Biluțe din biscuiți, rom, nucă și cacao – rețetă de post

De mică îmi plăceau la nebunie aceste biluțe cu biscuiți, nucă și cocos. Iar aroma de rom le dă o savoare deosebită. Până acum n-am îndrăznit să fac, dar dacă știam că se fac atât de ușor, încercam de mult.

Oricum, au ieșit foarte, foarte bune (la rețeta clasică am adăugat și stafide rehidratate cu apă, esență de rom și miere).

Aveți nevoie de:

  • 300 g biscuiți
  • 400 g nucă
  • un pachet de margarină pentru prăjituri (dacă nu țineți post, puteți să le faceți și cu unt)
  • 2 linguri de cacao
  • un pumn de stafide
  • o sticluță de esență de rom (se poate adăuga și puțin rom Havana pe lângă, pentru un gust mai intens)
  • o lingură de miere (dacă vă plac mai dulci, puteți să mai puneți încă 2 linguri de zahăr)
  • un pachet de fulgi de nucă de cocos

Mai întâi se pun stafidele la înmuiat în puțină apă unde se pune și esența de rom și mierea. Se macină biscuiții și nuca (eu le-am măcinat sau mărunțit, mai bine-zis, cu robotul de bucătărie). Unii dau biscuiții pe răzătoare. E bine oricum, numai să fie sfărâmați.

Se pun biscuiții și nuca într-un bol, și se adaugă cele 2 linguri de cacao, amestecând totul. Margarina se pune la topit, la foc mic, având grijă să nu se încălzească tare, doar să se topească. Se adaugă apoi margarina topită în bol și se amestecă. Apoi se pun și stafidele, cu tot cu zeamă. Se frământă toată compoziția și, dacă mai doriți, mai puneți zahăr și rom. Gustați și potriviți gustul așa cum vă place.

Se fac apoi cu mâinile biluțe mici pe care le dăm prin nuca de cocos pe care am turnat-o în prealabil într-o caserolă. E mai bine în caserolă, deoarece are pereți mai înalți și nu iese cocosul afară.

Sincer, mai mult îți ia să faci biluțele decât compoziția.

Oricum, e o prăjitură delicioasă, care va arăta foarte bine și pe platoul de sărbători.

Poftă bună! 🙂

Supă cremă de conopidă – rețetă de post

Deși noi nu suntem familiarizați cu supele cremă, cei mici se adaptează ușor. Cel puțin alor mei le plac mai mult supele cremă decât cele cu legume întregi, din care aleg doar cele care le plac. În plus, sunt și mai sănătoase, fără răntaș și fără prăjeli.

Pentru supa cremă de conopidă aveți nevoie de:

  • o conopidă mai mare
  • o ceapă
  • un cartof mare sau doi mai mici
  • un ardei roșu gras
  • 3 roșii decojite (eu am pus vreo 6 roșii cherry, că din alea aveam). Nu apar în poza cu ingrediente pentru că m-am gândit să le pun când am pus supa la foc
  • ulei de măsline sau de care vă place (eu am pus ulei de nuci)
  • un fir de pătrunjel (verdeață)
  • vegeta
  • sare și piper

Se pun cam 2 litri de apă cu sare la fiert, în care se adaugă cartofii tăiați cubulețe, ceapa și ardeiul roșu tăiat. După 10 minute se pune conopida, spălată și desfăcută în buchețele mai mici. Se pune și pătrunjelul și vegeta.

După încă 10 minute se pun și roșiile decorticate. Se mai lasă la fiert încă 15 , 20 de minute, după care se storc legumele, păstrând zeama într-un vas. Dacă doriți, puteți să scoateți ceapa. Eu am scos-o că alor mei nu le place gustul de ceapă fiartă.

În robotul de bucătărie, sau dacă nu, cu blenderul, se pasează legumele până devin o pastă. Treptat, se adaugă zeama în care au fiert, până devine o supă cremă. Se mai pune piper și sare (dacă mai e nevoie, iar la final se adaugă cam 3 linguri de ulei,

Se servește cu crutoane, făcute ca în rețeta de aici.

Poftă bună! 🙂

 

Rețetă de post – soia felii prăjită, cu legume

Multă lume când aude de soia, strâmbă din nas, dar dacă știi să o gătești, poate fi chiar gustoasă, nu doar sănătoasă.

