Împrumuturile greceşti din bucătăria românească – pesmet, papară, feigănea, franzelă, plachie, pandişpan, bezea

Cu toate că  legăturile românilor cu lumea greacă au fost îndelungate, în limba română avem puţine elemente greceşti, şi acestea intrate prin altă limbă străină.

În domeniul culinar, dintre elenismele latineşti merită amintite cuvintele: cicoare, care vine de la chicoria,  şi zeamă, care vine de la zema .

Marius Sala ne spune că numele de mâncăruri greceşti aparţin terminologiei gastronomice orientale.

Cuvântul sardele vine din neogreacă, de la σαρδέλλα, apărând în MDA atât ca denumire de peşti marini, dar şi cu sensul de conservă preparată din carnea sardelelor.

Un alt cuvânt de origine neogreacă este pesmet, atestat fiind la sfârşitul secolului 17, care a pătruns la noi prin filieră maghiară (peszmét) sau turcească (peksimet), ne spune Marius Sala. Acest termen are şi dubletul paximat, luat de română din mediogreacă.

Din neogrecescul pápara vine cuvântul papară, sinonimul lui omletă, care în trecut avea sensul de „mâncare preparată din felii de pâine prăjită presărate cu brânză şi opărite în supă , apă sau lapte.”, ne spune Marius Sala. Ceea ce mai arată vechimea cuvântului sunt expresiile familiare precum a mânca / a se alege cu o papară – „a lua bătaie”.

Din neogreacă avem şi termenul castană, varianta aghistină, din nord-vestul Transilvaniei fiind împrumutată din maghiară.

Din neogrecescul phriganiá româna a împrumutat termenul frigănea „felie de pâine muiată în lapte amestecat cu ouă bătute, prăjită apoi în unt”. Cuvântul este folosit mai des la plural: frigănele. „Este un termen relativ recent (a fost înregistrat abia în Dicţionarul Academiei, 1911) şi nu este general…”

Tot de la Marius Sala aflăm despre cuvântul franzelă „pâine albă în formă lunguiaţă” la originea căruia se găseşte neogrecescul phrantsόla „pâine franţuzească”. Al. Graur ne atrage atenţia asupra faptului că franzelă nu pare să fi venit direct din greacă, ci prin intermediul unei limbi slave, dacă se ţine seama de faptul că în Moldova a existat varianta franzoală, care există în rusă şi ucraineană.

„Într-o situaţie asemănătoare este şi cuvântul plachie, care denumeşte mai multe feluri de mâncare: mâncare de peşte cu multe mirodenii, un fel de pilaf, piftie etc. Cuvântul apare în scrisorile lui I. Ghica adresate lui V. Alecsandri; are variante regionale ca placie, platie, plaché, plaáchie, plaché. Nu circulă în Transilvania . La originea sa este ngr. plachí, dar este posibil să fi intervenit şi bg. plakia.

Tot de origine neogreacă este şi scordolea care vine de la scordalía, fiind un „sos preparat din nuci pisate şi miez de pâine, frecate cu usturoi, untdelemn, oţet, care se serveşte cu carne rasol.”, termeni care este necunoscut în Transilvania, ne spune Marius Sala.

Cuvântul pandişpan este un alt termen luat de la greci. La originea îndepărtată  stă italianul pan di Spagna „pâine din Spania. Există şi în franceză pain d’Espagn. Cuvântul a pătruns şi în turcă pandispanya, şi din turcă în neogreacă pandispani.

Marius Sala susţine că şi cuvântul bezea „prăjitură făcută din albuş de ou” provine tot din neogreacă, de la bezés, şi nu din francezul baiser, cum spun dicţionarele româneşti, pentru că nu există în franceză cu acest sens.

Din limba greacă, avem următoarele împrumuturi recente, chiar dacă greaca nu e în contact direct cu româna: feta, tzatziki, ouzo, retsina, soulvaki, halloumi.



 Bibliografie:  Sala, Marius, 101 cuvinte moştenite,împrumutate şi create, Editura Humanitas, Bucureşti, 2010, p. 130.

 

Gomboţi sau găluşte cu prune

Eu sunt genul de persoană căreia, dacă nu-i iese ceva, a doua oară nu prea mai încearcă. Aşa am păţit şi cu gomboţii. Prima oară mi-au ieşit prea tari, a doua oară mi s-au cam spart şi, de ceva vreme nici n-am mai încercat. Acum însă, după vreun an de-atunci, că am mai multă experienţă în a găti, am zis să mai încerc, mai ales că e sezonul prunelor. Şi mi-am dat seama unde am greşit atunci când nu mi-au ieşit. Am să vă spun pe parcurs, să nu faceţi şi voi aceleaşi greşeli. De data asta mi-au ieşit perfecţi: moi şi fragezi.

Aveţi nevoie de:

  • 700 g cartofi
  • 2 ouă
  • cam 12 linguri de făină
  • prune
  • jumătate de linguriţă de sare
  • cam 200 g pesmet
  • 50 g unt sau ulei
  • 4 linguri de zahăr
  • scorţişoară
Mai întâi curăţăm cartofii şi îi punem la fiert. Cartofii se pot pune la fiert şi cu tot cu coajă, dacă doriţi. Cand sunt bine fierţi, se scurge apa şi se lasă puţin să se răcească.
Între timp tăiem sau rupem prunele în jumătate, scoatem sâmburii, după care presărăm zahăr şi puţină scorţişoară pe fiecare.
Zdrobim apoi cartofii.
Eu am folosit blenderul, deoarece ajută, în cazul de faţă, aluatul legându-se mai bine astfel.
Se pun apoi cele două ouă întregi, sarea, şi făina. Ouăle sunt importante aici, deoarece ţin aluatul legat şi nu se sparg găluştele la fierbere. Se frământă aluatul cu mâna rapid, şi nu prea mult. Ceea ce am greşit eu data trecută a fost că am pus prea multă făină.
Aluatul trebuie să rămână moale şi lipicios, dar să se desprindă de pe pereţii vasului.
Gomboţii se fac în palmă, cu mâinile mereu umede. Luaţi o cantitate de aluat în mână, puneţi jumătetea de prună la mijloc şi o înveliţi, astfel încât să se formeze o bilă. Am âncercat şi cu mâinile cu făină, dar nu am reuşit, deoarece aluatul se lipea de mâini şi nu mai puteam lucra cu el. Am văzut că alţii lucrează cu aluatul pe masă, dar mie nu-mi reuşeşte şi nici nu recomand, având în vedere cât e de lipicios.
Pregătiţi toţi gomboţii dinainte şi puneţi apa la fiert între timp. Aşezaţi-i pe o farfurie mare presărată cu făină, ca să fie pregătiţi pe când începe apa să fiarbă.
Puteţi apoi să puneţi untul la topit într-o tigaie, şi când începe să se încingă, adăugaţi pesmetul şi amestecaţi. Lăsaţi cam un minut pe foc, după care adăugaţi zahărul, puţină scorţişoară, amestecaţi şi opriţi focul.
Găluştele se pun la fiert în apa care fierbe, dar nu clocoteşte. Dacă clocoteşte, e forte posibil să se spargă găluştele. Îi lăsaţi la fiert cam 5, 8 minute, până se ridică la suprafaţă. Apoi luaţi cam câte 3 gomboţi şi îi treceţi prin pesmetul cu zahăr şi scorţişoară. Îi aşezaţi pe farfurie şi gata.
Ca să îi păstraţi fragezi şi să nu se întărească, trageţi peste ei o folie.
Poftă Bună! 🙂