Omul este frugivor, nu omnivor

Junk-foodAm rămas pe gânduri după ce am citit din cartea medicului Robert Morse, “Cum să trăim sănătos fără toxine”. Acesta susține faptul că alimentația noastră este fundamental greșită, începând cu faptul că noi credem că omul este omnivor.

Spun că am rămas îngândurată, deoarece nu pot să contest nimic din ce am citit, dar nici nu sunt pregătită să pun în aplicare ceea ce scrie aici. E greu să-ți schimbi modul de gândire învățat de mic, mai ales la o anumită vârstă.

El spune că omul se apropie și se aseamănă cel mai mult, dintre animale, cu primatele, din punct de vedere al anatomiei și fiziologiei, adică cu maimuțele. Nu cu felinele  și alte animale carnivore, nici cu păsările, porcii, urșii etc. (omnivore – consumă carne, legume, fructe, rădăcini și coajă de copac), nici cu vacile, oile, caii etc., care sunt erbivore.

Vertebratele frugivore consumă fructe, nuci, semințe, legume și verdețuri dulci.

Doctorul spune că nu ne încadrăm în categoria vertebratelor omnivore, deoarece ne deosebim de acestea din multe puncte de vedere. Dacă limba omnivorelor e riguroasă spre moderat, a frugivorelor este netedă , fiind folosită ca o lopată. Dacă la omnivore, glandele salivare sunt subactive, la frugivore sunt digestive, și energiile alcaline își au loc aici. Ficatul omnivorelor este complex și mai mare decât al omului, în timp ce al frugivorelor este simplu, de dimensiune medie, și nu este mare și complex, ca al carnivorelor.

Extremitățile sau membrele anterioare la omnivore sunt copite, gheare și labe, pe când la frugivore sunt degete pentru apucat, decojit sau rupt. Omnivorele au dinți care au canini cu colți, pe când la frugivore, dinții nu prezintă canini sau dinți tip colți.

Robert Morse afirmă că omul e singura specie care nu știe cu ce să se hrănească. Numai omul prepară hrana înainte de a o mânca. Îngrijitorii de la grădinile zoologice au învățat de mult că nu trebuie să hrănească nici un animal cu mâncare gătită, deoarece acest tratament va duce la îmbolnăvirea și moartea animalului. Iar oamenii care își hrănesc animalele de companie cu mâncare gătită, în timp, se îmbolnăvesc exact de aceleași boli de care suferă oamenii. Prin preparare, spune autorul cărții, alimentele își pierd proprietățile nutritive naturale, producându-se transformări chimice și reducându-se  cantitatea de energie.

O alimentație nesănătosă duce la pierderea stării de fericire și la tristețe, lucruri pe care majoritatea oamenilor le-au pierdut de mult, mai spune medicul.

Voi ce părere aveți? Este, oare, alimentația sursa bolilor și a nefericirii omului? O fi, oare, alimentația noastră de bază – una greșită?

Schimbări din viața mea. Controlul propriilor gânduri

Simt dorința de a mă destăinui și a vă spune despre experiențele prin care trec în ultima vreme, și asta pentru că sunt experiențe prea prețioase ca să le țin numai pentru mine, și că simt că pot ajuta și pe alții.

Am înțeles niște lucruri care până nu demult, chiar dacă erau sub nasul meu, nu le observam. Acum am început să le văd din ce în ce mai bine. Și asta datorită faptului că am început să deschid ochii, să citesc și să conștientizez faptul că fericirea mea nu poate veni nicidecum din exterior.

Sunt lucruri atât de simple, și totuși, extrem de importante, care îți pot schimba modul de viață.

Până nu demult, eram mai tot timpul nemulțumită, iar nemulțumirile mele veneau de la ceilalți: ba că nu primesc destulă atenție, ba că nu am timp pentru mine, și copiii îmi răpesc tot timpul, ba că nu am pe nimeni să mă ajute cu cei mici, când toți au părinți și bunici care-i ajută, și lista poate continua la nesfârșit. Eram mereu o victimă.

