Tu ştii să deosebeşti un om de valoare de un gunoi?

Fie că e vorba de a-ţi face un prieten, fie că vrei să angajezi pe cineva, sau, pur şi simplu vrei să colaborezi cu o persoană, îţi poţi da seama dacă e de valoare sau nu?

Eu una eram varză la subiectul ăsta. De fiecare dată mă luam după aparenţe şi puneam botu’ la tot felul de “neoameni”, mai ales când era vorba de femei. Femeile ştiu foarte bine să-şi ascundă caracterul mizerabil în spatele unui zâmbet mieros şi a unor vorbe dulci. Dacă eu, ca femeie, le-am crezut de treabă, mă gândesc ce ţepe iau bieţii bărbaţi, care, s-o spunem pe-aia dreaptă, sunt mai sinceri şi mai inocenţi decât unele femei.

Aşa că, din propria experienţă, vă spun câteva deosebiri după care vă puteţi da seama cu ce fel de om aveţi de-a face:

1. Dacă e genul de om care vorbeşte pe alţii de rău, chiar dacă persoanele bârfite n-au nimic cu el/ea. Astfel de persoane au mereu ură pe cineva, doresc să se răzbune, din tot felul de motive penibile.

2. Dacă se laudă mereu cu câte face, ce harnic/ă e, ce mult suflet pune în tot etc. Sigur e vorba de un om leneş, pentru că un om harnic nu dă zilnic raportul să se laude sau să se plângă cu ce a făcut. Îşi face treaba şi atât.

3. Mereu caută să câştige bani nefăcând mai nimic. Le place doar să se facă că muncesc, sunt superficiali în tot ce fac şi le e ciudă dacă văd că altul, prin muncă şi dăruire, realizează ceva.

Nu e vorba de cei din familie, că pe ei îi acceptăm aşa cum sunt, cu bune şi cu rele. E vorba de persoanele din jurul nostru cu care putem alege dacă vrem să avem de-a face cu ei sau nu. Astfel de “gunoaie” sunt mereu de partea celui de pe urma cărui au de câştigat. Dacă nu mai prezinţi interes, nu doar că îţi va întoarce spatele, dar te va şi împroşca cu noroi, indiferent cât l-ai ajutat.

Oamenii se schimbă?

Până acum am cunoscut tot felul de oameni, cu mentalităţi şi caractere diferite, din diferite colţuri ale ţării sau ale lumii şi, în decursul anilor, am ajuns la o concluzie: oamenii nu se schimbă (şi nu mă refer la haine 🙂 ).

Da, cât e copil se mai poate schimba, i se mai poate modela caracterul şi personalitatea, dar odată ce s-a format ca om, vorba aia: “nici dracu nu-l mai schimbă”.

Înainte credeam că, totuşi, dacă unei persoane i se întâmplă o catastrofă în viaţă, sau dacă trece prin anumite dificultăţi, dacă scapă de cancer, sau mai ştiu eu ce, se poate schimba în bine. Da, se schimbă. Pentru un an, cinci sau zece, însă după o vreme, tot revine la vechile obiceiuri.

Ţin minte că eram mică şi citeam ceva carte, “Noul testament în imagini”, unde era Pavel (Sfântul Pavel), care, după ce i s-a arătat Dumnezeu, dintr-un om rău s-a schimbat într-un om credincios şi bun. Şi de acolo am rămas eu cu ideea că oamenii se pot schimba. Da, se pot schimba, dar doar printr-o minune Dumnezeiască. 🙂

Fiecare om poate suporta anumite defecte ale partenerului său (pentru că toţi avem defecte). Pur şi simplu nu-l deranjează că partenerul/a  vorbeşte mult sau că e mai leneş/ă sau că mai bea din când în când, sau că are urechile mai mari etc.

Dar, dacă de la început te deranjează ceva, oricât de neînsemnat, şi te gândeşti că nu-i nimic, că poate se schimbă, sau poate treci tu cumva peste asta, gândeşti prost. Niciodată nu se va schimba! Şi dacă vrei şi să te căsătoreşti cu persoana respectivă şi să-ţi petreci tot restul vieţii alături de ea, mai gândeşte-te odată! Şi încă odată! Pentru că ce nu-ţi convine ţie poate se va amplifica cu timpul, nu se va diminua. Şi-ţi va fi ca un ghimpe în coaste.

Aşadar, părerea mea e că oamenii nu se mai schimbă…

 

Doar nişte gânduri…

Până acum câţiva ani, pe când aveam timp cu carul, eram fan desene animate. Mă uitam pentru că mă relaxau, şi e o lume mai simplă şi mai inocentă acolo.
Am fost în seara asta la filmul de desen animat Fung Fu Panda 2. Dincolo de fazele amuzante şi de acţiune, filmul transmite multe învăţăminte… Chiar dacă pare banal.
În primul rând, mi-am dat seama ce poate face o echipă unită: poate face minuni, în adevăratul sens al cuvântului. Cu o echipă unită, poţi muta şi munţii din loc.
Apoi, se mai spune în film că nu contează cum începi, sau dacă porneşti rău în viaţă, ci contează ce alegeri faci în prezent, pentru că de alegerile pe care le faci depinde ce fel de om vei deveni. Şi mi-am adus aminte de nişte vorbe pe care le citisem prin generală în ceva revistă, şi după care mă ghidez eu:

AI GRIJĂ LA GÂNDURILE TALE, PENTRU CĂ ELE VOR FI VORBE!
AI GRIJĂ LA VORBELE TALE, PENTRU CĂ ELE VOR FI FAPTE!
AI GRIJĂ LA FAPTELE TALE, PENTRU CĂ ELE VOR FI CARACTERUL TĂU!
AI GRIJĂ LA CARACTERUL TĂU, PENTRU CĂ EL VA FI DESTINUL TĂU!

Şi chiar aşa şi e! Prin alegerile pe care le facem, ne putem controla destinul… Pentru că noi alegem cum gândim, ce vorbim sau ce facem.
Se spune că nu contează cum începi, ci cum termini. Apropo de asta, iată un clip de pe you tube pe care mi l-a arătat soţul meu în urmă cu ceva vreme. Mie mi se pare foarte tare şi m-a impresionat:

I love Living life. I Am Happy.