Trec anii ca banii
Şi câtă dreptate poate avea! Parcă nu demult am născut primul copil şi deja luna asta face patru ani. Tot auzeam înainte: “Ce repede trece timpul de când am copii!”. Şi să ştiţi că aşa e. Mie nu-mi vine să cred…
Când eram mică (nu tare demult), un an parcă ţinea cât acum patru ani. Oare cu cât înaintezi în vârstă ţi se pare că trece timpul mai repede?
Ziceam de o femeie de 30 de ani că e babă. Şi, în nebunia mea de copilă adolescentă, ziceam că eu la 30 de ani mă sinucid. Cum să mă fac eu babă, urâtă şi cu riduri pe faţă?
Acum mi se pare viaţa tot mai frumoasă pe zi ce trece. Şi nu aş întoarce deloc timpul înapoi, chiar dacă trece cu viteză. Preţuiesc fiecare zi şi vreau să o trăiesc aşa cum cred eu că e mai ok, pentru că de ziua de azi depind zilele de mâine.
Important e să nu ne agăţăm de nimic material pe lumea asta şi să fim conştienţi că ne naştem şi murim singuri, iar viaţa e foarte scurtă. Şi important e ca atunci când mori (dacă ai fericita şansă să ştii că mori) să fii împăcat cu tine însuţi şi cu cei din jur.
Şi mai trebuie să fim conştienţi că putem da ortu popii în orice clipă. Tudor Chirilă zicea într-un articol: “Traieste ca si cum cel drag ar muri maine. Fie si pentru zece minute.”
Sper, în fiecare seară să nu fi supărat pe nimeni în ziua care a trecut şi sper ca Dumnezeu să-mi dea gândurile cele mai bune, să vi le pot transmite şi vouă.