Ei bine, după ce am citit câteva cărți, și după ce am vrut să văd lucrurile așa cum sunt ele de fapt, mi-am dat seama că responsabilul pentru viața mea sunt eu, în întregime. Nu soțul, nu copiii, nu părinți. Și că dacă mă victimizez mereu nu rezolv absolut nimic, deoarece tot, dar absolut tot ce s-a întâmplat în viața mea a fost din cauza alegerilor pe care doar eu le-am făcut la un moment dat. Și tot eu sunt cea care pot să aleg să fiu în continuare o victimă și să mă plâng mereu, sau un învingător, și să mă bucur de tot ce am.

“N-am avut timp să fac ce mi-am propus azi” obișnuiam să zic, supărată, la finalul unei zile. Acum am ajuns să spun: “Am ales să fac altceva decât ceea ce mi-am propus să fac”. Dădeam vina pe timp, și nu-mi asumam responsabilitatea. Acum am început să mi-o asum, și nu mă mai simt o victimă a timpului. Eu am ales ce să fac cu timpul, nu timpul cu mine.

Cheia fericirii, care aduce succesul și prosperitatea stă chiar în noi. Și această cheie, care descuie orice ușă, e gândul nostru. Prin gânduri ne putem face viața fericită sau ne putem face viața un calvar. Obișnuim să ne gândim la ce nu vrem să se întâmple, în loc să ne gândim la ceea ce ne dorim să se înfăptuiască. Și gândurile negative, la fel ca cele pozitive, se materializează. Gândurile negative ne aduc temerile și frica, iar frica e cel mai mare dușman al nostru. Am ajuns al concluzia că frica nu e reală! Temerile noastre nu există! Sunt doar în imaginația noastră. Dar partea rea este că noi hrănim temerile și atragem ceea ce gândim. Mai mult decât atât, frica duce la depresie. Iar depresia nu poate să-ți aducă deloc satisfacție sau succes.

Cu toții avem temeri, fie că e vorba de teama de a nu fi părăsiți, teama de a nu ne pierde locul de muncă, frica de a nu fi înșelați, teamă să nu se întâmple ceva rău copilului tău etc. Dar aceste temeri nu sunt reale! Sunt cerate de noi, și, conform statisticilor, 87% dintre temerile noastre nu se întâmplă niciodată. Dar continuând să ne gândim la ele, putem să facem noi ca ele să devină reale.

Ne place să trăim ca și cum am avea 100 de vieți. Ne place să trăim în comoditate, să ne uităm la TV cum alții își trăiesc viața, în timp ce noi stăm tolăniți în fotoliu, în loc să ne-o trăim pe a noastră.

 În ultima vreme, am renunțat la TV, pentru că am realizat că nu-mi aduce absolut nici un beneficiu. Nu mă face fericită, ci dimpotrivă, mă încarcă cu informații negative, care nu-mi pot face bine deloc. În schimb, am început să fac mai mult sport, și să mănânc mai sănătos.

Alimentația e extraordinar de importantă pentru noi, pentru că sănătatea noastră depinde de alimentație. Și ne afectează atât fizic, cât și psihic. Iar noi acordăm alimentației foarte puțină importanță. Nu ne informăm, ci luăm obiceiurile alimentare învățate acasă, care, în mare parte sunt total eronate. “Ești ceea ce mănânci!” spune un proverb. Iar ceea ce obișnuim noi să mâncăm nu e sănătos deloc. Zahărul ar trebui pur și simplu eliminat din alimentația noastră, sau consumat o dată, de două ori pe săptămână. La fel și făina albă, uleiul de floarea soarelui în care ne-am obișnuit să prăjim alimente, ouăle și multe altele cu care părinții ne crescut. Dar nu dăm doi bani pe asta. În loc să citim cărți despre alimentație, ne uităm la “Vocea României”. Mergând pe stradă, vedem oameni grași, îmbătrâniți și triști. Eu nu vreau să fiu așa.

Noi, oamenii, fiecare în parte, avem o putere extraordinară. Dar învățăturile primite acasă, sau implementate de societate, ne fac să credem că suntem mici și neînsemnați, că “nu putem”, că “nu suntem în stare”. Ba da, suntem capabili să facem absolut orice dorim și visăm. Trebuie doar să ne canalizăm energia pentru a face ceea ce ne dorim și ne aduce satisfacție. Puterile noastre sunt nelimitate. Dar dacă stăm confortabil și așteptăm să ne cadă din cer, nu rezolvăm nimic.