Bineînțeles, pe pachetul de soia felii, trebuie să scrie că nu a fost modificată genetic.

Soia conține aproximativ 40% proteine, de aceea, în timpul postului, multă lume înlocuiește carnea cu soia, pentru a nu le lipsi proteinele. Mai conține fosfor, magneziu, calciu, sodiu și vitaminele D, E, și B, care împiedică îmbătrânirea.

Datorită acizilor grași nesaturați, soia împiedică dezvoltarea celulelor canceroase.

Însă soia nu este recomandată femeilor însărcinate și copiilor sub 3 ani.

Pentru rețeta de azi, aveți nevoie de:

  • un pachet de soia felii
  • un pachet de legume congelate mixte sau, dacă doriți, se poate face și cu legume proaspete. Eu, fiind în grabă, am ales prima variantă
  • 5 căței de usturoi
  • ulei de măsline
  • sare, piper, boia
  • vegeta

Se pune apă la fiert în două oale. În apă se pune sare și vegeta. Când fierbe, adăugați feliile de soia într-o oală, și legumele în alta. Lăsați să fiarbă conform instrucțiunilor de pe pachet. Apoi pregătiți două tigăi în care puneți puțin ulei de măsline. Scoateți soia, o lăsați să se scurgă de apă (puteți folosi și niște șervețele de bucătărie pentru a absorbi apa), apoi o condimentați cu sare, piper și boia. Legumele se scurg de apă, de asemenea. Se pun tigăile în locul oalelor, pe aragaz, iar când uleiul este încins, adăugați soia într-o tigaie, și legumele în cealaltă.

Pont: tigăi la reducere găsiți AICI.

Legumele se călesc, și se pune sare, piper și boia. Soia se prăjește până devine rumenă.

Din cățeii de usturoi se face un mujdei, cu ulei de floarea soarelui.

Eu sunt convinsă că dacă ați ajuns aici, și veți prepara această rețetă de post, nu veți regreta, și va intra cu siguranță în meniul casei. 🙂

Bineînțeles, legumele se pot înlocui și cu cartofi prăjiți, dacă nu țineți la siluetă. 😉

Poftă bună!

Mâncare de mei (rețetă de post)

Meiul este o cereală pe care, deși dacii, strămoșii noștri, o consumau des, în zilele noastre nu este prea populară. Meiul este un aliment dietetic, deoarece nu conține gluten, dă energie și ajută la procesul digestiei.

Este considerat de chinezi regele cerealelor. Și la noi era considerat la fel, până în secolul XVII, când a fost înlocuit, treptat, de porumb, o cereală adusă la noi din America.

Meiul conține fibre și proteine, și are calorii puține, în comparație cu alte cereale. În plus, are un gust foarte bun. Se găsește mei cam în orice supermarket.

Pentru o mâncărică de mei aveți nevoie de:

  • 200 g sau un pahar de de mei decorticat
  • 6 căni de apă
  • o ceapă medie
  • praz (opțional)
  • un morcov
  • un sfert de ardei gras sau kapia
  • puțină vegeta, sare și piper
  • ulei de măsline
  • boia

Meiul se pune la fiert în apă clocotită, unde adăugați puțină sare sau vegeta. În timp ce fierbe (cam 20, 25 de minute), tocați ceapa și prazul – solzișori, morcovul – îl dați pe răzătoarea mică, iar ardeiul se taie cubulețe. Într-o tigaie cu fundul mare, separat, se pune ceapa la călit, și după 2 minute se adaugă și prazul, ardeiul și morcovul. Se călesc toate timp de 10, 15 minute, amestecând din când în când.

Apoi se pune o linguriță de vegeta, se amestecă și se adaugă puțină apă, lăsând să fiarbă cam 5 minute. Meiul fiert se strecoară și se adaugă peste legume. Se condimentează cu piper și, dacă mai trebuie, sare, după gust.

Se poate servi ca garnitură la pește sau tocăniță, sau simplu, dacă tot vine postul, cu murături.

Poftă bună! 🙂

Iahnie de fasole (rețetă de post)

Pentru că se apropie Postul Crăciunului, m-am gândit să vă spun o rețetă de iahnie de fasole, pe care într-o vreme o pregăteam destul de des. Chiar dacă nu are carne (cu toate că merge de minune cu ciolan sau cârnăciori prăjiți), e foarte gustoasă și sănătoasă.

