Centura de siguranţă

Cred că toată lumea a auzit deja de  accidentul rutier al lui Şerban Huidu care, într-o curbă uşoară la dreapta, semnalizată corespunzător şi cu restricţie de viteză a depăşit  linia continuă şi a intrat  pe contrasens, lovindu-se frontal de un Logan, condus de un bărbat de 65 de ani. În urma impactului, Loganul a fost aruncat în afara carosabilului, şoferul şi femeia aflată pe scaunul din dreapta acestuia, de 54 ani, murind pe loc, iar cel de-al treilea pasager, un bărbat de 58 ani, a fost transportat în stare extrem de gravă la Spitalul Judeţean de Urgenţă Braşov,  cu şanse minime de supravieţuire, însă până la urmă a murit şi el.

Huidu, soţia  şi bona au suferit contuzii minore, iar cei doi copii au scăpat fără nici o rană, toţi cinci purtând centuri de siguranţă. Dat fiind faptul că pasagerii Loganului au fost aruncaţi prin parbriz, e clar că nu purtaseră centurile de siguranţă.

Pe mine nu mă interesează cine e vinovat sau nu, doar mă gândesc că, în urma accidentului de anul trecut, de la schi, din Austria, Huidu nu trebuia să mai conducă.

Unde vreau eu să ajung însă e centura de siguranţă şi importanţa majoră a purtării acesteia de către toţi pasagerii.

Părinţi, puneţi centura de siguranţă copilului în maşină, indiferent dacă sunteţi în oraş sau în afara oraşului. Mie mi se face rău când văd părinţi iresponsabili care-şi lasă copilul să stea între cele două scaune din faţă sau cu geamul din spate deschis, şi copilul jumătate ieşit afară. Da, e distractiv pentru copil, dar trebuie să fiţi conştienţi că, până şi la o frână bruscă, copilul poate muri. Asta e realitatea!

Şi dacă-i pui copilului centura, nu e de ajuns. Trebuie să o poarte toţi cei aflaţi în maşină, inclusiv cel aflat pe bancheta din spate, pe locul din mijloc. Pentru că degeaba au 4 pasageri centura, că, în cazul unui accident, cel fără centură îi poate ucide pe toţi, ca în clipul de mai jos (vă avertizez că  e şocant):

Şoferul şi pasagerii

Ieri a trebuit să merg de la Oradea la Baia Mare cu un minibus. Acum vreo 5 ani, mergeam destul de des cu autobusul sau trenul, dar de câţiva ani, aşa s-a întâmplat că nu am mai mers deloc. Chiar îmi era dor…însă după vreo 5 minute, mi-a trecut de tot. 🙂 Să vă spun de ce.

Ca să ai un loc pe scaun, trebuie să fii la minibus cam cu o oră înainte. Am mers, mi-am luat biletul şi mi-am ocupat locul. Între timp, vine o ţigancă cu fiu-so de vreo 11 ani.

– Dom şofer, ne ţâpi şî pă noi la Satu Mare?

-Da sigur. 40 de lei.

-Ţâne 20, domnu, că pă copil îl ţân io în braţă.

-Doamnă dragă, copilul e mai mare decât tine. Mai sunt doar 2 locuri din 19. Ori iei 2 bilete, ori nu te duc.

-Ptiu da rău mai eşti, mo! Da nu-ţ ajunge 20 de lei?

Şi discuţia a mai continuat vreo 5 minute în stilul ăsta, până şoferul s-a enervat la culme şi i-a zis că oricum nu-i mai duce.

Între timp au venit doi oameni şi au luat ei cele două bilete. Atunci, ţiganca a venit cu o bancnotă de 50 de lei, zicând că vrea să ia biletele.

– Acum e prea târziu, zice şoferul Locurile s-au ocupat.

– Te  rog, domnu, nu ne lăsa aici! Haoleo! Ce ne facem? Îţ dau 40 de lei, dă-te dracu numa du-ne şî pă noi!

– Fugi de-aici, că nu te mai iau!

-Ptiu, fi-ţ-ar rasa de râs! Mă duci tu până la urmă.

Şi ţiganca tot stătea lângă şofer. Mai erau 15 minute până la plecare. În bus, toate locurile erau ocupate.

