Fidelitatea – pe cale de dispariţie

Când spunem fidelitate, gândul ne zboară, fără să vrem, la fidelitatea sexuală, la fidelitatea în cuplu. Însă “a fi fidel” înseamnă mai mult decât atât. În DEX, fidelitatea este “statornicie în convingeri, în sentimente, în atitudine etc.; devotament, credință”. E vorba aici şi de a-ţi fi fidel ţie îsuţi, prietenului apropiat, locului de muncă, lui Dumnezeu etc.

Eu cred că un om care nu este fidel în relaţia cu partenerul de viaţă, nu poate să fie fidel în nimic. Este o persoană nestatornică, ce nu are încredere în ea şi pe care nu te poţi baza.

Din păcate, în zilele noastre, tot mai multor oameni li se pare normal ca, dacă ceva nu le convine, să schimbe locul de muncă, li se pare normal să uite de prieteni când aceştia sunt la nevoie (fie că e vorba de nevoia de a bea o bere sau nevoia de a-şi spune păsul) şi li se pare normal să-şi înşele partenerul, atâta vreme cât “nu a înşelat cu sufletul”.

 Eu consider că fidelitatea merge mână în mână cu respectul şi cu bunul – simţ.

M-am gândit deseori, când auzeam din toate părţile despre amanţi şi amante, care ar putea fi cauzele infidelităţii. Şi cred, mai ales la bărbaţi, că vine, în mare parte, de la educaţia primită acasă. Pentru orice bărbat, tatăl e un model. Iar dacă i s-a tot spus de mic că “datoria bărbatului e să-ncerce” sau “nu rata nici o ocazie!”, normal că i s-a întipărit în minte.

Alteori, infideliatatea e efectul neînţelegerii în cuplu şi a lipsei de comunicare. Unii spun că infidelitatea e cauza neînţelegerilor, dar arareori e aşa. E normal ca fiecare om să aibă nevoie de iubire, de apreciere, de vorbe dulci şi e normal ca, dacă nu primeşte de la partener să caute în altă parte. Dar, dacă vezi că ai scăpat de sub control o dată, încearcă să-ţi rezolvi problemele cu partenerul. Spune-i de ce ai nevoie şi, dacă nici aşa nu se rezolvă nimic, atunci e mai bună o despărţire amiabilă, decât să continui să înşeli.

Din moment ce nu eşti fidel, chiar dacă ţie ţi se pare asta o normalitate, în subconştient tu ştii că nu e aşa. Iar stima şi respectul tău faţă de tine va scădea. Apoi vor apărea crizele de personalitate, dezechilibru emoţional şi psihic şi aşa mai departe.

Aşa că nu, nu e normal să nu fii fidel şi să nu simţi că aparţii fie unui loc, cum e locul în care ai copilărit, fie unei persoane, fie unui creator.

Top 3 cele mai tari bancuri despre infidelitate

I. El şi ea, după petrecerea de la nunta de aur.

El:  – Iubita mea, după 25 de ani de căsătorie, am şi eu o mare curiozitate şi dorinţă: spune-mi ce ascunzi acolo, în geamantanul de pe şifonier, pe care îl ţii încuiat de când ne-am căsătorit. Mi-ai spus să nu umblu niciodată acolo şi te-am ascultat. Acum te rog, pentru anii petrecuţi împreună, să-mi arăţi ce-i acolo.

– O să-ţi arăt, dragul meu, dar numai dacă îmi promiţi că nu o să te superi.

– Îţi jur!

El, după ce deschide geamantanul:

– Cinci cartofi şi o grămadă de bani. Ce-i asta?

– Păi ştii, de fiecare dată când te-am înşelat, am pus acolo un cartof.

– M-ai înşelat de patru ori? Nu pot să cred aşa ceva. Şi eu care te credeam o soţie fidelă… Dar cu banii ăia ce-i acolo?

– Sunt 50.000 de dolari. De fiecare dată când se aduna un kilogram de cartofi, îi vindeam.

II. Soţia se iubea cu amantul, când sună soţul la uşă. Grăbită, nemaiştiind ce să facă, îl ascunde pe amant, gol – puşcă, după televizor, că aveau un televizor mare.

