Avem două posibilităţi. Tu ce atitudine alegi?

Mai demult am primit un mail de la o prietenă, pe care l-am redescoperit acum. Mi s-a părut interesant şi motivaţional, aşa că am zis că merită să-l citiţi şi voi:

“Dan este tipul de om pe care ţi-ar plăcea să-l cunoşti: e întotdeauna bine dispus şi are întotdeauna ceva pozitiv de spus.

Dacă cineva îl intreabă cum îi merge, el răspunde: Dacă ar fi mai bine de atât, ar fi nevoie de doi oameni pentru atâta bine! E un optimist. Dacă un coleg are o zi rea, Dan reuşeşte întotdeauna să-l facă să vadă partea pozitivă a situaţiei.

Am devenit curios şi într-o zi l-am întrebat:  Nu înţeleg, nu este cu putinţă să fii optimist în toate zilele, tu cum reuşeşti?

Dan mi-a răspuns: În fiecare zi când mă trezesc, ştiu că am două posibilităţi: pot să aleg să fiu bine dispus sau pot să aleg să fiu prost dispus. Şi aleg să fiu bine dispus. Când mi se intâmplă ceva rău, pot să aleg între a fi o victimă sau pot să aleg să învăţ din ce mi s-a întâmplat. Şi eu aleg să învăţ. De fiecare dată când cineva vine la mine să se plângă pentru ceva, pot să aleg între a-i accepta plângerile sau pot alege să-l ajut să vadă latura pozitivă a vieţii. Şi eu aleg întotdeauna partea bună a vieţii.

Dar asta nu este întotdeauna aşa de uşor i-am spus.

Ba da, zise Dan, întreaga viaţă este o problemă de opţiuni. Când îndepărtezi din viaţă tot ceea ce nu contează cu adevărat, totul devine o chestiune de opţiuni. Depinde de tine să alegi cum să reacţionezi la diverse situaţii, tu trebuie să decizi cum să-i laşi pe alţii să-ţi influenţeze atitudinea faţă de viaţă. Tu alegi să ai o atitudine pozitivă sau negativă. Până la urmă, tu eşti acela care decizi cum să-ţi trăieşti viaţa.

După această discuţie am pierdut legătura cu Dan, fiindcă mi-am schimbat locul de muncă, dar adesea mă regăseam, gândindu-mă la cuvintele lui atunci când optam pentru ceva în viaţă, în loc să reacţionez la evenimente. Apoi am aflat că Dan a avut un accident groaznic la locul de muncă. În timp ce cobora nişte scări cu nişte cutii mari pline de dosare în mâini, s-a împiedicat şi a căzut. S-a ales cu răni grave, a necesitat chiar o operaţie la cap de 3 ore.  După câteva luni, l-am întâlnit din nou şi l-am întrebat cum se simte.

 – Dacă ar fi mai bine de atât, ar fi nevoie de doi oameni pentru atâta bine! Vrei să vezi cicatricile mele?

 – Dar cum faci să rămâi pozitiv după tot ce ţi s-a întâmplat? La ce te gândeai în timp ce ai căzut?

 – În timp ce cădeam, mă gândeam că nu ar fi trebuit să car atâtea dosare deodată. Apoi, în timp ce zăceam pe pământ, mi-am zis că pot să aleg între a muri şi a trăi. Şi am ales să trăiesc!

 – Dar nu ţi-a fost frică?

 – Atunci când m-au dus la spital şi am văzut feţele asistenţilor şi doctorilor, mi-a fost frică. Citeam în ochii lor: E un om mort. Apoi, o asistentă m-a întrebat dacă am alergie la ceva şi am răspuns tare: da! sunt alergic! Am atras atenţia tuturor.  Sunt alergic la scări! am spus. Toţi au izbucnit în râs, şi atunci le-am zis: Eu aleg să trăiesc. Operaţi-mă ca pe un om viu, nu ca pe unul care e deja mort!

Dan a supravieţuit datorită măiestriei medicilor, dar şi datorită atitudinii sale.