Vine o domnişoară frumoasă, alergând:

-Vai, domnule! Sper că mai sunt locuri. Eu merg numai până la Satu Mare. Stau şi în picioare dacă trebuie…  Nici nu-mi trebuie bilet. Şi îi aruncă o privireeee…

– Ce să mă fac eu cu tine, domnişoară… Sper să nu iau amendă din cauza ta. 20 de lei.

-Vai, mulţumesc! zice fata şi intră în bus.

– DESCRIMINAREEEEE! strigă ţiganca. Chem miliţia. Da nu ţî ruşâne? Lasă că te blastăm io şî pă tine şî pă famelia ta dacă nu ne iei.

– Pleacă de-aici, că nu te duc, ce, vrei să te duc pe gratis?

Atunci ţiganca l-a luat pe copil şi au intrat în bus.

-Dă-te jos, nesimţito! I-a zis şoferul

– Hai, domnu, fie-ţ milă de noi. Ţâne banii şi ia-ne, că-ţ dau beletu-napoi când cobor, să dai la altu, să faci şi mata un ban, să mânce şi gura ta!

Atunci şoferul a luat banii şi i-a lăsat să stea în picioare. Nu vă puteţi închipui ce miros a intrat odată cu ei…

Au mai venit încă vreo trei pasageri care stăteau în picioare, apoi am plecat.

Căldură de numa, în înghesuiala aia, iar de miros nu mai zic nimic…

Între timp am aţipit, fiind foarte obosită, dar cu mâna pe geantă, bineînţeles, că ţiganca era pe zonă, şi-i umblau ochii de numa-numa.

La un moment dat, se opreşte minibusul şi lumea se agită.

– L-a oprit poliţia, zice unul. Îi dă amendă pentru că transportă persoane care stau în picioare. A fost recent ceva accident şi au murit oameni din cauză că erau persoane care stăteau în picioare. Dacă nu erau, cică nu murea nimeni.

Urcă apoi şoferul nervos:

– 2000 de lei. Eşti mulţumită? Îmi plăteşti tu amenda? Îi spune femeii de etnie rromă. De-acum înainte nu mai iau pe nimeni în picioare. Nici dacă vine mama din mormânt!

Nu pot să vă explic cât de agresiv a condus dup-aia. Trecea pe roşu la fiecare semafor, că erau plin de semafoare, drumul fiind în lucru. Într-un loc era un om pe post de semafor şi i-a arătat roşu şoferului nostru, care a strigat:

– Ia mai dute-n p… mea! Pentru 3 maşini care aşteaptă dincolo mă ţii tu pe mine, eu, care transport persoane?

Şi a trecut din nou pe roşu. Cei din partea cealaltă au trebuit să dea cu spatele, că deja se porniseră.

Şi tot aşa până-n Satu Mare, unde a staţionat 30 de minute. Au coborât câţiva oameni, şi au urcat alţii, care mergeau în Baia Mare. Doi erau în plus, adică nu mai erau locuri pentru ei. Dar au început să se roage de şofer să-i lase să stea în picioare, că-i dau biletul înapoi când coboară. Am rămas gură-cască când am văzut că al nostru a acceptat…

Şi am mers mai departe. Nu m-am putut abţine, şi i-am zis tipei de lângă mine:

– Ţară de rahat… Fiecare îşi face legea lui şi nimeni nu zice nimic. Ăsta ne pune viaţa în pericol. În caz că facem accident, unul care stă în picioare poate omorî câţiva dintre noi. Şoferul ăsta e un gunoi, un nesimţit…

– Stai liniştită! Îmi spune tipa foarte calmă. Eu fac facultatea la Oradea şi de câţiva ani merg tot cu ăştia. Şoferul cu care mergem noi acum e cel mai de treabă dintre toţi. Eu întotdeauna îi dau biletul înapoi când cobor… Sunt alţii cu care când mergi te rogi să scapi cu viaţă şi îţi faci mii de cruci când cobori.

Nu am mai zis nimic. Ce naiba să mai zic? Aşa oameni, aşa şofer şi aşa conducători. Sper doar ca viaţa mea să nu mai depindă altă dată de un cretin de şofer.