Crucea – simbol protector. Semnificația crucii

Crucea este un simbol în formă de intersecţie a două sau mai multe linii, ce formează o zonă definită de reunire a patru regiuni, care simbolizează universul. Cele patru braţe ale crucii indicau cele patru puncte cardinale.
Simbolul poate reprezenta atât radierea prin braţe, cât şi unirea, prin centrul ei. Crucea este o construcţie arhetipală ce reglementează ordinea, fiind o unire a contrariilor.
Crucea este un simbol mai vechi decât perioada în care a fost adoptată de religia creştină şi a fost folosită împotriva forţelor diavolului, ea fiind semnul protector cel mai utilizat de popoarele creştine.
La creştini, aproape în toate casele există o cruce, al cărei semn se spune că este cunoscut şi respectat şi de către spiritele decăzute, deşi le înfurie peste măsură. De aceea, semnul crucii este folosit şi pentru apărarea individuală, precum şi în ceremoniile de exorcizări.
Se spune că, crucea în sine are mai multe utilizări, printre care: curăţă de energii negative şi malefice, protejează, activează lumina interioară, deschide drumuri şi influenţează benefic orice situaţie. Mulţi oameni poartă o cruce din aur la gât, ca pandantiv, pentru a-i feri de boli şi de spirite rele.
Creştinismul a făcut din cruce , care era un  instrument de tortură, aducător de moarte, un obiect sfânt, dătător de viaţă. Acum, crucea este simbolul de căpătâi al creştinismului, reprezentând patima, moartea şi învierea Domnului.
Împărăteasa Elena, mama Împăratului Constantin cel Mare, a descoperit la Ierusalim lemnul crucii de pe Golgota (în anul 326), iar Constantin însuşi a adoptat crucea ca emblemă pentru steagurile şi monezile sale, după ce în anul 312, când îl înfruntase pe rivalul său Maxențiu, i s-a arătat semnul crucii pe cer, ca promisiune de biruinţă : „Întru acest semn vei învinge“. El a ridicat în inima Romei o cruce impunătoare (prototipul troiţelor de mai târziu).
Se cunosc circa 400 de forme de cruci, dintre care următoarele 3 sunt cele mai răspândite: Crucea Tau, în forma de T (litera greacă Tau), fiind forma cea mai veche, cu origini în Orientul păgân.
A doua este crucea latină/catolică (crux immissa), cu 4 brate inegale:  (stâlpul vertical mai lung). Este forma cea mai răspândită la ora actuală şi mai este crucea greacă/ortodoxă, cu 4 braţe egale: + Acesta este simbolul actual al Crucii Roşii.

Bibliografie: Andronovici, Liviu, Scurtă istorie a bijuteriilor româneşti începând cu Dacia precreştină, Bucureşti, 2009.

Avantajele construcțiilor din lemn

Locuind în Maramureș, am învățat să apreciez valoarea lemnului.

Spun că am invățat deoarece, venind aici în urma cu 11 ani dintr-o zonă de câmpie, am rămas impresionată când am văzut frumoasele căsuțe din lemn, bisericile din lemn pentru care este renumit Maramureșul, dar si porțile maramureșene.

Deschizând aceastã poartã maramureșeanã, pãtrundem în alt timp

Manastirea Bârsana este cunoscută ca fiind construită de măicuțe și având lemnul ca material de construcție principal.

Pui de moroșan la Mănăstirea Bârsana

Sunt mulți care cumpără case vechi din lemn de la țărani și le mută în terenul lor, dar sunt și oameni care, cunoscând avantajele locuirii într-o casă făcută din lemn, își construiesc una de la zero.

Pe lângă că sunt atractive din punct de vedere al aspectului exterior, casele din lemn din zilele noastre pot fi rezistente la foc.

Casele de lemn pot fi realizate din cherestea – din scânduri sau bârne. Mulți își construiesc case de lemn nu numai pentru a locui zilnic, ci si pentru a sta în ele în weekend-uri sau concedii sau pentru a primi oaspeți.