Dan m-a învăţat că putem fi controlaţi de multe. Dar atitudinea e a noastră, şi nimeni nu poate să ne-o controleze. În fiecare zi avem posibilitatea de a alege să trăim o viaţă fericită. Şi este fără rost să fim mereu îngrijoraţi pentru ziua de mâine, fiindcă fiecare zi vine cu problemele ei cu care trebuie să trăim, şi mâine ne vom gândi la problemele de mâine. La urma urmei, azi este ziua de mâine pentru care îţi făceai probleme ieri.”

Efectul nocebo şi forţa sugestiei

Ieri am primit de la o prietenă un mail răspândit mai nou pe net, despre efectul nocebo – opusul efectului placebo. Mi s-a părut foarte interesant, aşa că o să-l rescriu şi pentru voi, iar la final îmi voi spune şi eu părerea.

“E incredibil cât de mult poate fi influențat subconștientul nostru de forța sugestiei! Si întrucât mintea subconștientă este cea care controlează corpul nostru şi întreaga viaţă, prin intermediul sugestiei putem avea parte de o mulţime de întâmplări – unele plăcute, altele extrem de neplăcute.
Multă lume a auzit de efectul PLACEBO. În cadrul unui experiment medical, ți se dă un medicament despre care ţi se spune că este foarte eficient – de pildă cu pansament gastric. Din 100 de voluntari pe care se testează medicamentul, aproximativ 50 constată, într-adevăr, că au scăpat de durerea de stomac. Dar – surpriză ! Aşa-zisul medicament este de fapt o bobiţă de zahăr acoperită de un înveliş albastru. El nu conţine nimic altceva decât zahăr. Si atunci, ce anume i-a vindecat pe cei 50 de voluntari ? Forţa sugestiei. Li s-a spus că se vor face bine, au fost convinși că se vor face bine şi s-au fãcut bine. În fapt, subconştientul lor a fost convins de eficiența medicamentului şi a dat organismului comenzile necesare pentru a se face bine. Tot ceea ce mintea noastră crede, poate realiza.
Mult mai puţini au auzit de efectul NOCEBO. În cadrul unui experiment similar, ţi se dă o pastilă despre care eşti avertizat că îţi va face rău – de pildă crampe stomacale. De data aceasta, numărul celor ce se plâng de dureri la stomac este însă de 90%!
Evident era aceeaşi pastilă inofensivă de zahăr.
IMPORTANT: Se constată că forţa sugestiei negative este mult mai mare decât a sugestiei pozitive (90% fata de 50%).
Această concluzie a fost verificată în mai multe experiente si rezultatele ramân cam la acelasi procent.
Lucrul acesta trebuie să ne dea de gândit. Suntem expuşi zilnic, oră de oră, unei adevărate avalanşe de mesaje negative , în primul rând prin presă. Inundaţii, cutremure, avioane prăbușite, crime, violuri, preţuri care cresc,bârfe răutăcioase ale colegilor, accidente de mașină etc.
Aceste mesaje cu puternică valoare emoțională lucrează fără să ne dăm seama asupra subconştientului nostru. Iar rezultatul este că ne merge prost fără să ştim de ce. Suntem deprimaţi, ne pierdem increderea într-o viaţă mai bună, ne aşteptăm să ni se întâmple ce e mai rău. Si, de obicei, la ce te aştepţi, se şi întâmplă. Dăm vina pe ursită, pe destin, pe socri , pe colegi , fără să observăm că, de fapt, răul l-am provocat inconştient, noi înşine. Că l-am lăsat să pătrundă în mintea noastră ori de câte ori a vrut, fără să realizăm că trăim în casă cu un duşman.
Gata ! Puneți piciorul in prag !
Incepând de astãzi inchideţi uşile pentru aceşti musafri periculoşi. Evitaţi sã mai urmăririţi jurnalele cu știri negative. Schimbaţi postul pe altceva. În fond, aveţi 30 – 40 de canale prin firma de cablu. Urmăririţi emisiunile educative şi cele care sã vã refacã starea optimista. Muzicã, divertisment, etc.
Evitaţi persoanele negative, cele care permanent se vaită, critică şi condamnă. Dacă aşa sunt colegii de serviciu sau, mai rãu, şeful dumneavoastră, gândiți-vã foarte serios sã vã căutaţi un alt loc de muncă. Altfel, rămânând alături de ei, riscați să vă condamnați la o viaţã de eșec şi frustrare si poate, sa va îmbolnăviți cu adevărat.
Asociaţi-vă cu persoane pozitive, optimiste, orientate spre succes. Dacã vreţi sã aveți o viaţã de succes , trebuie sã staţi cãt mai mult in preajma unor oameni de succes. Învăţaţi de la ei, gândiți ca ei, acționați ca ei.
Folosiţi permanent forţa sugestiei pozitive citind cãrţi motivaţionale sau biografii ale oamenilor de succes, ascultând casete şi CD-uri motivaționale, participând la cursuri şi seminarii despre succes, urmărind emisiuni radio şi TV cu oameni de succes.
Pe scurt , folosiți la maximum forța sugestiei pozitive şi reduceți la minim forţa sugestiei negative.
Preluați controlul tuturor elementelor de sugestie din preajma dumneavoastră şi folosiți-le pentru a vã atinge obiectivele.
Vă sugerez un mic exerciţiu pe care sã-l faceţi zilnic.

