September 30, 2020

Speranţa primăverii

Speranţa reînvie parcă, când colţul ierbii stă să iasă, Iar Baba Iarna pleacă, pleacă, cu a ei şubă albă, groasă. Toată natura dezmorţeşte, şi odată cu ea şi noi, La viaţă iarăşi se trezeşte, zâmbind c-a învins un război. E Martie, luna iubită de moşi, strămoşi, când se rugau Zeului Marte, să rodească semănăturile ce-aveau. Urcând cu oile la munte, Baba Dochia un fir torcea, De lână roşie şi albă, s-aducă-n grabă primăvara. Roşul soarelui arzător, al focului şi-al sângelui Se îmbină cu albul pur, supus, al omătului. Sunt ca femeia şi bărbatul, pasiune şi înţelepciune, Ce numai împreună pot, prin dragoste şi uniune S-aducă viaţă pe pământ, regenerare, nemurire, Speranţa unui început, iubire, fericire. Primele raze de soare ne mângâie în suflete, Culoare şi lumină blândă, păsări şi multe […]