Interesul poartă fesul

Cu toţii am auzit proverbul: “Interesul poartă fesul”. Dar ştiţi ce înseamnă şi de la ce vine?

Încep prin a da definiţia fesului, din DEX: “acoperământ al capului pentru bărbaţi, de forma unui trunchi de con, făcut din pâslă sau postav (roşu) şi adesea împodobit cu un ciucure, purtat mai ales de musulmani La noi mai poate fi şi o căciuliţă croşetată sau calotă de fetru purtată pe vârful capului.

Proverbul “Interesul poartă fesul” se referă la cineva care face anumite acţiuni numai pentru a dobândi avantaje. Dar v-aţi întrebat vreodată ce legătură are fesul cu interesul?

Fesul a fost creat pentru modă de arabii din Andaluzia, în oraşul de Fez , Maroc prin secolul XVII. De la oraşul Fez îi şi vine numele. Aşadar, la început, fesul a fost un simbol al modernităţii otomane. Apoi a devenit un simbol al imperiului otoman şi al suveranităţii sultanului.

Şi la noi, în Ţările Române, boierii şi dregătorii erau influenţaţi de moda otomană, până prin secolul XIX. Purtau bărbi , turbane turceşti sau căciuli cu trimiteri bizantine. Astfel, fesul sau căciula a devenit la noi un simbol al puterii.  Pe atunci s-a născut şi renumitul proverb, ca să arate că interesul primează întotdeauna.

Din păcare, în ultima vreme, cam toţi se încadrează în acest proverb… Rămân uimită cum oamenii uită că sunt oameni, uită de iubire, de prietenie, şi de respect. Calcă tot în picioare, doar pentru a-şi urmări interesele proprii. Trec peste mândrie, peste principii şi uită ce e bunul – simţ. Şi, cu un tupeu incredibil, conduşi de interes, care îşi poartă fesul cu mândrie, ar trage şi pielea de pe tine, dacă te văd că eşti bun sau naiv…

sursa foto

 

Citate…

Astăzi vreau să vă scriu câteva citate care mi- au rămas în minte…
Primul îl rețin din ” Cel mai iubit dintre pământeni” de Marin Preda, care, la rândul lui l- a citat pe Platon: ” Dacă moartea ar fi sfârșitul a tot, cei mai în avantaj ar fi ticăloșii, fiindcă numai o lespede pe mormânt i-ar izbăvi și de trup și de suflet, și dezbaterea s-ar încheia astfel pentru totdeauna.”

Al doilea citat este din filmul “Il Padrino”, și l-am văzut pe un poster într-un restaurant. Zice așa:
” I spent whole my life trying not to be careless. Women and children can be careless, but not men.”
Adică: “Mi – am petrecut toată viața încercând să nu fiu fără griji. Femeile și copiii pot fi fără griji, dar nu bărbații.”

Alt citat reflectă și realitatea zilelor noastre, chiar dacă a fost scris în secol 18, de Antoine Barnave, un om politic francez:
“Importanța! Domnule, oare nu înseamnă nimic? Respectul proștilor, uluirea copiilor,invidia bogaților, disprețul celui înțelept.”
Cam prin asta se reflectă, din păcate, și în ziua de azi “importanța” unei persoane.

Și, totuși, nu mă pot abține să nu mai citez ceva: e din “Roșu și negru”, al lui Stendhal. E vorba despre gândirea unuia care era dornic de a obține puterea într-un anume oraș, și a cărui gândire o mai putem regăsi și astăzi tot la același gen de persoane:
“Domnul Valenod spusese oarecum băcanilor din ținut: dați- mi doi dintre voi, dar să fie cei mai proști; oamenilor legii le spusese: arătați- mi doi dintre voi care sunt cei mai ignoranți; medicilor le spusese: “alegeți doi dintre voi, dar pe cei mai șarlatani. După ce îi adunase pe cei mai nerușinați din fiecare meserie, le spusese: să domnim împreună!”

Ce ziceți?