E un blog personal, cu idei proprii. Nu citi, dacă nu-ţi place

Fiecare din noi, locuitorii acestei planete, suntem diferiţi. De la aspectul fizic la caracter, idei ş.a.m.d. Totuşi, sunt anumite aspecte la care ne asemănăm. Se întâmplă, deseori, să rezonăm cu o persoană aflată la sute de kilometri depărtare. Ei bine, atunci când m-am gândit să încep să-mi fac un blog, eram cu gândul la acele persoane, câte-or fi ele, care ar putea gândi ca şi mine, şi cărora le-ar face plăcere să citească ce scriu. Sincer, nu prea am luat în calcul faptul că pe alţii, care gândesc în alt mod, i-ar deranja că eu gândesc altfel. Sau, mă gândeam că, dacă intră şi vor vedea că nu suntem pe aceeaşi lungime de undă, nu mă mai citesc şi gata. Simplu!

Dar se pare că sunt unii care, probabil vor să-şi facă rău. Aşa că intră şi citesc, chiar dacă nu le convine ce scriu. Fiecare vede lumea cu alţi ochi. Ne uităm la un obiect 10 persoane, şi fiecare avem altă părere despre el. Fiecare are adevărul care, pentru el e adevărul absolut. Trebuie doar să înţelegem chestia asta.

Ce scriu eu aici sunt păreri personale, sunt ideile mele. Nu e o publicaţie. Nu e un ziar. Nu pot scrie ceva care să fie pe plac tuturor. Aşa că, dragii mei cititori pe care vă deranjează ce scriu, mergeţi, vă rog cu săgeţica pe x şi ieşiţi de pe blog. Şi nu mai intraţi niciodată.

Mai sunt unii care comentează că postezi pe facebook câte ceva ce lor nu le place. Şi aici e la fel de simplu de rezolvat. Dacă nu-ţi place persoana respectivă, anulezi prietenia. Dacă nu-ţi place un grup, ieşi din el. Dacă nu-ţi place o pagină, dă-i “nu-mi mai place pagina” şi n-o să mai primeşti informaţii de-acolo ever.

Primul articol

Credeam că e floare la ureche să scrii și să îți așterni gândurile, dar nu e deloc, mai ales când ști ca vor fi citite…
Ceea ce vreau prin acest blog e să-mi împart experiența, de orice fel, cu cititorii. Am învățat multe de la viata, mai ales în ultimii ani, și sper să transmit, măcar o parte, și altora.
De multe ori, viața te ia prin surprindere și te șochează cu ce-ți oferă; se spun multe despre viață, dar din ce-am auzit, cel mai mult îmi place: “viața e un dar; a o trăi este o artă”.
Nu știu dacă credeți în destin. Unii spun că destinul ți-l faci singur. Eu cred în destin, dar mai cred și că avem întotdeauna posibilitatea de a alege, în fiecare zi alegem ce facem cu viața și cu timpul nostru, și avem atâtea opțiuni… Parcă prea multe.
Dar să nu-mi pierd ideea. Voiam, prin acest prim articol, să vă spun despre ce am de gând să postez pe acest blog:  câte o rețetă (pentru că îmi place să gătesc),  un gând sau o experiență de viață, de ce nu?
Cred că știți cu toții cum e viata de mămică tânără în aceste vremuri nebune, iar dacă nu știți, vă voi spune eu.
Zic “vremuri nebune” pentru că parcă a înnebunit toată lumea, iar timpul a intrat în sac… nu-ți mai ajunge sa faci nimic, sau cel puțin să faci așa cum trebuie, și atunci apare superficialitatea, care e la putere în zilele noastre. Facem totul doar să fie făcut, iar calitatea nu mai contează… Ceea ce e dureros, pentru că așa vom deveni și noi în timp, superficiali, și așa învață și copiii noștri să fie, și nu e bine deloc.