Timp de două săptămâni:

1) nu vă mai plângeți de nimic, nici in sinea dumneavoastră, nici faţă de alții

2) nu mai urmăriți jurnalele de știri la TV

3) nu ascultați văicărelile celor din preajmă, cereți-le să schimbe subiectul.
Dacă aveți răbdarea sã faceți acest exercițiu, veți observa că perspectiva asupra vieții vi se va schimba.
Silviu Popa, PhD – Doctor în Științe.”

Acum, să-mi zic şi eu părerea. Într-adevăr, efectul placebo e foarte puternic. L-am testat şi eu pe maică-mea. :)) Într-o seară i s-a făcut foarte rău. Ziua a mâncat ceva mai gras şi, zicea că i se face rău de la fiere. Nu aveam nimic în casă pentru așa ceva, şi chiar în perioada aia mi-a zis soțul meu despre placebo. Atunci am mers şi i-am adus o vitamină, şi i-am zis că e un medicament pentru greaţă, pentru fiere, şi că sigur o să-i treacă. L-a luat, şi în 5 minute a fost ca nouă. :)) Abia după câteva luni i-am zis că i-a trecut de la o vitamină.

Acum despre efectul ăsta, denumit nocebo, cu siguranță există. Fără să vrem, ne afectează orice chestie negativă cu care intrăm în contact, şi, prin autosugestie, noi înşine ni le transmitem şi nouă. Sunt de acord cu cele spuse mai sus, cu o mică excepție: nu ne putem rupe cu totul de lumea în care trăim. Nu putem să nu ne mai uităm deloc la ce se întâmplă în lume, pentru că, într-o anumită măsură, ne afectează şi pe noi. Putem, în schimb, să selectăm informaţia. Nu trebuie să ne uităm la “Ştirile de la ora 5“, unde arată numai crime şi violuri, dar trebuie să ştim ce se întâmplă în ţară, ce impozite avem de plătit, trebuie să ştim cine ne conduce şi ce se face cu banii noştri etc.

De ce să fii supărat?

Noi, oamenii, suntem obişnuiţii, în general, să căutăm nod în papură la orice. Adică, chiar dacă totul ne merge bine şi am avea mii de motive să fim fericiţi, căutăm noi un motiv, cât de mic, pentru care să ne facem griji, să ne enervăm sau să fim indispuşi. Parcă ar fi o boală, zău aşa.

Majoritatea ne lăsăm influenţaţi de ce se întâmplă în jurul nostru şi nu e bine. Dacă vedem la TV o ştire negativă, ni s-a dus toată ziua. Dar nu e bine deloc. Trebuie să ne detaşăm de ceea ce se întâmplă în jurul nostru şi să nu ne influenţeze starea de spirit în mod negativ. Adică, dacă am auzit că s-au scumpit toate, de exemplu. Asta e . Te întrebi dacă poţi face ceva în privinţa asta. Dacă poţi, faci, dacă nu, nu. Mergi mai departe, pentru că dacă tu ai o stare proastă, chiar nu rezolvi nimic, ba din contră, poţi să-i indispui şi pe alţii.