Se știe că lemnul de brad este foarte bun în construirea caselor de lemn, fiind tot mai popular în ultimii ani și se bucură de o mare apreciere din partea arhitecților. Calitatea lemnului este principalul criteriu atunci când iei hotărârea de a-ți face o casă de lemn, aceste trebuind să fie tratat împotriva dăunătorilor și a șanselor de a produce umiditate.

Principalul avantaj atunci când iei hotărârea de a construi o casă de lemn este prețul, care este mult mai mic, comparativ cu o casă din zidărie/beton.

Un alt avantaj este durabilitatea (există construcții de lemn de sute de ani), dar și faptul că lemnul poate fi refolosit și se pot face alte construcții.

Chiar dacă nu pare, lemnul nu are un coeficient de conductibilitate termica redus, ceea ce înseamnă că vara e mai răcoare decât în construcțiile din betoane, si iarna se pastrează căldura în încăperi.

Lemnul poate fi folosit și în construcții mixte, asociindu-se fiarte bine cu piatra (poza mai jos),oțelul și cu betonul și schimbând astfel aspectul estetic, deoarece se știe că lemnul conferă senzația de căldură.

În cazul în care aveți de gând să vă construiți o căsuță din lemn, vă recomand depozitul de materiale de construcții OSB TEGO, unde găsiți scânduri și grinzi de brad de calitate la prețuri foarte bune.

Regionalisme din Maramureș III

Sunt curioasă câți dintre voi știți că „limba” noastră națională este de fapt un dialect al limbii române, dialectul dacoromân. Asta pentru că limba română se împarte în patru dialecte: dacoromân, care este cel mai răspândit, aromân, istroromân și meglenoromân. Pe teritoriul României se vorbește dialectul dacoromân, care la rândul lui se împarte în subdialectele: bănățean, crișean, maramureșean, moldovean, și muntean, iar acestea la rândul lor se împart în graiuri.

Știm că am mai scris două articole despre regionalismele din Maramureș, dar ne-am mai amintit câteva, așa că am decis s-o mai punem de-un articol.

Data trecută v-am spus că a tomni înseamnă „a repara ceva”, dar dacă vreo babă îți spune că te-ai mai tomnit, nu te bucura prea mult, că de fapt vrea să spună că „te-ai mai îngrășat” :).

Nu joiesc a mă găta de mers la petrecanie. înseamnă „Nu reușesc” să „mă pregătesc” la timp de mers la „înmormântare”.

Chiar dacă n-aveam  bugătă vreme, m-am hățit de rânit la marhă. Traducerea: Chiar dacă n-aveam timp „destul”, m-am apucat de „făcut curat” la „vaci”.

Copilu′ se cânta de numa, numa că l-o pițigat un bânzoi. = Copilul „plângea” de numa, numa din cauză că l-„a înțepat” o „insectă”.

L-o cătănit mă-sa bine că nu s-o vrut duce la chiparoș să să tragă-n chip. Cu alte cuvinte: L-„a certat” maică-sa foarte tare că nu a vrut să meargă la „fotograf” „să se pozeze”.

Bărbatu-meu se plânge că boscorodesc într-una, de-l colbotesc de cap. Adică „Bărbatul meu se plânge că „vorbesc prea mult”, de-l „zăpăcesc de cap”. Pe bune 🙂

Mă taie jigu – „Am acid la stomac”.

M-am hărnicit să demnic pită în zama de tojmaji! = „M-a pus naiba” „să rup bucăți” de pâine în „supa de tăieței”!

La o nuntă, doi holtei se minunau de o drușcă cât era de deșelată. Traducerea: La o nuntă, doi „burlaci” se minunau de o „domnișoară de onoare” cât era de „strâmbă”.

O grăiesc babele de rău cum că-i tuioșă și cam ulicariță, nu știe folosi curpătoru′, da′ știe că în cavei să pun două coscuță de miere. Cu alate cuvinte: O bârfesc babele că-i „zăpăcită” și cam „vagaboandă”, că nu știe să folosească „tocătorul”, dar că știe că în „cafea” se pun două „cubulețe/ bucățele” de „zahăr”.

