Fă-ţi datoria!
Câtă înţelepciune ascund aceste vorbe care, deşi spuse atunci, sunt la fel de valabile şi astăzi.
Nu înseamnă că tu, dacă eşti baron local, ai 3 vile şi 5 maşini (pentru că ai ajuns la loc de „învârteală”) ai neapărat parte de cinste. Poate mai multă cinste i se acordă unui săpător de şanţuri care e corect, respectă pe toată lumea şi îşi face treaba ca la carte.
Dacă de acum, chiar şi în societatea în care trăim, fiecare şi-ar face datoria, treaba ar merge ca pe roate, şi multe s-ar schimba brusc în bine. Când am spus „datoria” nu m-am referit numai la serviciu sau locul de muncă, ci datoria de om, de cetăţean, de mamă, de tată, datoria de elev, student etc.
Chiar vorbeam ieri cu un prieten care spunea că la noi, când te angajezi undeva, semnezi un contract de muncă. Acolo e specificat programul tău, salariul şi tot ceea ce tu trebuie să oferi în schimbul acelui salariu. Ei, dar la noi românul semnează şi pare chiar încântat de noul loc de muncă.
După vreo lună, două încep să-i apară tot felul de nemulţumiri: „poate era mai bine să merg dincolo”, „colegul meu ia mai mulţi bani decât mine” etc. Şi ce face? Nu-şi mai dă interesul deloc la locul de muncă şi se plânge în toate părţile că ce rău îi merge lui. Dar nu pleacă. Mai rămâne. Un an, doi, trei, timp în care îi trage în jos şi pe colegii lui, şi nici el nu se simte bine acolo, nu mai lucrează cu plăcere (cât lucrează), ş.a.m.d.
De ce să se ajungă aici, când treburile sunt, de fapt, foarte simple? Nu-ţi mai convine? Pleacă! Mergi în altă parte unde poţi lucra cu drag!
Steve Jobs este unul dintre oamenii care a lăsat cinste şi onoare în urma lui, și este un exemplu pentru noi toți. De ce? Pentru că şi-a făcut datoria: de om, de soţ, de tată, de angajat, şi a dat ce-a fost mai bun din el. Indiferent că a fost jos sau că a ocupat funcţii înalte.
Un om care a văzut o speranţă în orice eşec şi care a ştiut să se ridice de fiecare dată. El ne spune că timpul nostru e limitat. Să nu-l pierdem, trăind viaţa altcuiva. Să nu trăim după doctrine care sunt făcute tot după gândirea oamenilor, să nu ascultăm de vocile din jur care de multe ori încearcă să ne doboare vocea interioară. Şi, spune el, cel mai important e să avem curajul să ne ascultăm inima şi intuiţia, care deja ştiu ce vrei să devii cu adevărat. Restul e pe locul doi. Sunt vorbe simple, dar atât de importante… În speech-ul de mai jos, ne dă trei exemple din viaţa lui, din care, spun eu, avem multe de învăţat:
