Cum am scăpat de laringită fără internare

laringita_tratamentPoate ați observat că nu am scris pe blog de vreo săptămână… Nu a fost pentru că n-am avut chef sau inspirație, ci pentru că mi-am dedicat tot timpul și energia pentru a-l face bine pe cel mic, din cauză că laringita ne-a dat de furcă din nou. Și, sincer vă spun, când copiii îmi sunt bolnavi, nu mă pot gândi la altceva, decât cum să-i fac bine.

Despre “malefica” laringită v-am mai scris, și v-am scris și despre experiențele neplăcute trăite prin spital. V-am scris și teoria despre cum să scapi de laringită fără internare, dar iată că a venit momentul să pun și în practică.

Am tot auzit mămici care se plângeau că au fost internate cu copilul în spital, cu laringită, așa că m-am gândit că poate le-ar fi util să scriu prin ce-am trecut și de data asta.

Până acum, laringită – vara nu a mai făcut, dar se pare că a trebuit să trecem și prin această experiență.

Credeam și speram că după 3 ani nu va mai face forme grave de laringită, adică nu va mai ajunge la faza de sufocare. Acum are 3 ani și patru luni, și se pare că mi-am făcut speranțe deșarte.

Din fericire, criza de sufocare nu l-a apucat noaptea, în somn, ca până acum, ci dimineața, când s-a trezit, pe la 7. Nu primea aer, și a început să se sperie și să plângă. Și cu cât se agita mai tare, cu atât starea lui se agrava. Fiind mai mare acum, i-am spus să nu plângă, că dacă plânge, mergem iar cu “liuluiu” (așa spune el la salvare, de când a fost data trecută, că a auzit cum făcea “liuuu – liuuu” :)) ). M-a ascultat și s-a calmat. Apoi am scos nebulizatorul, adică aparatul de aerosoli, și i-am pus 2 ml ser fiziologic și 1 ml flixotide nebules de 0,5 mg/2ml. Apoi am sunat doctorul de familie, dar nu mi-a răspuns (era sâmbătă). Acum aveam 2 opțiuni: să sun la 112 sau să încerc să-l tratez singură. Aveam în casă, de data trecută, Prednison, de care atunci doctorița mi-a zis să-i dau 3 pe zi, la interval de 8 ore, primele 2 zile, apoi 2 pe zi, următoarele 2 zile, după care 1 pe zi, încă 2 zile. I-am fărâmițat o pastilă (există în farmacii un fel de cutiuță cu ajutorul căreia poți să pasezi pastile), și i-am dat-o. După 5 minute respira aproape normal. I-am dat și Osteocare – 10 ml, pentru că știam de dățile trecute tratamentul. Am hotărât, după ce am văzut că e mai bine, să-l tratez acasă, așa că am dat fuga la farmacie (timp în care i-am zis soțului să nu-l lase să plângă, sub nici o formă), să iau antibioticul pe care știu că-l tolerează – Keflex, pe bază de cefalexină (la Zinat și Augmentin e alergic). Am avut noroc că mi-a dat farmacista. Am luat și Ketof, din care știam că trebuie să-i dau 5 ml seara.

Am ajuns acasă, i-am dat antibioticul și am băgat în funcțiune umidificatorul (pentru laringită, cu cât e mai umed aerul în casă, cu atât e mai bine).

Apoi am urmat tratamentul care de atâtea ori a dat roade: aerosoli dimineața și seara, antibiotic la 8 ore, Osteocare de 2, 3 ori pe zi, Eurespal (pentru că tușea), și Ketof seara. Și, bineînțeles, l-am supravegheat non-stop, mai ales noaptea. Acum e bine, doar dimineața mai tușește puțin și expectorează. Prednison, de data asta i-am dat doar atunci, dimineața, o pastilă, până s-a calmat, după care nu i-am mai dat deloc, din cauză că am auzit și am citit tot felul de lucruri neplăcute despre el.

De data asta am avut noroc. Poate nici nu a fost o formă atât de gravă. Oricum, poate că experiența mea va fi de folos cuiva. Eu așa am procedat, dar copiii sunt diferiți, și reacționează diferit. Totuși, cel mai bine e să apelați la medici, sau, în cazul în care vedeți că nu se poate calma, să sunați după salvare.