Plăcerea de a te uita la ştirile de la ora 5

Plăcerea cea mai mare a românului este să afle ce nenorociri au mai păţit alţii. Cred că unii se excită de-a dreptul când aud de criminali, hoţi, violatori şi alţi protagonişti ai ştirilor de azi. Spun că li s-a ridicat părul când au auzit ce s-a-ntâmplat, n-au mai putut de câtă groază şi milă li s-a făcut, ba chiar au şi plâns…

Păi de ce naiba vă uitaţi????? Cică sunt fanii acestor ştiri prin faptul că: “Trebuie să ştii ce se întâmplă în zilele noastre, ca să ştii de cine să te fereşti.” De parcă dacă e să se întâmple nu ţi se întâmplă.

Sunt foarte revoltată mai  ales că difuzează asemenea ştiri la ore la care copiii nu dorm, ba chiar sunt numai ochi şi urechi când se uită părinţii lor inconştienţi. Se mai uită şi câte-un nebun căruia-i mai trebuie doar o idee să i se aprindă beculeţul şi să facă întocmai cum vede sau aude la televizor.

Mai aud pe câte unii zicând: “Vai de mine! Mai demult nu se întâmplau atâtea.” Nu pe naiba! Se întâmplau poate şi mai multe, doar că nu existau cretini care să le mediatizeze.

Nu ştiu dacă aţi văzut  serialul “Spartacus, nisip însângerat”, unde oamenii aveau o plăcere sadică de a se uita live cum se omoară oamenii între ei, sau cum sunt sfâşiaţi de animale. Era un adevărat spectacol care ducea publicul pe culmile fericirii, la fel ca spânzuratul oamenilor în pieţele publice, când oamenii mergeau cu mic cu mare să vadă cum îşi dă duhul un semen de-al lor. Li se dădea oamenilor pâine şi circ.

La fel şi azi, numai că pâinea nu li se mai dă, doar circul: ştirile ordinare, emisiunile de doi bani, nunţile şi divorţurile anului.

Mai vine câte una şi mă întreabă: “Ai văzut la ştiri tatăl ăla care şi-a violat fata?” “Nu, că eu nu mă uit DELOC la ştiri.” “Doamne fereşte! Cum poţi să nu te uiţi? Pe ce lume trăieşti?”

Ei bine, eu prefer să trăiesc în lumea mea, să mă uit mai bine la un film bun sau la desene animate, sau să fac orice altceva decât  să mă îndobitocesc.

Câteva chestii despre fericire…

Astăzi am ieşit la iarbă verde, ca tot românul de 1 Mai. Scriind acum, am observat ce sintagmă tare au găsit românii pentru ieşitul în natură: “iarbă verde”. Păi dacă e iarbă, normal că e verde. Unui străin, chiar dacă învaţă româneşte, cred că tot i s-ar părea ciudat cum sună. Ieşim la iarbă verde. Sună de parcă ieşim la păscut.
În fine, a fost o zi deosebită, vremea a fost perfectă şi m-am simţit minunat. Şi mi-am dat seama de un lucru. Pe cât de banal, pe atât de profund şi adevărat: să fi fericit e foarte simplu. Tot ce trebuie să faci e să deschizi ochii şi să vezi că noi oamenii putem avea raiul şi pe pământ. Însă pentru asta trebuie să înlăturăm orice urmă de ură şi răutate din noi.
NU POŢI FI FERICIT DACĂ AI RĂUTATE ÎN SUFLET.Asta e sigur. La fel de sigur cum e şi că CEI CARE IUBESC BANII ŞI SUNT ZGÂRCIŢI NU POT FI FERICIŢI. Ei au tot timpul o mare grijă: să facă bani, mai mulţi bani, şi apoi să nu-i piardă. Şi uită să se bucure de ce au în jur.
Încă un ingredient esenţial pentru miraculoasa fericire pe care o căutăm cu toţii e înţelegerea. Trebuie să ne înţelegem mai întâi cu noi înşine, iar apoi trebuie să-i înţelegem pe ceilalţi din jurul nostru şi să-i acceptăm aşa cum sunt, iar asta e cel mai greu.
Să faci totul cu plăcere e încă un pas spre fericire. Iar ăsta e şi mai dificil de reuşit, mai ales când eşti nevoit să faci şi ce nu-ţi place. Şi sunt multe lucruri pe care trebiue să le facem, fie că vrem, fie că nu. Unii au un loc de muncă unde nu le face plăcere să meargă, iar ceea ce fac nici atât, dar nu au încotro. Foarte puţini cred că sunt cei care fac în viaţă numai ce le place. Ăia sunt norocoşi. Noi, restul, trebuie să găsim ceva frumos şi în cel mai urât lucru.
Uşor de zis, dar greeeu de realizat. Eu spun că mi-am dat seama de lucrurile astea, nu şi că le-am pus în practică. Însă voi încerca. Haideţi să încercăm cu toţii, şi sunt sigură că lumea ar fi mai bună.