Fasolea albă te ajută foarte mult și atunci când vrei să slăbești, deoarece îți oferă fibre, proteine și minerale, și conține puține calorii. Fasolea conține fier, și este recomandată femeilor însărcinate sau care doresc să devină mămici, pentru că este bogată în acid folic. Totodată, conține antioxidanți și previne îmbătrânirea.

Pe lângă toate aceste beneficii, fasolea este un bun detoxifiant și, cu puțin sport, ajută la eliminarea depozitelor de grăsime, începând cu grăsimea abdominală.

Această rețetă este ideală atunci când doriți să slăbiți,să țineți post sau, pur și simplu, să mâncați ceva și bun și sănătos. Pentru ingrediente, eu am mers în piață, nu în supermarket, pentru că în piață am găsit fasole nouă, care fierbe repede, și legume proaspete, de la țărani.

Aveți nevoie de:

  • 500 g fasole boabe, uscată
  • o ceapă mare
  • un morcov mare
  • jumătate de ardei kapia sau gras
  • puțin ardei iute
  • țelină (una mică sau un sfert din una mare)
  • 200 ml roșii pasate sau bulion
  • 2 căței de usturoi
  • 2 foi de dafin
  • puțin cimbru
  • boia, sare și piper
  • frunze de pătrunjel și țelină (sau chiar mărar, dacă vă place)

Fasolea se pune în apă rece de seara, sau măcar cu câteva ore înainte să o puneți la fiert, deoarece astfel fierbe mai ușor. Se pune apoi fasolea la fiert în apă clocotită, cu 2 frunze de dafin și sare. Dacă vă place, puteți pune și vegeta, cam la jumătatea timpului de fierbere. Fasolea va fi fiartă în funcție de cât este de nouă sau de veche. Dacă e de câțiva ani, poate fierbe și 3 ore. Mie mi-a luat o oră și ceva ca să fie fiartă.

În timp ce fierbe, tăiați ceapa solzișori, ardeiul – cubulețe mici, iar morcovul și țelina se dau pe răzătoarea mică.

Cam cu jumătate de oră înainte ca fasolea să fie fiartă (mai luați câte un bob și vedeți cât e de tare), puneți, într-o cratiță cu fundul mai mare, ulei de măsline la încins. Apoi puneți ceapa și, când este sticloasă, adăugați și ardeiul, morcovul și țelina, amestecând din când în când, să se călească toate.

Puneți apoi o linguriță de boia, mai amestecați puțin și turnați cam 2 căni de apă. Fasolea se scurge de apă și se adaugă în cratița cu legume. Se pun apoi roșiile pasate, puțin cimbru și se mai lasă la fiert cam 15, 20 de minute, amestecând din când în când.

La final, după ce scade, se pune piper și, dacă mai trebuie, sare, se pun frunzele de pătrunjel și țelină sau mărar, tocate și, după ce opriți focul și nu mai fierbe – cățeii de usturoi, zdrobiți.

Se poate servi cu salată de varză sau salată verde, cu murături sau cu orice vă place.

Poftă bună! 🙂

Rețetă de post: salată de semințe de Chia, cu maioneză

Mergând în vizită la nașa noastră, ne-a pus pe masă o salată din semințe de Chia (salvie hispanică). În primă fază am crezut că e salată de icre (mie nu-mi prea place), dar când am gustat, am fost impresionată. Apoi mi-a dat și mie un pachet de semințe și nu mi-a venit să cred când am citit pe pachet ce conțin aceste micuțe semințe:

  • proteine – de 2 ori mai mult decât orice alte cereale
  • de 5 ori mai mult calciu decât laptele
  • 3 ori mai multi antioxidanți decât afinele
  • de 3 ori mai mult fier decât spanacul
  • de 3 ori mai multe fibre decât ovăzul
  • de 2 ori mai mult potasiu decât bananele
  • Vitamina B1, B2 și B3
  • Vitamina E
  • Zinc și Magneziu
  • mai mult omega 3 și 6 decât semințele de in și nu se râncezesc, așa că pot fi păstrate timp îndelungat

Semințele de Chia sunt un aliat când doriți să slăbiți, dar și o sursă de energie excelentă. Sunt bune pentru mamele care alăptează, deoarece cresc lactația și sunt o sursă compactă de nutrienti pentru copii de orice vârstă.