Am mai învățat în ultima vreme că niciodată nu e “prea târziu” să facem ce ne place. Oricând putem învăța ceva nou, dacă vrem. Nu te subestima! Nu te subaprecia! Alege drumul pe care vrei să mergi și nu te abate de la el. Ceilalți se vor da la o parte, dacă tu faci pașii hotărâți. Doar hotărăște ce vrei să faci cu viața ta și unde vrei să ajungi. “Fie că crezi că poți, fie că nu, oricum ai dreptate!” a spus Henry Ford. Și e foarte adevărat. Credința noastră face totul. Dacă ajungem să credem că putem înfăptui orice, subconștientul nostru ne va ajuta să o facem. Ne va arăta calea spre ținta pe care ne-o stabilim, fie că e vorba de carieră, bani, partener sau altceva.

Zilele trecute am stat de vorbă cu mai multe persoane cu vârsta de peste 50 de ani. Mi-am dat seama cât de pesimiști, de negativiști, și de neîncrezători sunt. Și mi-am dat seama că așa sunt părinții noștri, părinții generației noastre, cei de care am fost crescuți. Ni s-a “băgat în cap” de mici că ceilalți sunt de vină pentru orice, că lumea în care trăim e rea, că suntem pe lumea asta să “ne zbatem”, că viața e un chin, și multe alele. Iar nouă, acum, ne e foarte greu să scăpăm de această așa-zisă “educație” primită de la părinții noștri, și să vedem că totul e atât de simplu, că viața e un dar, o bucurie, că viitorul depinde doar de alegerile noastre, nu de alții, că trecutul nu mai contează, că oamenii sunt buni, în esență, că putem obține absolut orice ne putem imagina…

Nu e ușor să ne schimbăm modul de a gândi, dar, cu mult exercițiu, putem să ajungem să gândim pozitiv și să ne schimbăm în bine sau în mai bine. E foarte important ca noi să nu transmitem copiilor noștri același mod de a gândi primit de la părinții noștri. Eu, de fiecare dată când îi aud pe ai mei spunând “nu pot!” le spun: “Nu există nu pot! Orice se poate pe lumea asta! Ești mai puternic decât crezi” Iar ei încearcă din nou, până reușesc.

Mai am enorm de muncit pentru a reuși să-mi controlez gândurile. Teoria o știu, dar aplicarea e grea. Însă sunt convinsă că voi reuși.

Vă spun și cărțile pe care le-am citit. Și e doar un început, pentru că voi citi multe cărți de dezvoltare personală, alimentație și sănătate:

1. Jocurile minții – Michael Michalko

2. De ce ești fraier, bolnav și falit… și cum să ajungi deștept, sănătos și bogat – Randy Gage

3. Puterea gândului – Blair Singer

4. Să trăim sănătos fără toxine – Robert Morse

Reţetă (de post): Mâncare de linte

Lintea era alimentul de bază pe vremea dacilor. Era consumată  sub formă de fiertură împreună cu alte cereale sau legume (întreagă sau zdrobită), posibil şi carne, grăsimi (animale sau vegetale) şi produse lactate sau sub formă de supă. Lintea (denumită ştiinţific Lens culinaris) este o plantă anuală leguminoasă, scundă, ale cărei seminţe sunt comestibile. Etimologic, numele acestei plante înseamnă lentilă şi provine din latinescul lens, datorită formei bombate şi circulare a seminţelor.

Se ştie că lintea conţine fito-estrogeni sau estrogeni vegetali. Aceştia ajută la reglarea ciclului menstrual şi îndepărtează simptomele neplăcute provocate de menopauză.
Lintea conţine fier, potasiu, magneziu, seleniu, calciu şi acid folic. Reface flora intestinală şi reduce nivelul colesterolului.
Lintea mai conţine vitamine din complexul B, care ajuă la stabilizarea tensiunii arteriale. Are efect antiinflamator, fiind utilă persoanelor care suferă de artrită reumatoidă.
Mai nou, se spune că, consumul de linte săptămânal reduce riscul apariţiei cancerului la sân şi a fibromului uterin.

