Reţetă de cozonac cu nucă, mac şi rahat, ideală pentru sărbători

Asta a fost a treia oară când am făcut cozonaci după reţeta asta. O am de la mama Cristinei, specialistă în arta gătitului, şi pot să vă spun doar că e reţeta perfectă de cozonaci delicioşi pentru sărbători.

Aveţi nevoie de:

  • 1 kg făină
  • 200g zhăr
  • 2 cubuleţe de  drojdie
  • 50 ml ulei
  • 50 ml unt topit
  • un vârf de cuţit de sare
  • 7 gălbenuşuri
  • coaja rasă de la o portocală şi de la o lămâie
  • 2 plicuri de zahăr vanilat
  • jumătate de litru de lapte (+ cam încă 150 ml lapte pentru a opări macul)
  • nucă (300 g)
  • mac măcinat (o cană)
  • rahat (200 g)

Modul de preparare:

150 g de făină se opăreşte cu 250 ml lapte fierbinte, adică jumătate din cantitatea necesară de lapte. Se amestecă apoi cu o lingură de lemn, căci cu mâna e prea fierbinte să amestecăm.

Pentru maia (maiaua este compoziţia cu în care se dizolvă drojdia): drojdia trebuie amestecată cu 0 linguriţă de zahăr şi puţin lapte călduţ. Atenţie, călduţ, nu fierbinte, nici cald. Trebuie să aibă temperatura cu 2, 3 grade mai mare decât cea a corpului Maiaua se lasă 5 minute, până creşte.

Se amestecă apoi gălbenuşurile (albuşurile le păstraţi, nu le aruncaţi) cu sarea, restul de zahăr (inclusiv cel vanilat), cojile rase şi uleiul, apoi se adaugă faina opărită, maiaua şi restul de lapte. Se frământă, adăugând pe rând făina, până aluatul se dezlipeşte singur de pe mâini şi de pe vas.

La sfârşit se adaugă untul topit şi se mai “împătură” de câteva ori, nu se frământă.

Se lasa la dospit în jur de o oră, timp în care preparaţi umplutura: nuca se macină cu zahăr (cât doriţi de dulce) şi se amestecă cu un albuş de ou bătut spumă. Macul măcinat se opăreşte în lapte, adică puneţi lapte la fiert, şi când aproape fierbe, adăugaţi macul, amestecaţi bine şi adăugaţi apoi zahăr, cât de dulce vă place.

Aluatul crescut se împarte în 3 părţi, cât se poate de egale, apoi se întinde, pe rând, fiecare pătură cu sucitorul şi se întinde umplutura, lăsând puţin loc în partea de jos, sus şi pe margini. Răsuciţi apoi aluatul şi îl aşezaţi în tava pentru cozonac cu dunga dedesubt. Tava trebuie unsă cu puţin ulei şi tapetată cu făină.

Rahatul trebuie tăiat cubuleţe. Puteţi face şi cozonac cu toate cele trei umpluturi. Puneţi macul şi nuca pe laterale, şi rahatul pe mijloc.

Răsuciţi apoi părţile laterale înspre interior şi aşezaţi cozonacul în tavă cu “suciturile” dedesubt.

Mai lăsaţi puţin să crească şi în tavă, apoi ungeţi fiecare cozonac cu albuş de ou rămas şi îi băgaţi la cuptor pentru o oră şi jumătate.

Până se face o crustă maro deasupra, puteţi da focul mai tare, iar apoi, daţi focul mai încet.

Poftă bună!

Cât trebuie să le oferim copiilor noştri?

Cred că majoritatea părinţilor au tendinţa de a-i oferi copilului tot ce le-a lipsit lor în copilărie. Şi, în general, ne-au lipsit cam multe. Eu, când eram mică, aveam o singură păpuşă, pe care o tundeam, o spălam, o îmbrăcam şi câte şi mai câte. Şi mai mergeam câteodată la alţi copii şi vedeam că au păpuşi Barbie, lego, maşinuţe şi multe altele. Soţul meu, de asemenea, a avut o copilărie lipsită de jucării, aşa că vă daţi seama cum arată casa noastră: ca un parc de distracţii pentru copii.

După ce am născut primul copil, am cumpărat la jucării, de nu mai ştiu pe unde să le mai pun. De fiecare dată când intram într-un magazin, primul lucru pe care-l făceam era să vedem dacă nu a mai apărut ceva nou.

Asta până când am observat că a noastră nu mai e interesată de nici o jucărie şi că nu prea se joacă cu ele. Nu mai ţinea nici şantajul cu: “Dacă dormi, Moş Crăciun te vede şi te pune pe lista lui şi-ţi aduce jucării.”  Replica ei era: “Am destule jucării. Nu-mi mai trebuie.” Atunci ne-am dat seama că fata avea dreptate, iar noi am cam exagerat.