Dar să vă spun și cum am făcut salata. Aveți nevoie de:

  • cam 80 g semințe de Chia
  • o ceapă
  • maioneză vegetală (în cazul în care țineți post)
  • sare
  • piper
  • apă

Semințele se pun într-un bol, cu puțină sare, și se adaugă apă treptat, amestecând cu o furculiță. Se pune apă până devine o compoziție gelatinoasă, iar semințele se umflă (cam jumătate de cană de apă). E nevoie cam de 5, 10 minute.

Ceapa se toacă mărunt și se amestecă cu maioneza. Apoi se pun semințele și se amestecă bine, până se omogenizează. Se potrivește gustul cu sare și piper și… gata salata. Se servește pe pâine, cu roșii sau măsline.

Poftă bună! 🙂

Reţetă (de post): linte

Aveţi nevoie de:

  • 500 grame linte uscată (de data asta, eu am folosit linte galbenă)
  • 2 ceape mici
  • un morcov
  • un pătrunjel
  • sare
  • piper
  • boia

Lintea se lasă câteva ore în apă rece, apoi se pune la fiert în apă cu sare (şi, dacă vreţi, şi cu vegeta), împreună cu morcovii tăiaţi cubuleţe şi o ceapă şi pătrunjelul întregi.

Se lasă să fiarbă cam o oră, apoi se scoate ceapa şi pătrunjelul şi strecoară. Într-o altă cratiţă se pune cealaltă ceapă la călit, până devine aurie, apoi se adaugă o linguriţă de boia şi lintea şi se mai lasă puţin să fiarbă.  Pentru cei care nu ţin post, se mai poate pune bacon atunci când căliţi ceapa. E delicios…! Se potriveşte gustul cu sare şi piper şi… poftă bună!

Reţetă (de post): Fasole frecată sau bătută

Aveţi nevoie de:

  • 500 gr fasole uscată
  • 2 cepe
  • 1 morcov
  • 1 lingură de boia
  • 2 foi de dafin
  • 3 căţei de usturoi
  • sare
  • piper
  • ulei de floarea soarelui

Puneţi fasolea în apă rece pentru câteva ore (aşa se fierbe mai uşor).

Fierbeti fasolea împreună cu ceapa, morcovul şi foile de dafin, în apă cu sare, cât e necesar (cam o oră, o oră jumate, depinde de fasole).

După ce s-a fiert, scoateţi legumele şi foile de dafin, apoi strecureţi-o, dar păstraţi, totuşi, o cană din apa în care a fiert. Fasolea fiartă se mixează cu blenderul, sau cu robotul de bucătărie sau, pentru cine are răbdare şi forţă, cu lingura de lemn.

Incingeţi într-o cratiţă ulei de un deget şi caliţi cealaltă ceapă tăiata juliene, pâna devine sticloasă şi începe să se aurească. Apoi adăugaţi boiaua, amestecaţi repede şi o luaţi de pe foc.
Scoateti ceapa din oala.
Peste fasole, adăugaţi uleiul rămas şi amestecaţi cu până se omogenizează, apoi potriviţi gustul cu sare şi piper, după care adăugaţi căţeii de usturoi pasaţi şi mai amestecaţi. Dacă vi se pare prea groasă, puteţi adăuga din apa rămasă.
Peste fasole se pune ceapa călită şi se poate servi cu varză murată sau orice murătură doriţi. Iar cei care nu ţin post, o pot servi cu nişte cârnăciori delicioşi.

Poftă bună!

Reţetă (de post): Mâncare de linte

Lintea era alimentul de bază pe vremea dacilor. Era consumată  sub formă de fiertură împreună cu alte cereale sau legume (întreagă sau zdrobită), posibil şi carne, grăsimi (animale sau vegetale) şi produse lactate sau sub formă de supă. Lintea (denumită ştiinţific Lens culinaris) este o plantă anuală leguminoasă, scundă, ale cărei seminţe sunt comestibile. Etimologic, numele acestei plante înseamnă lentilă şi provine din latinescul lens, datorită formei bombate şi circulare a seminţelor.