În orice rău, trebuie să căutăm un bine. Un bine care să ne binedispună. Iar starea noastră, pozitivă sau negativă, începe de la gândurile noastre. Dacă gândurile sunt pozitive, şi noi suntem fericiţi.

Există o vorbă: “Lumea este o oglindă. Ea îţi arată faţa pe care tu i-o arăţi.” Aşa că încearcă să zâmbeşti mai mult.

În plus, fie că stăm bosumflaţi şi supăraţi, fie că suntem veseli şi bucuroşi, zilele şi viaţa trec oricum. Iar prin faptul că noi suntem trişti nu putem face ca lucrurile din viaţa noastră să meargă mai bine. Dar dacă suntem optimişti şi deschişi la minte, la orice problemă găsim o soluţie şi o rezolvare.

 

Gândirea pozitivă şi beneficiile ei

Haideţi întâi să stabilim ce e gândirea pozitivă, de care tot auzim peste tot.

Gândirea pozitivă este un stil de viaţă, un mod de a gândi şi de a privi lucrurile. Totul porneşte de la gândul nostru, care are o forţă inimaginabilă, atât asupra noastră, cât şi asupra celor din jur. Nu ştiu dacă vi s-a întâmplat să vă întâlniţi cu o persoană veselă, şi după o oră de stat alături, să vă simţiţi plini de energie şi bucuroşi. Sau, dimpotrivă, cu o persoană negativistă, care pune întotdeauna răul în faţă şi se plânge mereu, şi după ce v-aţi despărţit, să fiţi plini de nervi şi obosiţi.

Prin gândirea pozitivă, poţi reuşi să-ţi controlezi viaţa. Se spune că e secretul oamenilor de succes.

Dar cum poţi ajunge să ai o gândire pozitivă?

În primul rând, când ai o problemă, de orice natură (şi probleme, mai mici sau mai mari avem cu toţii, zilnic), trebuie să fii optimist, nu pesimist. Şi a fi optimist înseamnă a găsi o soluţie la problema respectivă.

Apoi, trebuie să zâmbeşti şi să râzi mai mult. Nu degeaba se spune că râsul e sănătos. Chiar e sănătos, atât pentru minte, cât şi pentru suflet.

Există oameni care îşi interzic lor să se bucure de viaţă. Trebuie să ne bucurăm de orice moment. Noi suntem cei care controlăm stările noastre sufleteşti. Şi totul vine de la gânduri. Dacă gândurile noastre sunt negre, şi faţa noastră va fi întunecată. Dar dacă gândim pozitiv, faţa se va lumina.

O altă modalitate de a gândi pozitiv este iubirea. Iar ca să fii iubit, trebuie să dăruieşti iubire. Dar dacă tu te închizi într-o carapace a gândurilor negative, nu ai cum să iubeşti cu adevărat. Pentru că şi iubirea se va transforma în egoism şi posesivitate.

Ca să poţi avea o gândire pozitivă, ai nevoie de odihnă şi relaxare. Nu poţi fii optimist, dacă eşti lipsit de somn, eşti mereu agittat şi stresat. Trebuie să găseşti o modalitate prin care să-ţi faci timp pentru somn.

Eşti ceea ce mănânci – ştiţi proverbul. Şi nu a fost inventat degeaba. Trebuie să avem mare grijă de alimentaţia noastră, pentru că “o minte sănătoasă stă numai într-un corp sănătos”. Astfel, alimentele pe care le consumăm trebuie să ne dea energie, nu să ne-o fure.

Însă nu putem avea o gândire pozitivă peste noapte. Pentru asta, ca şi pentru orice altceva, trebuie antrenament. Să ne străduim să alungăm gândurile negative, care ne fac rău, şi să le înlocuim cu cele benefice.