Bau-Bau, Baba Cloanţa şi Dirijorul

Orice copil, când e mic şi neastâmpărat, are el pe cineva de care să-i fie frică şi să se cuminţească. Eu nu prea aveam treabă cu Bau-Bau, în schimb, pentru că seara nu voiam să dorm, şi făceam scandal, bunică-mea îmi spunea că vine Baba Noaptea la mine. Şi în geam se vedea becul din cameră. Ăla era ochiul lui Baba Noaptea. Şi într-o zi, pe când era bunică-mea cu treabă pe-afară, şi eu mă jucam singură în cameră, vine o verişoară de-a ei din alt sat, pe care eu nu o ştiam. Era bătrână, îndoită de spate şi cu o bâtă în mână. Vă daţi seama că am început să ţip de m-au auzit toţi vecinii: “A venit Baba Noaptea! Ajutooooor!” S-a speriat biata babă de numa, că de fiecare dată când mă vedea, după ce am mai crescut îmi tot povestea. Bine că nu a făcut infarct sau ceva. 🙂

Fiică-mea are aceeaşi problemă: seara face figuri şi nu vrea să doarmă. Şi noi avem un vecin care e ceva dirijor la biserică şi care are scris pe uşă cu litere aurite: Dirijor …….. Ei bine, dirijorul ăsta, într-o vreme, în fiecare seară se certa cu nevasta. Dar urât de tot, şi vă daţi seama că, fiind perete-n perete, se aude destul de tare şi la noi. Şi ce-mi vine mie-ntr-o seară? Îi spun fetei: “Tu, dacă nu te culci, vine Dirijorul la tine şi te dirijează.” Când a auzit a mea, a tăcut mâc. Şi, de vreo doi ani, tot vine dirijorul.

Într-o zi, mă plimbam eu cu maică-mea cu copiii, şi, văzându-l pe Diri în depărtare, îi spun la maică-mea: “Uite, ăsta-i dirijorul.” La care fiică-mea, speriată, începe să strige: “Unde-i Dirijorul? Unde-i Dirijorul?” de n-am ştiut cum s-o opresc.

Cine ştie cum şi-l închipuie ea pe Dirijor… că habar n-are cine e şi cum arată, cu toate că l-a văzut de-o grămadă de ori. :)))