Oamenii sunt egoişti şi conduşi numai de propriile interese: un lucru absolut normal

De regulă, tristeţea vine din dezamăgiri. Iar dezamăgirile vin din faptul că aşteptările ne-au fost încălcate. Ne aşteptăm ca ceilalţi să fie altruişti, să dăruiască fără vreun interes, să nu fie egoişti. Ei bine, asta nu se va întâmpla niciodată.

Citesc acum o carte foarte interesantă, scrisă de Allan şi Barbara Pease: “Abilităţi de comunicare”. Şi am înţeles un lucru pe care vreau neapărat să vi-l transmit şi vouă. E esenţial în relaţia noastră cu ceilalţi, dar şi cu noi înşine. Iar dacă îl înţelegem, ajungem să fim mai fericiţi şi mai împăcaţi. Sincer, la început am fost şocată, pentru că, aşa cum probabil fac şi ceilalţi, mă minţeam, crezând că sunt şi oameni altruişti, şi că şi eu sunt altruistă. E destul de greu de acceptat adevărul…

Omul a fost creat cu instinctul de supravieţuire în el. Iar instinctul de supravieţuire include faptul că suntem mânaţi în permanenţă de propriul interes. Suntem, într-o mică sau mare măsură, EGOIŞTI. Şi orice gest de generozitate pe care îl facem, ascunde un interes propriu. Fie că e vorba de “ce dăruieşti, aia primeşti înapoi”, fie că am făcut-o să-l facem fericit pe cel de lângă noi, pentru a simţi satisfacţia că am făcut un bine, chiar dacă gestul a fost anonim. Unii fac bine, dau bani cerşetorilor sau fac acte de caritate, cu gândul că vor avea un loc asigurat în Rai sau, cum e cazul vedetelor, pentru a-şi face publicitate. Orice am face, o facem cu un scop şi un interes, dar asta nu e un lucru rău, ci e absolut normal. 

Dacă aşteptăm mereu de la ceilalţi să acţioneze dezinteresaţi, vom ajunge să fim mereu dezamăgiţi. Dar dacă înţelegem faptul că lumea se învârte în jurul fiecăruia dintre noi, şi că egoismul e în natura umană, fiind o caracteristică principală şi baza instinctului de conservare, vom ajunge să relaţionăm mult mai bine cu cei din jur.

Aşadar, nu trebuie să ne simţim răi pentru că suntem puţin egoişti. Bineînţeles că ideal ar fi ca doza de egoism pe care o avem să fie cât de mică, şi să facem cât mai multe gesturi pozitive, chiar dacă sunt în interes personal.  🙂

Câteva citate despre viaţă

Am văzut azi – dimineaţă nişte citate care mi-au plăcut enorm şi pe care, dacă le-am putea accepta şi înţelege, poate că lucrurile ar sta altfel.

1. Tot ceea ce suntem este rezultatul a tot ceea ce am gândit. (Buddha)

Eu aş mai adăuga că este şi rezultatul alegerilor făcute. Tocmai de aceea, nu trebuie să le plângem de milă celor care sunt trecuţi de vârsta a doua şi se plâng că au o viaţă de rahat.  Indiferent că e vorba despre o femeie care se plânge de soţul ei că e beţiv sau de un bărbat ce se plânge că nu are de lucru. Când faci o alegere, indiferent care ar fi ea, trebuie să te gândeşti şi la consecinţe şi să te aştepţi să vină, nu să te mire.

2. Dacă continui să faci ceea ce faci, vei continua să primeşti ceea ce primeşti. (John M. Capozzi)

Citatul ăsta nu mai are nevoie de nici un comentariu. 🙂

3. Fericirea e să ştii să îţi doreşti ceea ce ai deja. (Sf. Augustin)

Dacă nu ştii să te bucuri de momentele din zi care te pot face fericit şi mereu aştepţi potul cel mare (să-l găseşti pe Făt – Frumos, să câştigi la loto, etc.), trece viaţa pe lângă tine degeaba. Trebuie să învăţăm să ne bucurăm de cafeaua de dimineaţă, de un zâmbet sau de o plimbare în are liber; să ştim să apreciem şi să preţuim ceea ce avem.

 

Aşteaptă-te la ce-i mai rău

În ultima vreme, am trăit câteva dezamăgiri din partea unor oameni pe care îi apreciam. S-au dovedit a nu fi ceea ce credeam eu că sunt.

Soţul meu are o vorbă: “Întotdeauna mă aştept la ce-i mai rău, din partea oricui.”

Ei bine, eu sunt exact opusul: mă aştept ca toţi oamenii să fie buni. Şi atunci normal că trăiesc şi multe dezamăgiri. Se mai spune că, dacă nu vrei să fii dezamăgit, să nu ai aşteptări. Sau să nu ai aşteptări prea mari. Că aşteptări trebuie să ai. De exemplu, de la soţ/soţie să nu te înşele, de la angajatul pe care-l plăteşti – să-şi facă datoria etc. Dar să nu ai aşteptări de genul: “soţul meu va veni acasă în fiecare zi cu flori şi cu zâmbetul pe buze” sau “angajatul meu va pune suflet în munca lui, şi va lucra peste program, de bunăvoie”.

Noi, femeile, avem “harul” de a visa cu ochii deschişi. Şi toate femeile îl visează pe Făt – Frumos pe un cal alb. Dar Făt – Frumos există, aşa cum există şi Moş Crăciun. Numai că, pe când copiii cresc şi nu mai cred în Moşul, femeile cred în Făt – Frumos toată viaţa.

Şi, pentru că se apropie Valentine’s Day, vă spun două bancuri citite de pe Facebook:

” -Iubitule, acuşi vine ziua îndrăgostiţilor…

– Da? Şi ne-au invitat?”

sau:

“Mărie: Ioane, dormi?

Ion: Nu! De ce?

Mărie: Mă iubeşti?

Ion: Dorm!”