Taxiurile de la noi

Am tot vrut să abordez subiectul ăsta, şi uite că i-a venit vremea. Eu nu am maşină, şi de obicei sunt doar şofer de nevoie. Cunosc toate drumurile de întoarcere, când soţul meu vrea să se simtă bine şi ia ceva la bord. Şi, prin oraş, când sunt în criză de timp (mai tot timpul) şi trebuie să ajung undeva, sun la o companie de taxi.

De obicei eu sunt fidelă în orice situaţie. Numai dacă sunt foarte dezamăgită de cineva sau ceva plec sau schimb. Şi vreau să vă spun că am cam schimbat toate companiile de taxi la care sunam. Aş schimba-o şi pe ultima, la care sun acum, dar n-am cu cine. Deci vă daţi seama prin câte dezamăgiri am trecut.

Nu ştiu ce anume i se cere în alte ţări unui şofer când merge să se angajeze ca taximetrist, dar la noi cred că nu i se cere nimic. Nici măcar ani de experienţă (mai văd şi câte un puşti de 19 ani). De multe ori, când merg cu câte unul mă întreb dacă are permis, că nu respectă o grămadă de reguli de circulaţie. Dar măcar dacă li s-ar cere să se spele. Că ţi se strâmbă nasul când urci în câte o maşină care duhneşte a transpiraţie.

Am nimerit odată un moş cretin care, din cine ştie ce motive, era nervos. Pe lângă că înjura în trafic şi conducea aiurea, când l-am plătit, i-am dat şi vreo 3 fise de 50 de bani. Ăsta i-a luat şi a dat cu ei, zicând: “Ce naiba să fac eu cu ăştia?” Normal că i-am zis câteva, printre care să stea acasă dacă nu e în stare să mai facă faţă, şi când m-am dat jos am sunat şi i-am spus dispecerei cum s-a comportat angajatul lor cu clienţii. Mi-a zis că, altădată când sun la ei să cer cu oricare, în afară de numărul x şi şi-a cerut scuze. Dar de sunat, eu n-am mai sunat la ei. Dacă nu ştiu să-şi selecteze angajaţii, eu ce să le fac?

Mai merg câteodată cu fiică-mea în oraş şi, când urc în spate, constat că nu are centură de siguranţă. Păi taxiurile ar trebui chiar să aibă şi scăunel pentru copii. Şi se mai miră când îl întreb de ce nu are centură. Pun ceva huse pe scaunele din spate, care acoperă şi centura, şichestia în care se introduce.

Oricum, noi suntem de vină. Cum e cererea, aşa e şi oferta. De multe ori, câte o staţie e plină de taxiuri. Şi oamenii, în loc să intre în taxiurile OK, care au condiţii, climă etc, ei intră în cele mai jegoase şi mai jafuri, şi plătesc la fel. Păi atunci? Cine e de vină?

Acum mă gândesc că, de-acum înainte, şi când o să sun, o să cer o maşină OK, cu centuri de siguranţă şi climă. Poate dacă am face toţi aşa, încet ar dispărea şi taxiurile nashpa, şi taximetriştiicare nu sunt taximetrişti.

Şoferul şi pasagerii

Ieri a trebuit să merg de la Oradea la Baia Mare cu un minibus. Acum vreo 5 ani, mergeam destul de des cu autobusul sau trenul, dar de câţiva ani, aşa s-a întâmplat că nu am mai mers deloc. Chiar îmi era dor…însă după vreo 5 minute, mi-a trecut de tot. 🙂 Să vă spun de ce.

Ca să ai un loc pe scaun, trebuie să fii la minibus cam cu o oră înainte. Am mers, mi-am luat biletul şi mi-am ocupat locul. Între timp, vine o ţigancă cu fiu-so de vreo 11 ani.

– Dom şofer, ne ţâpi şî pă noi la Satu Mare?

-Da sigur. 40 de lei.

-Ţâne 20, domnu, că pă copil îl ţân io în braţă.

-Doamnă dragă, copilul e mai mare decât tine. Mai sunt doar 2 locuri din 19. Ori iei 2 bilete, ori nu te duc.

-Ptiu da rău mai eşti, mo! Da nu-ţ ajunge 20 de lei?

Şi discuţia a mai continuat vreo 5 minute în stilul ăsta, până şoferul s-a enervat la culme şi i-a zis că oricum nu-i mai duce.

Între timp au venit doi oameni şi au luat ei cele două bilete. Atunci, ţiganca a venit cu o bancnotă de 50 de lei, zicând că vrea să ia biletele.

– Acum e prea târziu, zice şoferul Locurile s-au ocupat.

