15 ianuarie, ziua lui Eminescu

În fiecare an, în generală şi în liceu, sărbătoream ziua lui Mihai Eminescu, poetul cu care noi, românii, ne mândrim atât de mult. Acum, nemaifiind la şcoală, aproape că am uitat…

Eminescu mai era şi prozator, şi jurnalist, şi puţini ştiu că se băga şi în politică. Scria articole în cotidianul “Timpul”, unde a fost angajat în octombrie 1877, ca redactor la cotidianul, Timpul fiind organul oficial al conservatorilor, unde a rămas în următorii șase ani.

Multe din cuvintele lui Eminescu au rămas şi vor rămâne valabile.

Citez doar un scurt fragment, iar concluziile le trageţi voi:

Suntem noi oare de vină dacă adevărul curat, spus neted, e deja o injurie? Ne propunem câteodată a fi foarte urbani – ce folos? Adevărul simplu, descoperirea simplă a neștiinței și a mărginirii multora din partidul la putere este deja o atingere. Cauza e simplă. Nu sunt oamenii la locul lor, nu sunt ceea ce reprezintă. Compararea între ceea ce sunt într-adevăr, nimica toată, și ceea ce reprezintă, demnități înalte ale statului, excitează deja râsul și ironia cititorilor, încât o vină din partea noastră, o intenție de a ponegri, nu există defel. (Eminescu, Opere, vol. XI, p. 145).

La mulţi ani, Mihai Eminescu! Vei trăi veşnic prin noi şi prin urmaşii noştri.

 

Aoleu, cum trece vremea, şi copiii îmi spun nenea

E foarte ciudat cum te poate schimba timpul, fizic, şi cum poţi rămâne la fel pe interior. Îmi aduc aminte că aveam vreo 12 ani şi-mi salutam vecinele cu “sărumâna”, că doar aveau copii mici, iar ele îmi tot spuneau să le salut cu “ceau”, că nu-s aşa bătrâne. Acum le înţeleg perfect. Mor de ciudă când ies din scara blocului, şi puştoaicele de 13 ani îmi spun “sărumâna!”.

Poate pe  unii îi schimbă timpul, îi face mai maturi, dar eu încă nu mă simt “tanti”. Adică, mai ieri colindam discotecile şi umblam aiurea şi deja sunt “mama Alexandrei”, cum mi se spune la grădiniţă. Nu că nu mi-ar place,  dar e puţin ciudat cum s-au întâmplat toate aşa, în viteză.

Poate vi s-a întâmplat şi vouă să staţi şi să vă gândiţi puţin când vă întreabă cineva câţi ani aveţi. Oricum, la cum zboară timpul, parcă mă şi văd bunică. :))

Am văzut acum vreun an un reportaj în care se spunea că fiecare om are vârsta lui, la care se simte bine, şi tot de vârsta aia arată (cred că e un fel de a spune) şi se simte, indiferent de câţi ani ar avea. Şi erau vreo 15 actori, dintre care îmi aduc aminte de Meryl Streep, care spunea că e chiar adevărată chestia. Zicea că ea mereu s-a simţit de vreo 45 de ani. Şi zău că eu tot cam de vârsta asta o am în minte, deşi am văzut filme cu ea şi de când avea vreo 25 de ani sau 62, sau câţi are acum. Şi, apropo de Meryl Streep, aş vrea să vă recomand filmul It s complicated. Mie mi-a plăcut la nebunie. Ţin minte că eram însărcinată în luna a 9-a când l-am văzut la cinema, de am crezut că mi se va rupe apa de la atâta râs.

Cât despre vârstă, eu una mă simt de vreo 22, chiar dacă am 26. Voi?

Trec anii ca banii

Asta era vorba bunicii mele la orice zi de naştere: “Trec anii ca banii”.

Şi câtă dreptate poate avea! Parcă nu demult am născut primul copil şi deja luna asta face patru ani. Tot auzeam înainte: “Ce repede trece timpul de când am copii!”. Şi să ştiţi că aşa e. Mie nu-mi vine să cred…

Când eram mică (nu tare demult), un an parcă ţinea cât acum patru ani.  Oare cu cât înaintezi în vârstă ţi se pare că trece timpul mai repede?

Ziceam de o femeie de 30 de ani că e babă. Şi, în nebunia mea de copilă adolescentă, ziceam că eu la 30 de ani mă sinucid. Cum să mă fac eu babă, urâtă şi cu riduri pe faţă?

Acum mi se pare viaţa tot mai frumoasă pe zi ce trece. Şi nu aş întoarce deloc timpul înapoi, chiar dacă trece cu viteză. Preţuiesc fiecare zi şi vreau să o trăiesc aşa cum cred eu că e mai ok, pentru că de ziua de azi depind zilele de mâine.

Important e să nu ne agăţăm de nimic material pe lumea asta şi să fim conştienţi că ne naştem şi murim singuri, iar viaţa e foarte scurtă. Şi important e ca atunci când mori (dacă ai fericita şansă să ştii că mori) să fii împăcat cu tine însuţi şi cu cei din jur.

Şi mai trebuie să fim conştienţi că putem da ortu popii în orice clipă. Tudor Chirilă zicea într-un articol: “Traieste ca si cum cel drag ar muri maine. Fie si pentru zece minute.

Sper, în fiecare seară să nu fi supărat pe nimeni în ziua care a trecut şi sper ca Dumnezeu să-mi dea gândurile cele mai bune, să vi le pot transmite şi vouă.