3 linguri de ulei de măsline – este esențial. Eu nu am avut când am făcut rețeta atunci, dar e foarte bun cel de la Slolaris – îl găsiți AICI.
Maiaua (compoziţia cu drojdie) se face astfel: se amestecă drojdia cu zahărul şi cu 50 ml de apă călduţă.
Nu fierbinte, nici caldă. Să fie cam cu un grad, două mai caldă decât temperatura corpului. Se amestecă şi se lasă până se “creşte” drojdia, apoi se adaugă într-un castron mai mare, peste făina amestecată cu sare. Se amestecă, apoi se adaugă şi cei 400 de mililitri de apă călduţă rămasă, frământând aluatul. Se adaugă apoi şi uleiul de măsline şi se mai frământă puţin, până reuţiţi să faceţi din aluat ca o minge, iar aluatul se desprinde de pe vas şi de pe mâini. Se acoperă apoi cu un prosop şi se lasă într-un loc mai cald, la dospit, timp de o oră, o oră şi jumătate. Aluatul va creşte, iar din el veţi putea face 4 pizza.
Aluatul crescut se împarte în 4 părţi egale, apoi se ia fiecare parte, pe rând, şi, făcând o formă rotundă, se întinde cu sucitorul până ajunge la dimensiunea tăvii.
Dacă reuşiţi, puteţi să-l întindeţi şi cu mâna.
Eu am cumpărat o tavă rotundă, special pentru pizza. Am uns tava cu puţin ulei de măsline, apoi am tapetat-o cu făină.
Se pune uleiul la încins, apoi se pun căţeii de usturoi, tocaţi mărunt. Se lasă doar puţin, să nu prindă culoare maronie, apoi se adaugă roşiile tocate mărunt. Se lasă cam 5 minute pe foc, după care se adaugă sosul de roşii, sare, piper şi oregano, se amestecă şi se mai lasă 5 minute.
Sosul de roşii se pune peste blatul de pizza pe care l-aţi pus deja pe tavă, apoi se pun ingredientele dorite. Pont: găsiți tăvi, diverse forme și modele, la reducere AICI.Ingredientele se pun în ordinea următoare: după ce se întinde sosul de roşii, se dă pe răzătoarea mare un strat de mozarella.
Se pun apoi mezelurile, ciuperci, măsline şi ce mai doriţi, după care din nou se pune un strat subţire de mozarella şi / sau caşcaval.
Eu, pentru prima pizza am folosit: şuncă, ciuperci, salam, bacon şi măsline.
A doua pizza am făcut-o “ţărănească”. Am pus un strat de ceapă, tăiată peştişori, apoi am pus cârnăciori, tăiaţi rondele, bacon, măsline şi ciuperci. Am vrut doar să vă dau o idee, dar ce puneţi pe pizza e alegerea voastră. Puteţi face şi pizza diavola, punând salam picant şi ardei iute. Se mai poate face şi pizza numai cu brânză, folosind mozarella, gorgonzolla şi ce tipuri de brânză vă mai plac.
Se încălzeşte în prealabil cuptorul la temperatura maximă, se introduce pizza, se lasă cam 10 minute, până se face deasupra o crustă maronie, apoi se scoate, se pune pe o farfurie mare şi rotundă, se taie cu “cuţitul” rorativ special pentru tăiat pizza, şi…
Sau dacă vă place să fiți creativi, puteți încerca pizza în formă de buchete de flori, cu cozi de ceapă verde, ardei galben, măsline și alte verzituri.
Există o vorbă care spune că niciunde nu-i mai bine ca acasă… Dar oare ştim noi oare unde e “acasă”? Adică se referă la casa în care locuim, la locul în care am copilărit, la ţara în care trăim sau la oamenii care ne sunt apropiaţi şi dragi?
Eu cred că se referă la toate astea.
“Acasă”, adică în locul copilăriei mele, merg foarte rar, de vreo două-trei ori pe an. Deşi nu e un loc cu multe amintiri plăcute, mă încarcă cu energie de fiecare dată.
Oricum, dorul de casa ne urmareste pretutindeni, mereu. Pentru că “acasă” înseamna locul în care ne-am simţit fericiţi, alături de persoane dragi nouă… Dacă stau bine şi ma gândesc, eu am câteva zeci de locuri în care m- am simţit sau mă simt acasă.
Trăim mereu cu dorul in noi… dorul de copilărie, de prima iubire, de bunicii care nu mai sunt; chiar dorul de a merge cu bicicleta, dorul de gustul unui fel de mâncare, dorul de a privi norii ca sa vezi ce forme ascund… Iar dacă ţi-e dor de ceva, înseamnă că n-ai trăit degeaba. Cine are dorul în suflet e un om fericit.