– Te  rog, domnu, nu ne lăsa aici! Haoleo! Ce ne facem? Îţ dau 40 de lei, dă-te dracu numa du-ne şî pă noi!

– Fugi de-aici, că nu te mai iau!

-Ptiu, fi-ţ-ar rasa de râs! Mă duci tu până la urmă.

Şi ţiganca tot stătea lângă şofer. Mai erau 15 minute până la plecare. În bus, toate locurile erau ocupate.

Vine o domnişoară frumoasă, alergând:

-Vai, domnule! Sper că mai sunt locuri. Eu merg numai până la Satu Mare. Stau şi în picioare dacă trebuie…  Nici nu-mi trebuie bilet. Şi îi aruncă o privireeee…

– Ce să mă fac eu cu tine, domnişoară… Sper să nu iau amendă din cauza ta. 20 de lei.

-Vai, mulţumesc! zice fata şi intră în bus.

– DESCRIMINAREEEEE! strigă ţiganca. Chem miliţia. Da nu ţî ruşâne? Lasă că te blastăm io şî pă tine şî pă famelia ta dacă nu ne iei.

– Pleacă de-aici, că nu te duc, ce, vrei să te duc pe gratis?

Atunci ţiganca l-a luat pe copil şi au intrat în bus.

-Dă-te jos, nesimţito! I-a zis şoferul

– Hai, domnu, fie-ţ milă de noi. Ţâne banii şi ia-ne, că-ţ dau beletu-napoi când cobor, să dai la altu, să faci şi mata un ban, să mânce şi gura ta!

Atunci şoferul a luat banii şi i-a lăsat să stea în picioare. Nu vă puteţi închipui ce miros a intrat odată cu ei…

Au mai venit încă vreo trei pasageri care stăteau în picioare, apoi am plecat.

Căldură de numa, în înghesuiala aia, iar de miros nu mai zic nimic…

Între timp am aţipit, fiind foarte obosită, dar cu mâna pe geantă, bineînţeles, că ţiganca era pe zonă, şi-i umblau ochii de numa-numa.

La un moment dat, se opreşte minibusul şi lumea se agită.

– L-a oprit poliţia, zice unul. Îi dă amendă pentru că transportă persoane care stau în picioare. A fost recent ceva accident şi au murit oameni din cauză că erau persoane care stăteau în picioare. Dacă nu erau, cică nu murea nimeni.

Urcă apoi şoferul nervos:

– 2000 de lei. Eşti mulţumită? Îmi plăteşti tu amenda? Îi spune femeii de etnie rromă. De-acum înainte nu mai iau pe nimeni în picioare. Nici dacă vine mama din mormânt!

Nu pot să vă explic cât de agresiv a condus dup-aia. Trecea pe roşu la fiecare semafor, că erau plin de semafoare, drumul fiind în lucru. Într-un loc era un om pe post de semafor şi i-a arătat roşu şoferului nostru, care a strigat:

– Ia mai dute-n p… mea! Pentru 3 maşini care aşteaptă dincolo mă ţii tu pe mine, eu, care transport persoane?

Şi a trecut din nou pe roşu. Cei din partea cealaltă au trebuit să dea cu spatele, că deja se porniseră.

Şi tot aşa până-n Satu Mare, unde a staţionat 30 de minute. Au coborât câţiva oameni, şi au urcat alţii, care mergeau în Baia Mare. Doi erau în plus, adică nu mai erau locuri pentru ei. Dar au început să se roage de şofer să-i lase să stea în picioare, că-i dau biletul înapoi când coboară. Am rămas gură-cască când am văzut că al nostru a acceptat…

Şi am mers mai departe. Nu m-am putut abţine, şi i-am zis tipei de lângă mine:

– Ţară de rahat… Fiecare îşi face legea lui şi nimeni nu zice nimic. Ăsta ne pune viaţa în pericol. În caz că facem accident, unul care stă în picioare poate omorî câţiva dintre noi. Şoferul ăsta e un gunoi, un nesimţit…

– Stai liniştită! Îmi spune tipa foarte calmă. Eu fac facultatea la Oradea şi de câţiva ani merg tot cu ăştia. Şoferul cu care mergem noi acum e cel mai de treabă dintre toţi. Eu întotdeauna îi dau biletul înapoi când cobor… Sunt alţii cu care când mergi te rogi să scapi cu viaţă şi îţi faci mii de cruci când cobori.

Nu am mai zis nimic. Ce naiba să mai zic? Aşa oameni, aşa şofer şi aşa conducători. Sper doar ca viaţa mea să nu mai depindă altă dată de un cretin de şofer.