M-am săturat de acrituri!

Acum, în mijlocul crizei, atunci când intrăm în orice magazin, ar trebui să vedem numai zâmbete. De ce? Simplu! Ei trebuie să facă pe dracu-n patru să-şi atragă sau să-şi păstreze clienţii.

Eu una am hotărât să merg la cumpărături numai în locurile unde mă simt respectată, unde mi se zâmbeşte şi unde mă încarc cu energie pozitivă. De ce? Pentru că am de unde alege.

Ieri dimineaţă, după ce am dus-o pe fiică-mea la grădiniţă, am intrat într-o alimentară ce-mi era în drum, să iau ce mai trebuia pentru casă. Nu am mai fost în locul respectiv tare demult, aşa că nu mai ştiam exact cum se procedează la casă. La alimentara unde merg de obicei, se uită doar pe preţuri şi pot să iau apoi produsele din coşul de mână. Aici, după ce s-a uitat la fiecare şi n-a zis nimic, am luat laptele din coş să-l pun în plasă.

 – Ce faceţi? Nu vedeţi că nu l-am scanat? De ce-l luaţi din coş? spune caseriţa cu o voce de profesoară de-aia al dracului, uitându-se urât la mine.

De parcă eu mai ştiam cum se procedează în magazinul respectiv. Şi de parcă nu i-a dat Dumnezeu gură să-mi zică frumos dinainte să aştept până le scanează. Sau măcar putea s-o facă pe un ton calm şi cu zâmbetul pe buze.

Angajaţii de la noi nu sunt conştienţi că locul lor de muncă le e asigurat de cum se comportă ei cu clienţii. Dacă nu mai sunt clienţi, magazinul dă faliment. E simplu.

Fiecare dintre noi, chiar dacă nu conştientizăm, în subconştient analizăm. Şi ne selectăm locurile unde ne-am simţit bine şi unde nu. Şi data următoare, chiar dacă nu ne e aşa la îndemână, mergem în locul unde am primit un zâmbet care poate ne-a înseninat ziua.

Vina e şi a patronilor că nu-şi instruiesc personalul.

Fraţilor, sunt banii noştri. Şi noi hotărâm ce facem cu ei şi la cine îi lăsăm. Nu mai e ca pe vremea lui Ceaşcă, când era un singur magazin cu un anumit produs şi unde vânzătoarea îşi permitea să se uite şi să vorbească urât. Acum putem alege.

Afară, în orice magazin mergi, te-ar pupa şi-n fund, numai să-ţi laşi banii la ei. La noi, vânzătoarele parcă se oftică, zău, că le deranjezi. Că ea nu se mai poatee scobi în nas acum, că ai venit tu.

Să stea naibii acasă dacă vor să se scarpine-n fund. Nu? 🙂