Nu stiu de ce, în ultima vreme mă cam năpădesc amintirile copilăriei. Eu sunt de origine din Banat, dar acum locuiesc în Maramureş. Maramureşenii spun că numele de Banat vine de la bănat, care înseamnă necaz, sau supărare, din cauză ca mai demult, maramureşenii erau nevoiţi să neargă la lucru în Banat ca să-şi câştige pâinea. Mergeau la săpat primăvara, şi la cules porumbul toamna.
E ciudat cum , dacă nu vorbeşti multă vreme o limbă, uiţi multe cuvinte. Mie mi s-a întâmplat să uit cuvinte din graiul bănăţean, anumite regionalisme pe care le foloseam zilnic în copilărie. Şi de câtva timp încoace mi-am tot “stors mintea”, să le găsesc.
Şi iată rezultatul:
Regionalisme din Banat
comuna Felnac, judeţul Arad
• arşău – hârleţ
• ai – usturoi
• niauă – zăpadă
• copârşău – sicriu
• avlie – curte
• a oringi – a face curăţenie
• arbeică – cratiţă
• cindă – sufragerie
• târnaţ – coridor
• şporeit – sobă pe care se face mâncare
• sobă – cameră
• feşcile – chibrituri
• măramă – batic
• cătrânţă – şorţ
• peşchir – prosop
• lăvor – lighean
• tablă – farfurie
• furchiţă – furculiţă
• şolă – cană
• sopon – săpun
• colnă – ocol
• crompiri – cartofi
• părădaică – roşie
• păşcănad – păstârnac
• clisă – slănină
• şpinod – spanac
• ştrimfi – coirapi
• a murlui – a spăla pe jos
• a sta la givan – a sta de vorbă
• butoară -gaură
• dârză – cârpă
• potcă – ceartă
• a sudui – a înjura
• a beşceli – a certa
• a prici – a sfătui, a atenţiona
• cărbăşace – cartaboş
• crofnă – gogoaşă
• lăcruţă – cutie
• cădrof – dulap pentru haine
• stelaj – raft
• credenţ – dulap
• a feşci – a vopsi
• pomoroancă – portocală
• ştălog – coteţ
• chică – coadă împletită
• piparcă – ardei
• piparcă măruntă – boia
• foaie – ziar
• cucuruz – porumb
• podrum – pivniţă
• cureci – varză
• a şurlui – a spăla
• uica – unchi
• păsulă – fasole
• goşci – musafiri
• uiagă – sticlă
• o ţâră – puţin
• coşie – căruţă
• şiur – sită mare
• puimeş – sertarul de la masă
• dricală – saltea umplută cu frunze de porumb
• ghije – frunzele porumbului
• şfarcă – tobă
• dună – plapumă cu pene de gâscă
• firang – perdea
• plevais – creion
• ţucur – zahăr
• iorgovan – liliac
• măsai – faţă de masă
• bumb – nasture
• tulipan – lalea
• imală – noroi
• fegeu – capac pentru oală
• ştampă – păhărel
• icoană – fotografie
• fereastă – geam
• a sa chici – a se aranja
• şod – comic
• tolcer – pâlnie
• sfedăr – bluză
• laviţă – scaun lung fără spătar
• măstilă – cerneală
• potcă – ceartă, sfadă
• jâradă – claie de fân
• ludaie – dovleac
• ludăiţă – dovlecel
• duşancă – sacou bărbătesc cu buzunare la piept
• ligav – pretenţios la mâncare
• hoază – pantaloni
• şielui – a inşela
• prusluc – vestă
• pecmez – gem
• covăsât – iaurt
• iancăl – haină bărbătească
• a se ortăci – a se împrieteni
• scovardă – clătită
• jiep – buzunar
• a molări – a zugrăvi
• moalăr – fotograf
• cioc – polonic
• cotarcă- hambar
• chiscant – cănată
• poniavă – pătură
• a se şuşcăi – a se văita
• a feşceli – a murdări
• hârţ – şoarec
• păţoc – şobolan
• bagsama – bănuiesc
• cărică – aţă
• holdă – câmp
• dereş – canapea
• bata – nenea
• rumânele – farduri
• imală – noroi
• băuţă – pietricică
• a câcăli – a mâzgăli
• maţ – furtun subţire
• slăvină – robinetul butoiului
• marve – animale
• şorof – şurub
• corpereţ – brăţară
• drod – sârmă
• râp – jeg
• zâncălău – pat pe care se dormea vara afară
• ca cafa – maro
• laută – vioară
• pieptar – vestă îmblănită deschisă în faţă
• huţuluş – leagăn
• ceacea – nenea
• unsoare – untură
• răchie – ţuică
Şi ca să vă mai faceţi o idee despre Banat, ascultaţi-l pe unul dintre marii grei ai muzicii populare bănăţene, Petrică Moise. Vă avertizez că e greu să-ţi stăpâneşti lacrimile. Prima e foarte tare.
Our website uses cookies to provide you the best experience. However, by continuing to use our website, you agree to our use of cookies. For more information, read our Cookie Policy. Cookie
