Siesta: pro sau contra?

Cuvântul siesta vine din latină, de la sexta, care însemna a şasea oră din zi şi era timpul de după-masă, acordat somnului sau odihnei. Se spune că omul aşa a fost creat, ca să doarmă în două, trei reprize. Somnul de noapte să fie de 5, 6 ore, iar în timpul zilei să mai aibă reprize de o oră sau două ore de somn. Însă mai nou (cam din secolul XIX), pentru ca oamenii să fie mai eficienţi, orele de somn din timpul zilei au fost scoase, mai ales după apariţia cafelei.

Conform unor specialişti, după-masa, mai ales între orele 14 şi 15, oamenii îşi pierd din concentrare, devin somnoroşi, nu li se mai poate capta atenţia şi nu mai dau randament. Cam tot în perioada asta a zilei se şi produc cele mai multe accidente rutiere. Probabil că starea e cauzată şi de faptul că, în general, oamenii iau prânzul pe la ora 13, 14, şi, se ştie că după masă, corpul consumă energie pentru a digera mâncarea, iar acest fapt amplifică starea de somnolenţă.

Ţin minte că bunică-mea, în fiecare zi, îşi făcea somnul de după-masă. “Nici tata, după ce-o mâncat, n-o lucrat”, îmi zicea. Mai zicea că aşa “îşi reface forţele”. Eu una nu suportam să dorm după-masa. “Lasă că o să vină vremea când o să vrei să dormi, şi n-o să te mai lase nimeni.” Bineînţeles că n-o credeam. “Când o să cresc, n-o să dorm niciodată”, îi spuneam.

Nu mică mi-a fost mirarea când, mergând în Italia, am constatat că pe la ora 2 se închid cam toate magazinele, restaurantele şi barurile, şi se redeschid la ora 6 seara. Întrebând, am aflat că ei trebuie să-şi facă siesta. Atunci, mi s-a părut foarte ciudat, dar acum, deja văd lucrurile altfel. Probabil că angajatorii şi-au dat seama că salariaţii sunt mult mai eficienţi dacă au o pauză de după-amiază.

Bine, dar ce e de făcut atunci? La noi, toată lumea e la muncă în acea perioadă a zilei, şi beau câte 2, 3 cafele ca să facă faţă. E ideal ca, dacă avem o mică pauză de 10, 15 minute, când apele sunt liniştite, în jurul orei 14, să ne relaxăm corpul şi mintea, să stăm puţin cu ochii închişi, să ne gândim la ceva frumos, care ne face plăcere. Astfel, organismul se reface, şi suntem pregătiţi din nou de muncă.

Când îţi vine să-ţi bagi piciorul

Poate că faptul că e sfârşit de an şi conştientizez asta m-a făcut să fiu scârbită de tot şi de toate. Acum, tot ce aş vrea ar fi să dispar, pur şi simplu şi să nu mai ştiu nimic… Şi să mă lase toţi naibii în pace, dacă tot nu mă înţeleg.

Pur şi simplu m-am săturat. M-am săturat de gălăgie, de oameni răi, de oameni proşti, de nesimţiţi, neserioşi şi de egoişti. Că parcă tot de-ăştia am avut parte să dau în ultima vreme. Sunt prea obosită să mai am răbdare să fac orice. Aş vrea doar să pot dormi. Mult şi bine. Dar nici să dorm nu pot, nici dacă am ocazia.

Probabil puţină lume mă înţelege acum. Dar ştiu că orice mamă care practică “meseria” asta non-stop, ar face-o. Pentru că şi o mamă are nevoie, din când în când de o pauză, fie ea şi de câteva ore, pauză în care să o doară la bască de toată lumea.

Oricum, sper că de mâine, fiind prima zi din an, voi reveni optimistă şi cu forţe proaspete, pentru încă un an şi încă, şi încă…

Până atunci, dragi cititori, vă spun doar “La mulţi ani fericiţi!” cu calm, pace şi linişte.