Despre ceai

Mi se pare interesantă provenienţa cuvântului ceai, care vine din chineză şi despre care aflăm de la Marius Sala că are la bază cuvântul compus din chineză: cha-ye, format din cha, numele plantei şi ye „frunză”. Numele acestei plante şi al băuturii a călătorit pe două trasee, până a ajuns în Europa. Câteva limbi (araba, rusa, portugheza, turca, persana) l-au luat direct din chineza clasică. Cel de-al doilea traseu al cuvântului este prin malaeză, unde a căpătat forma teh pe care a adoptat-o engelza tea, de unde a pătruns şi în alte limbi europene, precum franceza: thé. Ciudat este că în franceză, din 1607 până la sfârşitul secolului XVII, se folosea forma chia sau tcha, din forma chineză a cuvântului. Cuvântul românesc ceai este împrumutat din rusă.

La noi nu e atât de mare consumul de ceai, cum e în alte ţări, precum Turcia, unde, în orice magazin intri, te serveşte cu un păhărel de ceai (negru).

La noi, cel mai mult se bea ceaiul de tei, de muşeţel şi de mentă. Însă există obiceiul (prost, zic eu) de a se îndopa copilul cu ceai, începând cu primele zile de viaţă şi până pe la 3 ani. Părerea mea e că nu e ok să-i dai ceai în loc de apă.  În cantităţi mari, ceaiul poate fi dăunător la copii, chiar dacă e de muşeţel.  Ceaiul de muşeţel se bea în caz de constipaţie. Mai e utilizat şi pentru dezinfectarea intestinelor şi calmarea colicilor. Dar, dacă e administrat zilnic, organismul se obişnuieşte cu el.  Adică eu consider că dacă copilul are vreo afecţiune care poate fi tratată cu anumite plante e ok, dar asa de rutină nu.

Ceaiul verde a fost apreciat din timpuri străvechi ca un puternic medicament. În ultimii ani însă, cercetările au evoluat atât de mult încât acum avem și confirmarea știintifică a ceea ce se spunea în vechime „Ceaiul este medicamentul miraculos al menținerii sănătății”. Devine din ce în ce mai clar pentru oricine că ceaiul verde are un spectru foarte larg de prevenire a bolilor. De asemenea, se ştie că ceaiul verde are acțiune diuretică şi antioxidantă,  scade nivelul colesterolului din sânge; are efecte benefice asupra circulației sângelui și proceselor de digestie, stimulează procesele metabolice la nivelul celulelor sistemului nervos central, studii recente emitând ipoteza eficacității în prevenirea bolii Alzheime. Favorizeaza irigatia sanguina la nivelul tegumentelor favorizând regenerarea acestora, combate apariția cariilor datorita aportului de fluor, este tonic, energizant și combate stările depresive.

Efectele nocive ale consumului de ceai peste limită (negru sau verde) sunt din cauza a trei factori principali: conținutul de cafeină, prezența de aluminiu și efectele polifenolilor asupra biodisponibilității fierului.În ceea ce privește prezența de aluminiu din ceaiul negru și verde, unele studii au relevat capacitatea mare a acestei plante de a acumula Al. Acest aspect este important pentru pacienții cu eșecuri renale, deoarece aluminiul poat fi acumulat de organism ceea ce poate duce la boli neurologice, prin urmare, este necesar să se controleze consumul de alimente cu cantități mari din acest metal.

Ceea ce vreau eu să spun aici e că ceaiul (de orice tip) e bun doar dacă ai nevoie de ceea ce conţine. Altfel, e ca şi cum ai lua medicamente fără să ai nevoie, pentru că şi majoritatea medicamentelor sunt făcute tot din plante.