Oamenii se schimbă?
Da, cât e copil se mai poate schimba, i se mai poate modela caracterul şi personalitatea, dar odată ce s-a format ca om, vorba aia: “nici dracu nu-l mai schimbă”.
Înainte credeam că, totuşi, dacă unei persoane i se întâmplă o catastrofă în viaţă, sau dacă trece prin anumite dificultăţi, dacă scapă de cancer, sau mai ştiu eu ce, se poate schimba în bine. Da, se schimbă. Pentru un an, cinci sau zece, însă după o vreme, tot revine la vechile obiceiuri.
Ţin minte că eram mică şi citeam ceva carte, “Noul testament în imagini”, unde era Pavel (Sfântul Pavel), care, după ce i s-a arătat Dumnezeu, dintr-un om rău s-a schimbat într-un om credincios şi bun. Şi de acolo am rămas eu cu ideea că oamenii se pot schimba. Da, se pot schimba, dar doar printr-o minune Dumnezeiască. 🙂
Fiecare om poate suporta anumite defecte ale partenerului său (pentru că toţi avem defecte). Pur şi simplu nu-l deranjează că partenerul/a vorbeşte mult sau că e mai leneş/ă sau că mai bea din când în când, sau că are urechile mai mari etc.
Dar, dacă de la început te deranjează ceva, oricât de neînsemnat, şi te gândeşti că nu-i nimic, că poate se schimbă, sau poate treci tu cumva peste asta, gândeşti prost. Niciodată nu se va schimba! Şi dacă vrei şi să te căsătoreşti cu persoana respectivă şi să-ţi petreci tot restul vieţii alături de ea, mai gândeşte-te odată! Şi încă odată! Pentru că ce nu-ţi convine ţie poate se va amplifica cu timpul, nu se va diminua. Şi-ţi va fi ca un ghimpe în coaste.
Aşadar, părerea mea e că oamenii nu se mai schimbă…
