Raiul pe pământ

Fiind vreme frumoasă, sâmbătă am hotărât, cu un grup de prieteni, să ieşim la iarbă verde. De ce să nu profităm de soare şi de briza călduţă a vântului de primăvară? De ce să stăm între betoane şi să ne holbăm la TV, ca să vedem cum îşi trăiesc alţii viaţa?

Aşa că, cu mic cu mare, am ieşit din apartamente, ca şi gâzele din pământ, şi am mers departe de agitaţia din oraş, să ne relaxăm în natură. Şi bine am făcut, că a fost o zi minunată de-a dreptul.

Ştiţi cum îmi imaginez eu raiul? Un loc cu flori, copaci şi verdeaţă, unde aui păsările cum cântă şi simţi căldura soarelui încălindu-ţi trupul. Acolo eşti înconjurat de familie şi prieteni, de iubire şi de zâmbete. Ei bine, sâmbătă, eu am trăit o i ca-n raiul pe care mi-l imaginam. Şi mi-am dat seama că viaţa noastră este aşa cum ne-o facem, că putem să trăim ca-n rai şi pe pământ. Trebuie doar să ne deschidem ochii.

În ziua de azi, fiecare îşi vede de-ale lui, uită de prieteni, uită să se bucure de viaţă. Unii parcă îşi interzic ei înşişi să fie veseli. Parcă se condamnă la nefericire. Lumea e atât de stresată şi a ajuns să creadă că aşa e normal să fie viaţa: plină de sres, de nervi, de agitaţie şi de singurătate. Preferă să stea în casă, în loc să iasă cu prietenii, că de ce să cheltuie bani? Când, de fapt, tot atât cheltui şi dacă stai în casă. Preferă să socializeze pe facebook, decât să se întâlnească. E bun şi facebook-ul, nu zic nu, dar haideţi să mai ieşim din carapace din când în când.

Altfel are mâncarea gust când o mănânci cu prietenii.

Câteva chestii despre fericire…

Astăzi am ieşit la iarbă verde, ca tot românul de 1 Mai. Scriind acum, am observat ce sintagmă tare au găsit românii pentru ieşitul în natură: “iarbă verde”. Păi dacă e iarbă, normal că e verde. Unui străin, chiar dacă învaţă româneşte, cred că tot i s-ar părea ciudat cum sună. Ieşim la iarbă verde. Sună de parcă ieşim la păscut.
În fine, a fost o zi deosebită, vremea a fost perfectă şi m-am simţit minunat. Şi mi-am dat seama de un lucru. Pe cât de banal, pe atât de profund şi adevărat: să fi fericit e foarte simplu. Tot ce trebuie să faci e să deschizi ochii şi să vezi că noi oamenii putem avea raiul şi pe pământ. Însă pentru asta trebuie să înlăturăm orice urmă de ură şi răutate din noi.
NU POŢI FI FERICIT DACĂ AI RĂUTATE ÎN SUFLET.Asta e sigur. La fel de sigur cum e şi că CEI CARE IUBESC BANII ŞI SUNT ZGÂRCIŢI NU POT FI FERICIŢI. Ei au tot timpul o mare grijă: să facă bani, mai mulţi bani, şi apoi să nu-i piardă. Şi uită să se bucure de ce au în jur.
Încă un ingredient esenţial pentru miraculoasa fericire pe care o căutăm cu toţii e înţelegerea. Trebuie să ne înţelegem mai întâi cu noi înşine, iar apoi trebuie să-i înţelegem pe ceilalţi din jurul nostru şi să-i acceptăm aşa cum sunt, iar asta e cel mai greu.
Să faci totul cu plăcere e încă un pas spre fericire. Iar ăsta e şi mai dificil de reuşit, mai ales când eşti nevoit să faci şi ce nu-ţi place. Şi sunt multe lucruri pe care trebiue să le facem, fie că vrem, fie că nu. Unii au un loc de muncă unde nu le face plăcere să meargă, iar ceea ce fac nici atât, dar nu au încotro. Foarte puţini cred că sunt cei care fac în viaţă numai ce le place. Ăia sunt norocoşi. Noi, restul, trebuie să găsim ceva frumos şi în cel mai urât lucru.
Uşor de zis, dar greeeu de realizat. Eu spun că mi-am dat seama de lucrurile astea, nu şi că le-am pus în practică. Însă voi încerca. Haideţi să încercăm cu toţii, şi sunt sigură că lumea ar fi mai bună.