Aşa spunea fiică-mea când auzea cuvântul “somn”, “dormit” sau “culcat”. Noi am ajuns chiar să evităm cuvintele astea, că erau mai mult decât o înjurătură pentru ea. La copii, în general, le e drag somnul ca la câine lanţul. A mea e total anti-somn de când s-a născut, pe când cu băiatul nu am prea avut probleme. Pentru Alexandra, somnul e ca o pedeapsă. Când a început să vorbească şi ştia că se apropie ora de culcare, repeta într-una: “Nu culcăm! Jucăm!”.Şi adormea după câte o oră de legănat. Mi se închideau mie ochii, şi ea… nimic! Primul an o legănam cu pătuţ cu tot (aşa am rupt două pătuţuri). Apoi a urmat legănatul cu perna. Dar nu legănat uşor, că nu avea nici un efect. Era scuturat, mai degrabă. […]