Acum îi cumpărăm jucării doar de ziua ei, de Paşti, de Moş Nicolae sau de Crăciun (cu condiţia să fie ascultătoare).  Şi la fel şi frăţiorul ei. Şi şantajul cu iepuraşul funcţionează. Doarme după-masă în fiecare zi. 🙂

Şi să vă mai spun un truc cu jucăriile: ascundeţi câteva pungi cu jucării de care s-au plictisit şi scoateţi-le după 6 luni sau un an. Bucuria lor când le vor revedea va fi imensă, şi se vor juca din nou cu ele (o perioadă).

Ştiţi proverbul: “Dacă-i dai omului un deget, îţi ia toată mâna.” Acelaşi lucru e valabil şi pentru copii. E deajuns să vadă o singură dată că primeşte orice doreşte fără să facă nimic pentru asta. Cunosc familii în care copilul nu trebuie nici măcar să ceară, şi i se oferă mai mult decât îşi poate el imagina. Eu zic că cea mai mare greşeală în educaţia unui copil este să-i dai ceva fără să fi muncit pentru acel lucru.

Prin educaţia pe care i-o facem noi în primii săi ani de viaţă, practic îl pregătim pentru ceea ce îl aşteaptă după ce pleacă din “cuibul părintesc”. Iar dacă copilul e învăţat să primească fără a depune vreun efort, aşa va face toată viaţa: va aştepta să primească fără să facă nimic.

Întotdeauna, când copilul cere (o jucărie, o haină nouă etc.) trebuie pus să dea şi el ceva în schimb: să facă curăţenie, să ajute la prepararea mâncării sau alte sarcini, pentru că şi în viaţă trebuie să munceşti ca să obţii ceva.

La noi acasă se ştie că cine nu e harnic nu primeşte nimic.  Da, e frumos să-i vezi cum se bucură când primesc ceva, dar e şi mai frumos şi dacă ei ştiu că merită pe deplin acel lucru. Şi totuşi, se mai întâmplă şi erori, şi mă trezesc că i-am cumpărat iar o cutie cu creioane colorate, deşi i-am zis că nu-i mai cumpăr din cauză că nu a avut grijă de cele vechi. 🙂

Copiii și moștenirea

Deja e a treia zi de Crăciun, adică e ca și cum ar fi trecut deja… Imediat e Revelionul și… a mai trecut un an.

Când ai copii, parcă nu-ți pare  așa de rău că trece timpul atât de repede, că îi vezi cum cresc și aștepți să se facă tot mai mari. Dar cred că ar fi fost destul de nasol să nu-i am și să văd ce repede trec toate, și să treacă fără rost.

Mai văd prin filme cum e când cresc destul de mari și își iau zborul… Cred că va fi destul de ciudat să te trezești singur/ă, doar cu soțul/soția. Se spune că atunci începe, de fapt a doua tinerețe, că nu mai ai responsabilități și atâtea griji.

Sunt unii care susțin sus și tare că pe copil trebuie să-l ajuți toată viața. Ei bine, eu sunt de altă părere. Copilul trebuie educat și susținut financiar până își termină studiile și “la revedere!”. Trebuie lăsat să-și vadă de viața lui, fiind înzestrat cu tot ce i-ai oferit până atunci. Eventual ajutat cu vreun sfat, atunci când crezi că e cazul. Dar dacă continui să-i dai bani munciți de tine, faci cea mai mare greșeală. Tot greșeală e și să-i promiți copilului că-i va rămâne lui casa și ce ai adunat tu toată viața. Atunci el va aștepta să primească și nu se va mai stresa el să muncească sau să facă ceva în viață, că doar îi dă mama și tata, și va ajunge un looser.

Copilul trebuie învățat de mic că pentru orice primești, trebiue să dai ceva în schimb, nu să stea și să aștepte să-i cadă din cer, sau să-i dea unul și altul, de parcă ar avea vreo obligație. Cunosc multe persoane care sunt, așa cum cântă Paraziții:

“Prea bolnav să muncească,
Prea fricos să fure,
Prea mândru să ceară,
Mulțumit să îndure.”

Diferența dintre Crăciun și Paște

Prima dată când am văzut filmulețele în care românii habar n-au care e diferența dintre Crăciun și Paște, am zis că sigur e regizat, ca să-și mai facă audiență. Dar acum chiar cred că e pe bune. Sunt o grămadă care nu știu că de Crăciun sărbătorim Nașterea Domnului, iar de Paște, Învierea Lui.

Dar culmea e că oamenii ăștia merg la Biserică în fiecare Duminică și pretind că sunt credincioși. Dar cică nu au fost foarte atenți la slujbe. WTF?

Foarte tare e că majoritatea știu ce se mănâncă: la Paște mâncăm miel, iar la Crăciun, porc.

Dar, noah, ce să zic, bine că avem în an două ocazii să ne ghiftuim bine și să nu lucrăm, nu? :))

 

 

Crăciunul unei mame

Îmi aduc aminte cât de mult așteptam Crăciunul când eram copil și că îl trăiam la maxim. Crescând la sat, mergeam la colindat și nu simțeam deloc frigul de afară.

