Povestioara regelui cu patru neveste

Zilele astea am primit pe mail o povestioară drăguţă, cu autor necunoscut, care, zic eu, merită citită.

Era o dată un rege care avea 4 neveste.
Cel mai mult o iubea pe cea de-a patra, pe care o îmbrăca cu haine din cele mai scumpe şi o trata cu cele mai fine bucate.
De asemenea, o iubea şi pe cea de-a treia soţie, şi ea era cea cu care se mândrea cel mai mult. Totuşi, regele trăia cu teama că această soţie îl va părăsi.
Regele o iubea şi pe cea de-a doua soţie. Ea era confidenta lui şi era totdeauna drăguţă, înţelegătoare şi răbdătoare.
Prima soţie a regelui era foarte loială,  însă nu o iubea; abia de o lua în seamă.
Într-o zi, regele simţi că sfârşitul este aproape. Se gândi la întreaga lui viaţă plină şi îşi spuse: “Acum am 4 soţii, dar când voi muri, voi fi singur”.
A întrebat-o pe cea de-a 4 nevastă:

– Te-am iubit cel mai mult, ţi-am dăruit cele mai frumoase haine şi ţi-am purtat cea mai mare grijă. Acum am să mor, vrei să vi cu mine?
-Nici vorbă! a replicat cea de-a patra soţie.
Răspunsul ei a străpuns inima regelui.
Regele a întrebat-o pe cea de-a treia soţie:
– Te-am iubit toată viaţa. Acum mor, vrei să vii cu mine?
– Nu! a răspuns cea de-a treia soţie. Viaţa este frumoasă. Când vei muri, mă voi recăsători!
Inima regelui s-a strâns de durere.
A întrebat-o pe cea de-a doua soţie:
– Întotdeauna am găsit la tine înţelegere şi ajutor în sufletul meu. Când voi muri, vrei să fii cu mine?
– Îmi pare rău. Te pot doar înmormânta.
Regele a fost distrus de acest răspuns. Atunci a auzit o voce:
– Eu te voi urma!
Regele s-a uitat împrejur şi a văzut că cea care rostise aceste cuvinte era prima soţie. Era atât de slabă, pentru că a suferit mult din cauza neglijării.
Adânc îndurerat, el a spus:
– Trebuia să-ţi ofer mai multă grijă, dar…

În realitate noi toţi avem patru soţii.
Cea de-a 4 este TRUPUL.
Indiferent cât timp şi efort investim în a-l face să arate bine, el ne părăseşte.
Cea de-a treia soţie este AVEREA.

Când murim, se duce la alţii.
Cea de-a doua soţie este FAMILIA ŞI PRIETENII.
Indiferent cât de apropiaţi ne-au fost, ei nu pot decât să ne ducă la mormânt.
Prima soţie este SULETUL.
Adesea neglijat, în goană după averi, bunăstare şi putere.
Totuşi, SUFLETUL este singurul care ne urmează oriunde.

Castelul Peleş din Sinaia

Fiind în trecere prin Sinaia, am zis să intrăm, dacă tot suntem pe zonă, să vedem renumitul castel Peleş.

Şi nu regret deloc, pentru că a fost unul din cele mai frumoase lucruri pe care le-am văzut în viaţa mea. Am ales tura scurtă, de 45 de minute, în care vizitezi doar parterul, din cauză că eram presaţi de timp. Mai este şi tură de 2 ore, în care poţi vedea şi etajele, pe care o vom face cu cea mai apropiată ocazie.

Eu am rămas profund impresionată de ce-am văzut. Mai ales când ne-a spus ghidul că a fost primul castel din Europa cu încălzire centrală şi cu electricitate, având şi un sistem de aspirare a prafului, încă din 1901. Ce ziceţi de asta? Şi-acum am ajuns ca Europa să facă mişto de noi şi să ne dea ordine cum să ne administrăm şi ce să facem. Au uitat că le-am dat clasă cândva.

Castelul Peleş a fost construit la iniţiativa primului rege al României, Carol I, în anul 1874.

Atât castelul, cât şi ce este în interior, de la mobilă, statui, statuete, arme şi multe alte decoraţiuni te lasă mut de uimire. Mie mi-au dat lacrimile la vederea atâtor frumuseţi, create de mii de artişti talentaţi. E o muncă incredibilă şi minuţioasă acolo, care nu poate decât să te impresioneze.

Nu pot să nu scriu câteva cuvinte şi despre regii României.

Sub conducerea lui Carol I, România şi-a câştigat, la 1878, independenţa de stat, proclamându-se Regat la 26 martie 1881. Au urmat 66 de ani în care a fost construit statul român modern, ţara noastră câştigându-şi locul meritat în familia naţiunilor Europei. După regele Carol I  a urmat Ferdinand I, Carol al II-lea şi Mihai I, fiul lui Carol al II – le, care s-a nascut la 25 octombrie 1921, la Sinaia. Este fiul legitim al Regelui Carol al II-lea si al Reginei-mama Elena.

Din 1944, Majestatea Sa Regele s-a opus din toate puterile instaurarii autoritatilor comuniste. În cele din urma, a fost obligat să abdice, la 30 decembrie 1947, sub ameninţarea uciderii, în caz de refuz, a 1000 de tineri deţinuti de comunişti.

Castelul Peleş este acum proprietatea Maiestăţii Sale, Regele Mihai I al României şi instituţie publică administrată de Statul român, sub egida Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional.