October 19, 2020

De-ai toamnei picuri

Cu picuri mici, mărunţi şi deşi Plângea azi cerul, De bucurie, dor, tristeţi, La fel ca omul. Lin, răsucindu-se uşor Cădea o frunză Şi se-aşternu, oftând de dor, Pe-a lumii pânză.   Grăbiţi şi zgribuliţi, şi plini de griji Trec oameni pe trotuare. Nu văd nici frunze, nici culoare, Nu văd nici păsări călătoare. Sunt supăraţi de-ai toamnei picuri Şi sunt bătuţi de aspre vânturi. Cu frică văd venirea iernii grele, Cu facturi mari, la gură cu zăbrele.   Natura îi priveşte, dar îşi vede de drum. Ar vrea să îi ajute, dar nu mai are cum.