Stima se sine la români

Stima de sine, sau self-esteem, cum i se spune mai nou şi pe la noi, este modul în care ne apreciem noi, în raport cu aşteptările pe care le avem de la noi înşine şi cu ce aşteaptă ceilalţi de la noi. În funcţie de stima de sine, creşte sau scade şi valoarea pe care considerăm noi că o avem. Dacă stima de sine e scăzută, atunci şi dispoziţia noastră va fi la fel. Însă dacă avem un nivel ridicat de stimă de sine, vom fi bine-dispuşi şi fără probleme de ordin mental.

Stima de sine scade, de obicei, în urma unor insuccese sau eşecuri pe plan profesional, despărţirea de anumite persoane, complexele, traume din copilărie, sau chiar din cauza etniei din care faci parte. Există pericolul, atunci când te subestimezi foarte tare, să dai în depresie foarte uşor. Atunci îi vezi pe toţi ca fiindu-ţi inamici, iar tu – o victimă.

Sper să nu jignesc pe nimeni, dar noi, românii, în general, avem o stimă de sine scăzută, cauzată, pur şi simplu de faptul că ne e ruşine că suntem români. Avem tendinţa să credem că, dacă am fi fost nemţi, francezi sau mai ştiu eu ce, eram mai fericiţi. Nu odată am auzit cazuri în care români care au mers la lucru în străinătate ascundeau, pe cât posibil, faptul că sunt români. Dacă noi credem că a fi român e o ruşine, cu siguranţă că şi străinul va ajunge să creadă asta.

Consider că ar trebui ca românii să-şi vadă şi să-şi cunoască valorile şi calităţile. Noi, ca naţie, suntem atât de frumoşi, încât ar trebui să fim foarte mândri de asta. Să nu credeţi că alţii sunt mai breji. Am fost şi în Franţa, şi în Anglia, Germania, Ungaria, Cehia sau Italia, şi nu sunt mai presus decât noi, ca oameni. Că au autostrăzi şi salarii mai mari, asta e altceva. Dar poate că tot de la stima de sine se trage. Poate dacă ne-am deschide ochii şi am vedea de ce suntem în stare, ar fi mult mai bine şi la noi. Problema noastră este că tăcem prea mult şi îndurăm prea multe. Ne subestimăm, şi-atunci, normal că şi cei “de sus” ne subestimează. Aşteaptă să dăm, şi să tot dăm, şi nu ne oferă nimic în schimb. Nici spitale, nici medici, nici medicamente, nici şcoli, şi aş putea continua la nesfârşit.

Noi mergem pe ideea  “capul plecat sabia nu-l taie”. Ei bine, îl taie. Şi încă cum! Taie şi din salarii, taie şi de la gură, taie şi din respect, şi din stima de sine. Ar trebui să fim mai mândri, mai încrezători, mai demni. Şi-atunci, cu siguranţă va fi mai bine.