Soţul intră, se trânteşte pe canapea, porneşte televizorul să se uite la meci şi-i spune nevestei să-i aducă o halbă de bere de la frigider. Se întoarce soţia cu berea în mână şi, şocată, îi spune:

 – N-o să crezi ce mi s-a întâmplat: am pus berea în halbă şi apoi am scăpat halba. A căzut pe jos, iar berea a rămas în aer. Halba a ricoşat şi mi-a sărit exact în mână, iar berea care era în aer s-a băgat înapoi în halbă.

 – Ooo, asta nu-i nimic. Să vezi ce s-a întâmplat aici. A început meciul, şi un suporter nebun a intrat în terenul de fotbal gol – puşcă. Apoi a ieşit din teren prin spatele televizorului nostru şi a zbughit-o pe uşă afară.

III. Soţia îşi primeşte amantul în casă. Încep ei să se apuce de treabă, când sună cineva la uşă.

 – Trebuie să fie soţul. Zice ea. Bagă-te repede în dulap!

Deschide uşa şi, surpriză: era amantul numărul 2. Îl primeşte, încep să se sărute, se pun pe treburi şi mai serioase, când sună iar cineva la uşă.

 – Cred că e soţul. Hai, bagă-te repede în dulapul de la bucătărie, sub chiuvetă.

Deschide uşa, dar era amantul numărul 3. Îl primeşte, fac dragoste, după care iar sună soneria.

 – Sigur e soţul. Zice ea speriată. Fugi pe balcon!

Intră soţul, se dezbracă şi merge să-şi pună hainele în dulap.

 – Ce-i cu tine aici? Îl întreabă pe bărbatul care stătea în dulap.

 – Păi, soţia ta m-a chemat, că i s-a stricat bara pentru umeraşe şi am reparat-o.

 – Bine. Ţine un milion şi pleacă.

Merge apoi să arunce nişte hârtii în coşul de gunoi de sub chiuvetă şi-l vede pe al doilea.

 – Eu am venit să repar scurgerea de la chiuvetă. Spune el.

 – Bine. Ţine şi tu un milion şi poţi să pleci.

Cel de pe balcon auzise tot. Şi, fără să se gândească, intră în fugă în bucătărie şi-i spune soţului:

 – Şi io am fu–t-o! Şi io i-am tras-o!

Motive să nu-ţi înşeli partenerul

De mic copil am avut parte să văd cupluri şi familii în care partenerii se înşelau unul pe celălalt. Am auzit tot felul de situaţii (reale) în care unul spunea: “Nu e ce pare a fi!” Aşa că mi-am jurat că, din momentul în care mă căsătoresc şi îmi întemeiez o familie, să nu înşel.
Iată şi motivele pentru care am decis asta:
1. Din clipa în care ai înşelat, căsnicia ta e destrămată. Chiar dacă partenerul de viaţă nu a aflat, tu ştii că ai făcut-o.
2. Respectul faţă de propria persoană s-ar diminua. Şi, dacă tu nu te respecţi pe tine, nici cei din jurul tău nu o vor face.
3. Cineva, în afară de tine şi amant/ă mai ştie despre relaţia ta, cu siguranţă, şi, odată şi odată tot se va afla.
4. Nu-ţi va aduce niciodată fericirea, ba din contră, îţi va aduce nelinişte şi nesiguranţă.
5. Poate te gândeşti că, peste vreo 10, 15 ani vei afla că partenerul te-a înşelat şi tu, în loc să “te simţi bine”, ai stat cuminte, ca fraierul/a. Nu-i deloc aşa. Tu ai conştiinţa curată şi ai fost corect/ă. Fraierul şi cel care a avut de pierdut e cel care a înşelat.
6. Am auzit de la multe personane (căsătorite) că îşi trăiesc viaţa, de-aia înşală. Ei bine, ei nu-şi dau seama că nu şi-o trăiesc, ci şi-o irosesc. Când i-am întrebat dacă sunt fericiţi şi împliniţi, “nu” a fost răspunsul primit. Şi-atunci? Viaţa şi bucuriile ei sunt multe, multe altele…
8. Pe lângă faptul că înşeli, când o faci, inevitabil trebuie să minţi, să te furişezi, să te ascunzi  şi să fii făţarnic. Într-un cuvânt, să fii şi să te simţi murdar.
9. Nu înşeli o singură persoană, ci două sau mai multe. Pe lângă partenerul de viaţă şi copii (în caz că ai), mai îţi înşeli şi amantul/a cu soţul/soţia. Şi cea mai înșelată se va simţi persoana cu care înşeli, pentru că ea cu siguranţă ştie că eşti într-o relaţie.

