Câteva lucruri despre educaţia copilului

La grădiniţa unde merge fiică-mea se fac acum nişte cursuri pentru părinţi, o oră pe săptămână, despre educaţia copilului.

Sunt lucruri pe care le ştie orice părinte, dar pe care nu punem preţ cât ar trebui.

De exemplu, fixarea unor limite sau impunerea unor reguli care trebuie respectate neapărat. Iar cine nu le respectă, va fi pedepsit. În ce constă pedeapsa? Normal că nu e vorba de bătaie, că asta nu ar rezolva nimic. Cică cea mai bună pedeapsă şi care într-adevăr dă rezultate, e izolarea. Îl pui separat, într-un loc neplăcut, timp de cinci minute. În acest timp, copilul trebuie ignorat şi nu trebuie discutat cu el. Şi întotdeauna când face un lucru urât, sau când îi interzici ceva, trebuie să-i explici copilului de ce nu e bine ce face. De exemplu, dacă se joacă cu mingea prin casă, îi explici că nu e bine, că poate să spargă ceva.

Şi încă ceva: copilul trebuie lăcat să se descurce şi singur. Uneori, din prea multă dragoste, îl tot ajutăm: să se îmbrace, să mănânce (eu şi acum, că are 4 ani jumate, îi dau în guriţă), sau îl legănăm să doarmă.  Nu e bine deloc. Nu vom fi lângă copil în permanenţă, şi atunci, lui i se va părea foarte greu şi nu-i va plăcea niciunde, numai acasă, lângă mama.

Copilul trebuie responsabilizat. Trebuie să aibă sarcini zilnice şi trebuie pus să ajute în casă. Şi pentru orice lucru pe care şi-l doreşte, trebuie să muncească, în măsura în care o poate face. Altfel, când va fi mare, va aştepta totul de-a gata, crezând că i se cuvine. Va aştepta să primească, fără a da sau a face nimic în schimb.

Acum, să nu exagerăm… Copiii nu trebuie puşi la munci grele. Să vă dau şi un exemplu de “aşa nu”: fratele meu, care acum are 20 de ani, muncea în fiecare vacanţă de vară (3 luni) la pleţi, începând cu clasa a VIII-a şi până a treminat liceul. Era o muncă grea şi lucra de dimineaţa până seara târziu; ridica greutăţi şi stătea în praf şi rumeguş. Pe lângă şcoală, el mai mergea la fotbal, unde era foarte bun, visul lui fiind să ajungă un mare fotbalist (ca al tuturor băieţilor, dealtfel). Numai că, în clasa a XI-a, la un antrenament a avut probleme cu respiraţia. A mers să-şi facă analizele  şi a descoperit că nu mai poate juca fotbal, deoarece are probleme cu inima. Nu foarte grave, dar îndeajuns încât să i se interzică să mai joace fotbal şi destul cât să-i distrugă visul.

Acum face altceva, e bine şi fericit, dar a trebuit să uite de fotbal…