Se ştie că lintea conţine fito-estrogeni sau estrogeni vegetali. Aceştia ajută la reglarea ciclului menstrual şi îndepărtează simptomele neplăcute provocate de menopauză.
Lintea conţine fier, potasiu, magneziu, seleniu, calciu şi acid folic. Reface flora intestinală şi reduce nivelul colesterolului.
Lintea mai conţine vitamine din complexul B, care ajuă la stabilizarea tensiunii arteriale. Are efect antiinflamator, fiind utilă persoanelor care suferă de artrită reumatoidă.
Mai nou, se spune că, consumul de linte săptămânal reduce riscul apariţiei cancerului la sân şi a fibromului uterin.

Aveţi nevoie de:

  • o ceapă
  • un morcov
  • un ardei gras
  • 3 conserve de linte, sau un pachet de linte. Dacă folosiţi linte uscată, s-o lăsaţi să stea în apă rece măcar câtevas ore
  • boia
  • sare
  • piper

Legumele se toacă mărunt. Se pune ceapa la călit, iar când devine sticloasă, se adaugă şi morcovul şi ardeiul. Se mai lasă puţin la călit, apoi se adaugă o linguriţă de boia.  Se pun două căni de apă şi se lasă să fiarbă cam 15 minute.

 

 

 

Se desfac conservele, se pune lintea într-o sită şi se lasă puţin sub un jet de apă, să se spele. Se adaugă peste legume şi se mai pune apă. Se mai lasă să fiarbă încă 15, 20 de minute.

 

 

 

Se potriveşte gustul cu sare şi piper şi… Poftă bună.

Influenţa orientală şi occidentală asupra bucătăriei româneşti

Influenţa orientală (-sec. XII – anul 1821) şi influenţa occidentală (1821 – 1918) asupra bucătăriei româneşti are o importanţă deosebită.

 Din Ghidul gastronomic al României aflăm că, de-a lungul istoriei, prin întrepătrunderea culturilor, bucătăria românească a fost influenţată de bucătăria balcanică, de cea germană, sârbească, italiană, turcă, şi maghiară, dar nu numai.

Intrarea Orientului în bucătăria românească e foarte diversă: turcă, greacă, bizantină, arabă, armenească, creând obiceiuri alimentare noi la populaţia autohtonă. Acum intră în alimentaţie pilafurile, tocăniţa şi ciulamaua, musacaua, kebap – ul, dulciurile însiropate (baclavaua şi sarailiile). Apare un nou stil de viaţă la curţile domneşti: ziafetul, sau zaiafetul care presupune etalarea a câte 30 – 60 de feluri de mâncare, băuturi aromate, precum şi obiceiul de a bea cafea şi a fuma tutun şi narghilea.

Aceasta este epoca în care influenţele sudiste aduc în Principate roşia, vinetele, ardeiul, ceapa, bamele, gutuile, pepenele. Zacusca şi ghiveciul încep să se facă şi la noi.

Acum începe să se cultive şi porumbul, pe care turcii nu-l acceptau ca bir, şi “aşa am devenit aproape o mie de ani, popor de mămăligari. Tot astfel, pentru că turcii nu voiau decât carne de vită, românii au început să crească porci. De atunci avem pomana porcului, mâncare pe care Poarta nu ne-o zeciuia.”[1]

Tot în această perioadă a influenţei orientale, se naşte şi se consolidează calendarul gastronomic al zilelor de post, cu peste 200 de zile creştine în post la ţărani, şi multe zile de ziafet la domni şi boieri.

În perioada influenţei occidentale, ca semn al deschiderii spre modernitate, adică spre Vest, încep să apară şi primele cărţi de bucate în limba română. Astfel apare culegerea intitulată 200 de reţete cercate de bucate, prăjituri şi alte trebi gospodăreşti, care-i avea ca autori pe Mihail Kogălniceanu şi pe costache Negruzzi, cei doi autori având reputaţia de introducători ai artei culinare în Moldova. Cu ajutorul lor, bucătăria românească începe să devină o artă. Ea include atât felurile de mâncare ale Evului Mediu autohton, practicate la curţile domneşti şi boiereşti, alături de invazia gastronomică franceză.

Sursa pozei



[1] Ghidul gastronomic al României, Ediţia a IV – a, completată şi revizuită   / 2006, 1500 de reţete, Editura House of Guides, Bucureşti, 2005, p. 8.