Acum, nu știu dacă numai mie mi se întâmplă, dar parcă oboseala de dinaintea sărbătorilor nu mă mai lasă să mă bucur de aproape nimic.

Când eram mică nu-mi dădeam seama câtă muncă e în spatele unei mese de Crăciun. La noi, la români este obiceiul (chiar prost, aș putea spune) să facem zece feluri de mâncare la sărbători, uitând să ne mai bucurăm și de altceva, în afară de mâncare. Da, și mâncarea e importantă, dar nu trebuie ca totul să se învârtă în jurul ei.

Eu una, anul ăsta am învățat din greșelile mele. Mi-am propus să fac o grămadă de feluri de mâncare, plus curățenia, pe care, când ai doi copii mici, trebuie s-o repeți de trei ori pe zi. Iar acum, de Crăciun, sunt ca un zombi.

Așa că, de acum înainte, voi pregăti mâncarea de sărbători cu  două săptămâni înainte. Cum? Simplu!

Aici, în Maramureș, de Crăciun se face un platou cu șnițele, chiftele, cârnați etc, se fac sarmale, tot felul de salate ș.a.m.d. Ce pot eu să fac, ca să-mi ușurez munca e să mi le pregătesc pe toate din timp: carnea pentru șnițele să o bat și să o pun în congelator; la fel și frunzele de varză murată. Că anul ăsta am pățit o fază nasoală: din lipsă de experiență, am luat din piață varză cu care nu puteam înfășura sarmalele, și noroc că am mai găsit varză in Billa, în ziua de ajun. Așa că am aflat că varza murată pentru sarmale trebuie să fie verzuie la suprafață, cu frunza subțire, și să nu fie creață. La fel, foile pentru prăjituri mai pot fi făcute din timp.

Ce vreau eu să transmit, de fapt, mămicilor e să nu se streseze și să nu se obosească prea mult în perioada sărbătorilor, dacă vor să simtă bucuria lor.

Oricum, mamebune.ro vă dorește Sărbători fericite, sănătate și înțelepciune!

Bradul de Crăciun

Cred că tuturor ne plac sărbătorile de iarnă, cu tot ce înseamnă ele. În primul rând, dincolo de bucuria împodobirii bradului și de așteptarea lui Moș Crăciun, nu trebuie să uităm adevărata semnificație a celei mai iubite sărbători: Nașterea lui Isus. Practic, noi îi sărbătorim ziua de naștere. Și, în loc să-i oferim noi cadouri, așteptăm să primim. Și fiică-mea, de ziua lui taică-său, l-a întrebat: “Wow! E ziua ta? Și ce-mi cumperi de ziua ta?” Eu cred că cel mai frumos cadou pentru Isus ar fi să fim mai buni, mai răbdători și mai deschiși la minte și la inimă.

Dar nu despre asta voiam să vorbesc, ci despre bucuria de a împodobi bradul de Crăciun. Când eram mică, îmi plăcea la nebunie mirosul de brad combinat cu cel de portocale, pe care maică-mea le punea sub el. Și adoram de-a dreptul să împodobesc bradul, împreună cu frați mei. La noi, în Banat, bomboanelor de pom li se spune saloane, dar aici, în Maramureș au râs de mine când m-au auzit că vreau să pun saloane în brad.

De când m-am căsătorit, în primul an am cumpărat un brad natural, mare și frumos. În al doilea an însă, având-o deja pe fiică-mea, care deja mergea “în 4 labe”, am cumpărat un brăduț în ghiveci, pe care l-am pus pe birou, să nu-l ajungă. Iar eu am prins drag de bietul brăduț care, după 2-3 săptămâni de stat în casă, a început să se usuce. L-am dus apoi pe balcon, în aer liber, dar, deși au trecut 4 ani de atunci, își revine foarte greu.

Văzând eu că și un mic brăduț parcă are viață în el și văzând cât de greu crește, practic, ca un copil, mi-am dat seama de cruzimea pe care o avem noi, oamenii. Pentru ca să simțim mirosul de brad o săptămână, noi îi curmăm viața. Îi tăiem fără milă din căsuța unde au crescut atât de greu și-i aducem să se usuce la noi în casă, în loc să-i lăsăm să ne dea oxigen, de acolo de unde au prins rădăcini. Mie mi se pare egoism și prostie.

Mulți spun: păi oricum sunt gata tăiați când îi cumpărăm. Ce are? Ei bine, are. Pentru că dacă nu se cumpără, anul următor nu se vor mai tăia atâția,pentru că se știe că nu va fi cerere.

Soluția e cât se poate de simplă: brad artificial. Pe lângă faptul că îi cruți viața unui brad din pădure, ieși mult mai ieftin, pentru că îl poți folosi și 10 ani la rând.

Eu îl am de anul trecut. Anul ăsta l-am scos frumos din cutie, l-am desfăcut și l-am împodobit cu fiică-mea. Bucuria a fost la fel de mare.

A! Și, în plus, nu rămân ace după el, de găsești și după 3 luni. Numai avantaje. 🙂