Crezi în destin, în noroc sau în tine?

Azi am puțin chef de filozofat, așa că am ales tema asta, în speranța că voi ajunge la o concluzie… Sincer, nu știu care va fi, pentru că deocamdată în capul meu e un amalgam de idei. Oricum, aștept și părerile voastre.

Să încep cu începutul, adică cu momentul în care ne naștem. Decidem noi unde ne naștem sau ce părinți avem? Nu. Apoi în copilărie: decidem noi ce să facem, suntem liberi să ne alegem familia, sau religia? Nu. Așadar, am putea spune până acum că nu ne putem controla viața. E doar destin, sau poate… noroc?

Dar când murim? Suntem liberi să alegem cum, când sau unde să murim? Nu. Așadar, venirea pe lume, copilăria și moartea nu depind de noi sau de alegerile noastre. Dar restul vieții? Depinde de noi, sau de o forță divină, care controlează totul?

Eu cred că după ce “zburăm” din cuibul părinților, deja mergem pe mâna noastră. Și orice decizie pe care o luăm, ne va influența soarta. Întotdeauna putem alege. Întotdeauna în viață ni se ivesc ocazii. Alegem cu cine ne căsătorim, ne alegem locul de muncă, etc. Și nu putem învinovăți pe nimeni pentru alegerile pe care le facem.

Mi-a plăcut o “vorbă” ce am citit-o pe facebook: “Nu râde de alegerile soțului/soției, pentru că și tu ești una dintre ele.” :))

Nu puțini sunt cei care, la o vârstă destul de înaintată, dau vina pe părinți sau pe partenerul de viață pentru eșecul lor. De fapt, vina e a lor, pentru că au ales greșit.

Chiar și Biblia ne spune că noi suntem răspunzători de alegerile noastre: avem liberul arbitru. Și orice ni se întâmplă, este pentru că, la un moment dat, noi am ales astfel. Ne facem singuri destinul și alegem cărarea pe care mergem. Așadar, dacă credem în Dumnezeu, credem și în liberul arbitru.

Când ne trezim dimineața, putem alege să mergem la serviciu sau nu. Putem alege să fim fericiți în ziua respectivă sau nu.

Dar e doar o părere. Fiecare e liber să creadă ce dorește.

Până la urmă, și dacă totul ne-ar fi scris, putem alege să ne bucurăm de viață sau să ne plângem de ea. Întotdeauna avem aceste două opțiuni. 🙂

Tu ai noroc?

În fiecare zi pomenim cuvântul “noroc” cel puţin o dată. Când jucăm la loto sperăm să avem noroc să ne iasă numerele, când închinăm un pahar, spunem “Hai noroc!”, când vedem un om sărman spunem că a ajuns aşa pentru că, bineînţeles nu a avut noroc, când avem un examen sperăm să avem noroc să ne pice ce ştim etc.

Dar, de fapt, ce e norocul ăsta? O fi vreun ajutor din partea divinităţii, sau ce?

Se spune din bătrâni că Noroc este numele unui drac care era un fel de idol al păcatelor, iar oamenii sălbatici sau nebuni umblau cu căruţa în care era statuia lui Noroc, cerând jertfă pentru el copii sugari. Şi mamele îşi dădeau copiii ca să aibă noroc. Şi dracul Noroc a secerat milioane de copii.

Şi, dacă stăm bine să ne gândim, câţi din cei care au câştigat la loto au sfârşit bine? Toţi o iau razna, pentru că puţini sunt cei care mai rămân lucizi când se trezesc că au atâţia bani. Şi, la urma urmei, cred că nu te poţi folosi de banii pe care nu îi munceşti. Cum vin, aşa se duc (vorba englezului: “Easy come, easy go”).