10. Te poţi trezi cu tot soiul de boli venerice.

11. Poţi păţi ca tipa din imagine. Un bărbat  din Ohio, care făcea tatuaje, pe nume Ryan Fitzjerald i-a făcut-o iubitei sale care i-a pus coarne. Înainte de a-l înşela, tipa a decis să îşi facă un tatuaj pe tot spatele care cu o scenă din filmul ei preferat: Cronicile din Narnia. După ce s-a culcat cu un alt bărbat, Ryan i-a spus lui Rossie că a iertat-o şi i-a făcut o programare la salon pentru a-i face tatuajul. Şi iată ce surpriză pe viaţă i-a făcut: o imagine a caracterului ei. :))

Dacă mai ştiţi voi alte motive, sunteţi bineveniţi să le scrieţi. 🙂

Nunţi şi divorţuri

Îmi tot povestea bunică-mea, când eram mică, tot felul de istorioare cu Dumnezeu şi Sfântul Petru. Iată una dintre ele:

“Mergea odată Dumnezeu cu Sfântul Petru pe Pământ. Şi mergând ei aşa, dau de un fecior, care stătea la umbra unui păr, doar- doar i-a cadea şi lui una direct în gură… Văzându-l, Dumnezeu îi spune:
– Ziua bună, fecior! Nu ne spui şi nouă, dacă eşti bun, încotro s-o luăm să ajungem în Satul Nou?
Băiatul, plictisit, întinde un picior către dreapta, apoi se întoarce pe-o parte şi-şi vede de somn.
Mergând ei mai departe, dau de o fată sprintenă şi voinică, care trebăluia de zor pe lângă casă. Dumnezeu o întreabă acelaşi lucru, iar fata, fără a sta pe gânduri, sare repede, le pregăteşte o traistă cu merinde, şi îi conduce, până se întrezăreşte satul cu pricina.
Sfântul Petru, impresionat, îi spune lui Dumnezeu:
– Doamne, ce fată minunată! Cum o răsplăteşti pentru fapta sa bună?
Iar Dumnezeu îi răspunde:
– Am să i-l dau pe feciorul de sub păr de soţ.”

Sec, nu-i aşa? Şi mai adăuga bunică-mea că aşa dă Dumnezeu întotdeauna, să fie unul harnic, iar celălalt leneş, unul bun, celălalt rău, ş.a.m.d., ca să existe un echilibru.

Ei bine, în zilele noastre, oricum ar fi un cuplu, nu se mai găseşte nici un echilibru. Divorţurile sunt la modă, şi fac furori. Divorţul a devenit un lucru mai mult decât normal, ca, dealtfel, a avea amant/ă. Toată lumea e nefericită alături de soţ sau soţie, toţi îşi văd defectele celuilalt numai după ce se căsătoresc, iar dacă mai au şi copii, le văd şi mai bine.
Poate sunt eu demodată, dar odată ce-ai mers la preot şi-ai jurat unele chestii, cred că ai fost conştient că e pe viaţă. Eşti nefericit numai dacă vrei asta. Cu toţii putem fi fericiţi dacă vrem, alături de persoana pe care am ales-o, că doar noi am făcut alegerea, nu? Mai demult erau căsătorii aranjate, şi tot supravieţuiau.
E clar că şi societatea e de vină, şi parcă te îndeamnă să înşeli. Divorţurile sunt pe primele pagini ale ziarelor, şi în topul emisiunilor de televiziune. Iar românii sunt leşinaţi după ele, le adoră.
Nu contest, mai sunt şi greşeli, sau “erori de căsnicie”, dar, de obicei astea nu prea funcţionează de la bun început. Şi e o mare greşeală dacă continui, şi nu divorţezi la timp, în speranţa că poate-poate se schimbă. Dar oamenii nu se schimbă deloc. Esenţa e tot aia pe veci.