Aveţi nevoie de:

  • o ceapă
  • un morcov
  • un ardei gras
  • 3 conserve de linte, sau un pachet de linte. Dacă folosiţi linte uscată, s-o lăsaţi să stea în apă rece măcar câtevas ore
  • boia
  • sare
  • piper

Legumele se toacă mărunt. Se pune ceapa la călit, iar când devine sticloasă, se adaugă şi morcovul şi ardeiul. Se mai lasă puţin la călit, apoi se adaugă o linguriţă de boia.  Se pun două căni de apă şi se lasă să fiarbă cam 15 minute.

 

 

 

Se desfac conservele, se pune lintea într-o sită şi se lasă puţin sub un jet de apă, să se spele. Se adaugă peste legume şi se mai pune apă. Se mai lasă să fiarbă încă 15, 20 de minute.

 

 

 

Se potriveşte gustul cu sare şi piper şi… Poftă bună.

Influenţa romană asupra bucătăriei româneşti (sec. II p. Chr. – sec. III p. Chr.)

Majoritatea istoricilor susţin că obiceiurile alimentare ale dacilor le-au învins pe cele ale romanilor cuceritori, “mai ales că legiunile n-au transportat în Dacia mesele opulente ale stăpânilor de la Roma, ci simple reţete de companie. Cu siguranta însă, în Dacia a pătruns acum plăcinta (lat.”placenta”), chiar dacă romanii o luaseră de la greci, aluaturile umplute cu tocaturi diverse, o serie de zemuri, poate asemănătoare cu ciorbele de astăzi, deşi ciorbele sunt o influenţă slavă din sud, mult mai târzie. Descoperirile arheologice ne relevă însă apariţia ţestului (oală de pământ cu capac, un fel de oala de presiune), vas raman, care a permis coacerea si fierberea şi, deci, diversificarea alimentaţiei. Pâinea, lipie sau coptură, precum şi folosirea uleiului de măsline, stors la rece, păstrat în amfore, datează tot din perioada stăpanirii romane.[1]

Victor Săhleanu ne spune că termenii de mălai şi mămăligă erau folosiţi pentru produsele şi bucatele pregătite din cereale, cu mult înainte de introducerea porumbului. Meiul a fost cereala preferată a românului, până când a fost înlocuit de porumb, o cereală originară din America, care devine din secolul al XVII-lea – al XVIII – lea, de când se răspândise în principate, hrana de bază a poporului nostru.


[1] Ghidul gastronomic al României, Ediţia a IV – a, completată şi revizuită   / 2006, 1500 de reţete, Editura House of Guides, Bucureşti, 2005, p. 8.

Englezismele de la noi din bucătărie/ Câine fierbinte aveţi?

Gallery

This gallery contains 1 photo.

Anglicismele pot fi numite „un rău necesar”, deoarece ele răspund necesităţii de a desemna noile realităţi extralingvistice apărute în contextul globalizării. Problema cu aceste împrumuturi o constituie faptul că ele au devenit o modă, motiv din care se face abuz … Continue reading

Influenţa maghiară asupra bucătăriei româneşti

Gallery

This gallery contains 1 photo.

Majoritatea împrumuturilor maghiare au un caracter regional, cele mai multe aparţinând graiurilor ardeleneşti, în special subdialectului crişean. În prezent, influenţa maghiară asupra graiurilor româneşti  scade. Nici în domeniul alimentaţiei nu avem foarte multe împrumuturi din limba maghiară. Cuvântul regional leveşe, … Continue reading

Alimentele din ziua de azi

Gallery

This gallery contains 1 photo.

Mă tot gândeam eu de ceva vreme încoace cât de importantă este mâncarea pentru noi, şi ce puţină importanţă îi acordăm, totuşi. Cred că ştiţi proverbul ăla: “Eşti ceea ce mănânci.” Păi chiar aşa şi e. Pe mine mă îngrozeşte … Continue reading