Mai este o vorbă care spune că norocul ţi-l faci singur, prin deciziile pe care le iei şi prin alegerile pe care le faci în viaţă. Tuturor ni se oferă la un moment dat o şansă. Dar dacă noi dăm cu piciorul, sau alagem ce nu trebuie, cine e de vină? Mie, sincer, nu mi-e milă de oameni care ajung pe la 50 de ani şi se tot plâng că ei n-au avut noroc în viaţă. Nu cred să nu li se fi ivit o şansă, la un moment dat. Cel puţin, eu cu câţi oameni de genul ăsta am vorbit şi mi-au povestit istoria vieţii lor, de câteva ori au făcut nişte alegeri greşite până la momentul respectiv, şi a fost de-ajuns să le strice tot viitorul. Noi, cu mâna noastră ne facem destinul. Ştiţi vorba aia: “Dumnezeu îţi dă, dar nu-ţi bagă şi-n traistă.”

Aud mereu o grămadă de femei care se tot plâng aă au soţi beţivi, curvari, sau care le cotonogesc. Şi le întreb: “Ai ştiut că e aşa de la început?” “Am ştiut, dar am crezut că s-a schimba.” – NEVER! Omul nu se schimbă. Poate doar dacă trece printr-o tragedie… Şi-atunci şi-au făcut-o cu mâna lor. Şi îşi mai şi aduc aminte: “Ooo, l-aş fi putut lua eu pe Gheorge, că taare bun era.”

Şi-atunci cum e cu norocul?

La noi, românii, toată lumea se bazează pe noroc, prin asta înţelegând că, cu ajutorul a ceva nemeritat (nemuncit), se ajunge într-o situaţie avantajoasă, materială sau spirituală. Peste tot unde vezi cu ochii – numai concursuri cu premii pe care toţi speră să le câştige, sau să se îmbogăţească peste noapte, dar fără muncă, fără sacrificii. Vrei să vinzi ceva de căcat? Fă un concurs!

Să nu mai vorbesc de sălile cu jocuri de noroc, care au apărut ca ciupercile după ploaie…

Însă puţini înţeleg că de orice ai obţinut prin noroc nu te bucuri… Numai cu muncă, efort şi sudoare obţii ceva de care poţi să te bucuri cu adevărat.

 

Doar nişte gânduri…

Până acum câţiva ani, pe când aveam timp cu carul, eram fan desene animate. Mă uitam pentru că mă relaxau, şi e o lume mai simplă şi mai inocentă acolo.
Am fost în seara asta la filmul de desen animat Fung Fu Panda 2. Dincolo de fazele amuzante şi de acţiune, filmul transmite multe învăţăminte… Chiar dacă pare banal.
În primul rând, mi-am dat seama ce poate face o echipă unită: poate face minuni, în adevăratul sens al cuvântului. Cu o echipă unită, poţi muta şi munţii din loc.
Apoi, se mai spune în film că nu contează cum începi, sau dacă porneşti rău în viaţă, ci contează ce alegeri faci în prezent, pentru că de alegerile pe care le faci depinde ce fel de om vei deveni. Şi mi-am adus aminte de nişte vorbe pe care le citisem prin generală în ceva revistă, şi după care mă ghidez eu:

AI GRIJĂ LA GÂNDURILE TALE, PENTRU CĂ ELE VOR FI VORBE!
AI GRIJĂ LA VORBELE TALE, PENTRU CĂ ELE VOR FI FAPTE!
AI GRIJĂ LA FAPTELE TALE, PENTRU CĂ ELE VOR FI CARACTERUL TĂU!
AI GRIJĂ LA CARACTERUL TĂU, PENTRU CĂ EL VA FI DESTINUL TĂU!

Şi chiar aşa şi e! Prin alegerile pe care le facem, ne putem controla destinul… Pentru că noi alegem cum gândim, ce vorbim sau ce facem.
Se spune că nu contează cum începi, ci cum termini. Apropo de asta, iată un clip de pe you tube pe care mi l-a arătat soţul meu în urmă cu ceva vreme. Mie mi se pare foarte tare şi m-a impresionat:

I love Living life. I Am Happy.