Am văzut azi pe youtube un clip care m-a făcut să râd, dar m-a și întristat, în același timp. O femeie de etnie rromă, adică țigancă, îi face baie copilului, care are deja cam mulți anișori, alintându-l cu vorbe dulci de iubire părintească, și cu câteva oale… în cap. Concluziile le trageți voi.
Văzând azi dimineață pe facebook clipul cu bunicuța care, auzind un cântec în mașina nepoatei care-o așteaptă, începe să danseze, mi-am dat seama cât de încuiați suntem noi, oamenii. Sau poate că trebuie să conștientizăm cât de scurtă e viața ca să ne bucurăm de ea.
Nu trebuie să fii bogat ca să te simți fericit, nu trebuie să fii frumos, și, după cum se vede, nu trebuie să fii nici tânăr. Trebuie doar să relizăm că nu merită să ne risipim timpul prețios fiind supărați. Dacă-ți vine să dansezi, dansează, dacă-ți vine să cânți, cântă! Dacă-ți vine să iubești, iubește! N-ai nimic de pierdut.
Dacă ni se pare că bunicuța din clip e “sărită”, ei bine, adevărul e că noi suntem “săriți”. Așa e normal să fim, nu să mergem cu capul aplecat și cu privirea încruntată. Mie nu mi-a stârnit râsul, ci mi-a dat o lacrimă, de bucurie, că mai există astfel de oameni, pe care ar trebui să-i luăm de exemplu.
“Trei femei: o unguroaică, o nemţoaică şi o româncă, bârfind ele de una, de alta, ce porci îs bărbaţii şi cum nu fac ei nimic prin casă, iau o decizie: de mâine nu mai fac de mâncare. Dacă le trebuie, să-şi facă singuri. Se întâlnesc după trei zile. Unguroaica:
– Măi fetelor, să ştiţi că a funcţionat În prima zi nu a făcut, dar a doua zi, de foame, a făcut o oală de gulaş.
Nemţoaica:
– Şi la mine a mers. În prima zi nu a făcut nimic. A doua zi, nimic, deşi îl rodea foamea. Dar a treia zi s-a pus pe treabă. A făcut şniţele, cartofi şi chiar şi desert. Dar la tine, Mărie, cum a fost?
– În prima zi n-am văzut nimic. A doua zi nimic. A treia zi, am început să văd puţin cu ochiul stâng, că s-a mai dezumflat.”
