O secvenţă din viaţa unor femei – avortul

Ioana a postat un comentariu la articolul Avortul – dreptul femeii la crimă. Pentru că era prea frumos scris şi pentru că m-a impresionat, am hotărât că merită mai multă importanţă.

“Buna fetelor! Am sa va redau sai eu cateva randuri…..
GINECOLOGIE…ASTEPT… Langa mine era o tanara, mai slabuta la corp, dar cu niste ochi ageri si suspiciosi la orice misca. Nu i-am inteles comportamentul, dar am trecut mai departe. La urma urmei, era o straina pentru mine… ochii mi s-au lipit pe o tablita, o rama veche cu o foaie de hartie scrisa la calculator unde se specificau exact preturile. Eu ma gandeam cat o sa-mi ia pentru o consultatie… citesc… citesc… ajung mai jos… si raman inmarmurita. Un avort in primele saptamani costa 30 lei. Am ramas blocata la cifra aceea… 30 de lei… 30… pentru un avort…
.. Am inceput o discutie despre avort. Intre timp ieseau fete din cabinet, unele mai tzapane, altele mai zdruncinate emotional si cu ochii inrositi. Au iesit femei de toate varstele, dar una mi-a atras atentia. O femeie in toata firea, in jur de vreo 40 si un pic de ani, ingrijita si cu verigheta pe deget iesise de acolo ca drogata, cu capu’-n pamant. Ii vedeam pasul umil, dar ma gandeam de ce oare o fi facut asta? E casatorita… Apoi a mai iesit inca una care nu putea sa mai mearga normal, nu-si putea apropia picioarele si se sprijinea de o alta (tovarasa ei probabil) . Amandoua mi-au parut niste tarfe. Din momentul in care am vazut-o pe cea care avortase cum rasuflase usor ca si cum scapase de un impediment, de un gunoi, de un “lucru” mi-am zis ca astea sunt clar niste tarfe ordinare care se simteau ca la spectacol, ca si cum isi terminasera numarul si ieseau triumfatoare de pe scena, astepatand aplauze. Tanara de langa mine nu scotea niciun cuvant. Cand, deodata, deschide gura si ma intreaba:

-Si tu tot pentru avort ai venit? (trebuia sa ma prind, dar nici prin gand nu-mi trecea la cat era de calma pe scaun)

-Nu… Nu am venit pentru un avort. Ti se pare ca am venit pentru asta?

-Se poate intampla oricui! (si imi inchide gura,nu am mai avut ce zice minute bune in sir. In sfarsit ma intorc catre ea)

-Si tu? Esti pentru prima oara aici? (trebuia cumva sa verific daca venise pentru avort sau nu)

-Da! Sunt pentru prima oara aici

Am zis: ce bine ca nu e si ea insarcinata. Pare asa finuta…

-Ai grija, fata mea sa nu te lovesti!(tocmai ce intrase o gravida cu mama ei)

-Da, mama…ma descurc

Era in luna a 7-a. Era anemica, palida la fata, cu o boala la piele si foarte saraca. Avea pe ea o rochie gri lunga si putin decolorata, dar tot timpul era cu mana pe burta, il mangaia pe ala micu’.

Asistenta zbarcita toata la fata scoate capu’ pe usa si intreaba:

-Avorturi mai avem?

Si se ridica tanara de langa mine. In momentul ala am intepenit… Se facuse liniste pe hol. Ironia vietii facea ca in acelasi timp o femeie sa fie pe masa la avort si cealalta, care statea in fata mea, sa se preocupe de sarcina ei, cu toate ca era mai saraca si mai chinuita. Nu imi venea sa cred…ma gandeam la replicile ei, la raceala cu care vorbea despre sarcina si mai ales ca a mintit. Nu era prima oara cand era acolo. Linistea aceea ma facea sa fiu si mai revoltata, cu toate ca era o STRAINA pentru mine. Situatia in sine ma revolta, imi ridica paru’ de pe mine si ma treceau toti fiorii. Se auzea tot. Fiacare scrasnet, fiecare sunet al ustensilelor ce le folosea ginecologul, cand le lua, cand le trantea inapoi. Semana cu trantitul furculitelor, al tacamurilor pe niste fafurii de portelan…un sunet dur si nemilos. Dintrodata nu s-a mai auzit nimic…ma simteam ca la un priveghi…ma simteam rau…si parca durerea fetei era si a mea. Ma simteam groaznic…am inceput sa tremur si sa ma pierd prin temerile mele, prin slabiciunile mele.
………………………………
Mi-am revenit… trecusera 17 minute de cand nu se mai auzea nimic acolo… Piciorul drept incepea sa-mi tremure. In sfarsit iesise! Era toata rosie la ochi cum tot se frecase sa nu se vada ca a plans. Cand am privit-o in ochi a inceput sa planga si a iesit fugind din cabinet. Ii parea rau… si sper ca nu va mai trece prin asa ceva niciodata. Desi imi parea obisnuita cu avortul.

Imi venea randul pentru consultatie… picioarele mi-au intepenit. Presiunea era atat de mare… abia ma abtineam sa nu plang sau sa nu strig in gura mare: 30 de lei costa o viata?!?!?!???!?Criminali…

Am intrat in cabinet. O prima camera. Cea dinaintea camerei monstrului care isi facea meseria (nu stiu cum doarme omu’ ala noaptea). Pe pat…ramasese inca folia cu sange cum tanara de adineaori a stat pe pat sa-si revina. Acea folie trebuia luata inainte sa vin eu, dar asistenta a preferat sa numere banii cu dom’ doctor. Nici nu si-a cerut scuze pentru ca a lasat folia aia acolo si a zis ca pot sa-mi las lucurile si pe patul de langa ca nu e bai. Nu am zis nimic. Inghiteam in sec. Aer probabil.

-Cate avorturi au fost azi?

-O00… vreo 15 la numar.

Insemna ca dom’ doctor avea deja clienti de pe la ora 8 dimineata, daca nu chiar mai devreme. Ca in program zicea ca ora 13.00 este ora la care el este acolo pentru interventii si consultatii. In timp ce eu ma schimbasem, doamna asistenta iesise foarte galant din cabinetul doctorului cu un recipient si pe care-l trece frumos pe sub nasul meu. Erau o gramada de avortoni plini de sange si de bandaje folosite aruncate peste ei. Erau minim 5 vieti omorate… Am vazut ca a dus recipientul intr-o alta incapere si atunci am auzit cum trese apa la toaleta. Mi se parea ca spala vase… Mi-am zis ca este imposibil! Ca nu se poate asa ceva… Ca sa verific, am intrebat asistenta unde este toaleta si mi-a aratat cu degetul inspre aceeasi usa, aceeasi incapere unde auzisem sunetul apei de la toaleta. Am intrat. Era intr-adevar o toaleta. Privesc mai atenta, dar asistenta a facut “o treaba curata” , fara urme… Groaznic!!! In ziua aceea am plans de am rupt norii.. .Cred ca daca fiecare femeie-fata din lumea asta ar fi vazut avortonii aceia, nu cred ca ar mai exista atatea avorturi pretutindeni si la orice varsta! Asistenta aia comunista imi provocase sila, cat despre doctor… ma abtin!!!!!! Acum cand lumea e atat de emancipata, cand exista atatea metode de contraceptie…de ce trebuie ajuns la cuvantul AVORT???
…DUREROS…INUMAN…TRIST…”