Filme pe care vi le recomand

Eu una sunt destul de pretențioasă când vine vorba de filme. Un film bun, după mine, trebuie să transmită ceva, dincolo de povestea pe care o spune, fie că e comedie, dramă, thriller sau chiar horror.

În ultima vreme am avut ocazia să mă uit la câteva filme (unele noi, altele mai vechi), pe care vi le recomand din tot sufletul. Le pun în ordine aleatorie, iar când aveți timp și vreți un moment de relaxare, puteți alege din lista de mai jos. Am să vă spun și câte ceva despre fiecare.

  • Litera stacojieThe Scarlet Letter, 1995, cu Demi Moore, Gary Oldman, Robert Duvall. Este făcut după cartea lui Nathaniel Hawthorne. După ce l-am vizionat, mi-am dat seama cât de încuiați suntem, încă, noi, oamenii, chiar și în ziua de azi, când, cică, suntem “pe valul” evoluției umane. La fel ca și atunci, cel puțin la noi, la români, religia, societatea și biserica are întâietate, nu omul, ca individ. Suntem judecați și judecăm, când, de fapt, ar trebui să ne vedem fiecare de treabă; ne plac scandalurile (drept dovadă – audiențele la anumite emisiuni TV), punem oamenilor etichete și ne place să condamnăm. Nu știu dacă am evoluat sau dacă am involuat, ca oameni, din secolul al XVII – lea, când se desfășoară acțiunea și până azi. 

După mine, nu există o graniță între bine și rău. Nu putem cataloga o acțiune sau o persoană și să o înscriem în lista de “bine” sau “rău”. Totul e relativ. Și ceea ce nouă ni se poate părea a fi bun, poate fi, de fapt, o catastrofă și invers.

  • Dansând cu lupii – Dances with the wolves, 1990, cu Kevin Costner. Vă avertizez că durează aproape 4 ore, așa că rezervați-vă timpul dinainte. 🙂 Dacă nu l-ați văzut până acum, merită cu adevărat să-l vedeți, iar dacă l-ați văzut, merită să-l revedeți. Ascunde multă înțelepciune în spatele poveștii, și e vorba de simplitatea vieții, de care, de multe ori uităm să ne bucurăm, crezând că suntem mai fericiți în lumea “civilizată”. Veți vedea cum un trib de indieni din sălbăticie poate fi mai educat și mai respectuos decât cei care au crescut în orașe mari.

Respectul pentru natura care ne adăpostește și ne hrănește trebuie insuflat copiilor noștri de mici, dacă vrem să le asigurăm un viitor aici, pe pământ. Asta, spun eu, e primul și cel mai important lucru de care trebuie să ținem cont când vine vorba de educația copiilor noștri. Fie că e vorba de aruncatul gunoaielor pe jos, fie că e vorba de uciderea viețuitoarelor din jur.

  • Last night – Ultima noapte – 2010, cu Keira Knightley, Sam Worthington (din Avatar), Eva Mendez și Guillaume Canet. E vorba de iubire, trădare, adulter.
    în viața unui cuplu, chiar dacă cei doi se iubesc, pot apărea tentații și ispite. Unii le pot face față, alții nu. Unii înșală cu trupul, alții cu sufletul. Și iar e vorba de ideile greșite pe care societatea ni le-a implementat adânc: că, după ce te-ai căsătorit, nu poți iubi decât o singură persoană. Să fim serioși! Mulți nu o recunosc, dar, dacă ar fi să ne luăm după ce simțim, nu după ce ni se spune că e corect, nu există așa ceva, decât în povești. Noi, oamenii, nu suntem atât de limitați, încât să putem iubi un singur om (de sex opus) toată viața noastră. Nu există așa ceva. Suntem făcuți după chipul și asemănarea lui Dumnezeu, iar  Dumnezeu iubește oamenii. Normal că apar tentații tot timpul. Dacă înșeli sau nu depinde de cât de puternică e dragostea și de cât de mult dorești să-ți păstrezi familia, pentru că, odată ce ai înșelat, nimic nu mai poate reface ce-a fost. Important e să fii sincer într-o relație, și să ții cont de sentimentele partenerului.

Dacă vreți să aveți parte de puțină adrenalină, puteți viziona

  • Trespass – Ostatici – 2011, cu Nicholas Cage și Nicole Kidman.
  • Phone booth – Cabina telefonică – 2002, cu Colin Farrell.
  • Limitless – Dincolo de limite – 2011, cu Bradley Cooper și Robert de Neiro (e unul din filmele mele favorite 🙂 )

 

Ștrumpfii ( The smurfs )

Zilele trecute am fost cu fiică-mea de 4 ani la cinema să vedem “filmu’ cu ștromfii”, pe care îl așteptam amândouă de ceva vreme.

Știu că erau desenele la tv când eram mică, dar, cum nu aveam televizor, mai vedeam și eu câte juma’ de episod pe la vreun vecin. Așa că vă dați seama că, fiind și mare iubitoare de desene animate, am fost mai fericită cred decât toți copiii din sala de cinema.

Oricum, așteptările nu ne-au fost înșelate. Chiar a fost un filmuleț super, pentru toate categoriile de vârstă. Fără violență, ceea ce rar mai întâlnești, chiar dacă e un film destinat copiilor, cu multă inocență, și în care au fost promovate valorile.

Ce mi-au plăcut mult au fost numele ștrumpfilor, care erau date în funcție de calitățile sau defectele fiecăruia, cum erau la indieni. Chiar mi-ar place să trăiesc într-o lume în care fiecare ar avea un nume care să-l caracterizeze. Pe mine cred că m-ar chema Înceata, la ce viteze am (încet, pe loc și deloc). Pe voi?

Cică știți cum le pun numele chinezii copiilor? După ce s-a născut, aruncă niște cutii goale de conserve pe podea. Și ce sunet scot, ăla e numele copilului. 🙂

Dar să nu uităm de unde am pornit. Ne-a plăcut filmul cu ștrumpfii și îl recomandăm tuturor cu căldură…