleci și poartă costume. Chiar și nouă, celor maturi ne prinde bine câteodată să pătrundem în lumea copilăriei, să jucăm anumite roluri, să mai uităm de “stres și seriozitate”, de “griji și responsabilități”.

Ai mei, cei mici, m-au întrebat de ce la noi nu se merge cu colinda. “Ce colindă?” am zis eu, confuză.

– Păi, mami, nu știi? Am văzut la desene că alți copii merg cu colinda, spun “ne dați ori nu ne dați” și primesc dulciuri într-o plăsuță.

– Păi, știți, la noi nu este tradiția asta. La americani, copiii merg din ușă-n ușă și întreabă: ““trick or treat?”. “Trick” înseamnă farsă, iar “treat” înseamnă cinste, adică, “dacă nu ne daţi dulciuri, vă vom juca o farsă”. Iar cei colindați preferă să le dea dulciuri copiilor.

Nu cred că e nimic rău în a prelua ceva de la altă cultură, ba dimpotrivă. Însă e bine să ne amintim și de sărbătorile noastre autohtone, și să le punem la rang de cinste.

Bradul de Crăciun

Cred că tuturor ne plac sărbătorile de iarnă, cu tot ce înseamnă ele. În primul rând, dincolo de bucuria împodobirii bradului și de așteptarea lui Moș Crăciun, nu trebuie să uităm adevărata semnificație a celei mai iubite sărbători: Nașterea lui Isus. Practic, noi îi sărbătorim ziua de naștere. Și, în loc să-i oferim noi cadouri, așteptăm să primim. Și fiică-mea, de ziua lui taică-său, l-a întrebat: “Wow! E ziua ta? Și ce-mi cumperi de ziua ta?” Eu cred că cel mai frumos cadou pentru Isus ar fi să fim mai buni, mai răbdători și mai deschiși la minte și la inimă.

Dar nu despre asta voiam să vorbesc, ci despre bucuria de a împodobi bradul de Crăciun. Când eram mică, îmi plăcea la nebunie mirosul de brad combinat cu cel de portocale, pe care maică-mea le punea sub el. Și adoram de-a dreptul să împodobesc bradul, împreună cu frați mei. La noi, în Banat, bomboanelor de pom li se spune saloane, dar aici, în Maramureș au râs de mine când m-au auzit că vreau să pun saloane în brad.

De când m-am căsătorit, în primul an am cumpărat un brad natural, mare și frumos. În al doilea an însă, având-o deja pe fiică-mea, care deja mergea “în 4 labe”, am cumpărat un brăduț în ghiveci, pe care l-am pus pe birou, să nu-l ajungă. Iar eu am prins drag de bietul brăduț care, după 2-3 săptămâni de stat în casă, a început să se usuce. L-am dus apoi pe balcon, în aer liber, dar, deși au trecut 4 ani de atunci, își revine foarte greu.

Văzând eu că și un mic brăduț parcă are viață în el și văzând cât de greu crește, practic, ca un copil, mi-am dat seama de cruzimea pe care o avem noi, oamenii. Pentru ca să simțim mirosul de brad o săptămână, noi îi curmăm viața. Îi tăiem fără milă din căsuța unde au crescut atât de greu și-i aducem să se usuce la noi în casă, în loc să-i lăsăm să ne dea oxigen, de acolo de unde au prins rădăcini. Mie mi se pare egoism și prostie.

Mulți spun: păi oricum sunt gata tăiați când îi cumpărăm. Ce are? Ei bine, are. Pentru că dacă nu se cumpără, anul următor nu se vor mai tăia atâția,pentru că se știe că nu va fi cerere.

Soluția e cât se poate de simplă: brad artificial. Pe lângă faptul că îi cruți viața unui brad din pădure, ieși mult mai ieftin, pentru că îl poți folosi și 10 ani la rând.

Eu îl am de anul trecut. Anul ăsta l-am scos frumos din cutie, l-am desfăcut și l-am împodobit cu fiică-mea. Bucuria a fost la fel de mare.

A! Și, în plus, nu rămân ace după el, de găsești și după 3 luni. Numai avantaje. 🙂