Tot răul înspre bine

Câteodată avem impresia că toate ne merg prost. Şi parcă toate relele se ţin lanţ. Şi atunci începem să devenim pesimişti, trişti, şi chiar să dăm în depresie. Şi toate astea, nu din cauza a ceea ce s-a întâmplat, ci din cauza gândurilor noastre, pe care tot noi ni le formăm. Şi asta, anume gândirea negativă, poate deveni un obicei, un obicei prost.

Vă mai spuneam altă dată că modul în care gândim ne formează felul de a fi. Iar deprinderile, chestiile pe care le facem adesea, devin obiceiuri. Iar obiceiurile ne formează caracterul, caracter care, până la urmă ne formează destinul. Aşadar, totul porneşte de la cum gândim. Iar dacă nu încercăm să gândim pozitiv, adică să vedem binele în orice situaţie, vom ajunge să fim nişte persoane morocănoase, cu care lumea evită să se întâlnească, din cauză că deja ştie că o asemenea persoană nu face decât să se plângă şi să transmită energie negativă.

Asemenea persoane nu mai ştiu să se bucure de nimic, oricât de bine le-ar fi, şi mereu găsesc nod în papură la orice. Se axează mereu pe părţile negative, scoţându-le în evidenţă. Dacă le spui: “Ce vreme frumoasă e azi!”, ele vor spune: “Da, dar poate mâine o să plouă şi va fi vreme urâtă.” Astfel de oameni, nu numai că îşi provoacă singuri o stare de depresie, dar îi fac şi pe cei de lângă ei să se simtă la fel, transmiţându-le starea lor.

Poate că fiecare dintre noi avem asemenea porniri, să vedem ce-i mai rău, în orice, însă important e să ne străduim să nu fim aşa. Şi, încercând în fiecare zi, cu siguranţă vom reuşi. Nu odată mi s-a întâmplat să fiu foarte tristă din cauza unei situaţii, iar mai târziu să-mi dau seama că era un fleac, şi că nu trebuia să mă consum atât. Ba mai mult, datorită acelui lucru, pe care eu îl credeam oribil, mi s-a întâmplat ceva minunat mai târziu. De exemplu, acum, ambii copii sunt răciţi, şi noi la fel. Fizic, mă simt foarte rău, şi mă întristez şi când mă uit la cei mici, văzându-i “mucoşi”, dar încerc să mă gândesc că şi răceala asta le face bine, deoarece organismul produce anticorpi, care îi vor feri mai târziu de alte boli. 🙂

Supărarea – cum să scăpăm de ea

Cu toţii avem momente în care suntem supăraţi, nervoşi sau iritaţi, fie din cauza unei persoane, fie din cauza unei situaţii, eveniment, etc. Sunt unele persoane care “ţin supărare”, adică prind ură pe cineva şi o alimentează cu gânduri negative în permanenţă. Însă astfel de persoane nu ştiu că de fapt îşi fac rău cu mâna lor. De ce? Pentru că un om care nu gândeşte pozitiv nu poate fi fericit. Aşa cum dacă zâmbeşti, zâmbetul ţi se întoarce, tot astfel se întorc şi energiile negative pe care le răspândeşti în jurul tău, ca un bumerang.

E foarte dificil uneori să îţi stăpâneşti furia sau supărarea, însă, dacă îţi doreşti, prin exerciţiu, se poate. Cel mai bine e, dacă e posibil, să evitaţi contactul cu cei care vă crează o stare de disconfort şi vă tulbură starea de linişte şi de bine. Dacă nu se poate, şi e inevitabil să staţi în preajma lor, este de preferat să-i ignoraţi, pe cât posibil.

Se spune că dacă ai anumite aşteptări de la cineva, indiferent că e partenerul de viaţă, prieten sau angajat, supărarea poate interveni atunci când acea persoană încalcă acele aşteptări. Cea mai bună metodă este comunicarea. Dar, dacă vezi că nu ai cu cine, mai bine rupi acea relaţie, deoarece starea ta de supărare va creşte mereu.

Se mai spune că dependenţa de o anumită persoană duce la aşteptări, la supărare, la frică şi, mai apoi la depresie şi despărţire. De aceea e bine să nu fii dependent, cât se poate, de nimeni, nici măcar de soţ/soţie.

Aş mai spune că o soluţie de a-ţi alunga gândurile rele şi să te descarci de energiile negative acumulate ar fi să faci ce-ţi place. Fă o listă cu toate lucrurile care-ţi plac şi încearcă să-ţi faci timp pentru ele. Ar fi bine să găseşti un sport care-ţi place şi, măcar de trei ori pe săptămână să-l practici. Se ştie că mişcarea face bine la psihic.

De exemplu, mie-mi place şi mă relaxează:

  • să-mi beau cafeaua, dimineaţa
  • să mă uit la un film
  • să joc ţurcă sau să alerg în parc
  • să scriu
  • să mă joc cu copiii mei
  • să ies cu soţul în oraş
  • uneori să gătesc (doar când nu mă stresează copiii şi nu sunt presată de timp

Aşa că, pe lângă activităţile zilnice pe care trebuie să le fac, cum ar fi curăţenia, gătitul, îngrijirea copiilor, etc. îmi fac timp şi pentru micile mele plăceri. Iar dacă trece o săptămână şi eu nu am făcut nimic din ce-mi place, încep să devin nemulţumită, supărată sau nervoasă. Dar nu prea se întâmplă să treacă atât. 🙂