O zăbovit un dărab de vreme din cauza herediei din trafic. adică „A întârziat” „puțin timp” din cauza „agitației” din trafic. (dărab mai înseamnă și „bucată”)

Am luat gozerița și-am strâns hoaspele de pe jos. = Am luat „fărașul” și am strâns „cojile de semințe” de pe jos.

Își ascundea mâinile în jeburi c-avea hâră pe sub unghii. = Își ascundea mâinile în „buzunare” fiindcă avea „mizerie” pe sub unghii :).

Bine-i tânăr și holtei („necăsătorit”), că meri seara unde vrei.

Măi, pretine, io și tu, șohan („niciodată/ în veci”) n-om vidé raiu′.

În ciupă („cădiță”) m-o ciupăit („scăldat”), s-am glasu′ de horit („cântat”).

Pă baieru′ („cureaua”) străiții mele, scrisăi numele tău, lele.

La capitolul înjurături și blesteme, cele mai populare sunt: Mâncate-ar franțu de hămnisît!, Stroșite-ar, să te stroșească!, Doamne, alduie-l!, Bată-l cucu! și bineînțeles Mnezău′ mâne-tii!, Dumnecatu′ mătii! :).

Îi mulțumim prietenei noastre, Mihaela Roman, expertă în regionalisme din Maramureș :).

Sursa pozei

 

Regionalisme din Maramureș

Subdialectul maramureșean este unul dintre cele mai haioase subdialecte ale limbii române (după cel moldovean 🙂 , desigur.

Vă vom scrie azi niște cuvinte și expresii care ni s-au părut mai amuzante.

Substantive:

La noi în Maramureș, de Halloween nu se sculptează „dovleacul”, ci ludăul. Prin sate, mai toată lumea are o ciufulitură (adică „o poreclă”). De exemplu: Ulifante, Brebănașu, Gozu (adică „gunoi”, „mizerie”),  Mâcioc (pe aici mâcioc înseamnă „motan”), Jidu („evreul” din sat), Brihan (adică „Burtă Mare”) etc.

În Maramu, fetele îmbrobodite-napoi s-ar lega cu drod de drăguț, mai ales dacă are și mótor. Traducrere: „În Maramureș, „fetele ușuratice” s-ar lega cu „sârmă” de „iubit”, mai ales dacă are și „mașină”.

Moșii betegi merg la potică, și-i cer la poticarăș bumbi, adică: Moșii „bolnavi” merg la „farmacie” și-i cer „farmacistului” „medicamente”.

Iar babele stau cât îi ziua de lungă pe laiță în odor și-i grăiesc de rău pe toți: „No, ni la aia ce doniță are, tulai Doamne!” :), adică: Babele stau cât îi ziua de lungă pe „bancă” în „curte” și îi „bârfesc” pe toți: „„Noah”, „uită-te” la aia ce „cap mare” are, „Doamne ferește!””.

Când copilul plânge fără rost îl întrebi „Ce-i băiucul?”, nu „Ce te supără?”.

Să nu mai spunem că unele substantive au un plural mai „aparte”: o casă, două căși/căs; o mână, două mânuri. Când ridici ceva greu te dor spatele (nu, te doare spatele), iar tatăl Anei e tatele Anei.

Verbe: a cuștuli – „a gusta”, a tomni – „a repara”, a bolunzi – „a înnebuni”, a te betegi – „a te îmbolnăvi”, a hori – „a cânta”, a zbiera – „a plânge”, a-și bănui – „a-i părea rău”, a te trage pe cur – „a da înapoi”, a te trage-n chip – „a te fotografia”, a te tomni cu fărburi/ a te fești (la ochi/ părul) – „a te farda”, iar în loc de „minți”, la noi se spune mințești.

Adjective: hâd – „urât”, nealcoș – „mândru sau frumos”, buiac – „unul căruia-i e prea bine”, buimac – „amețit”, lesne – „ieftin, dar și ușor (adverb)”, bolund – „nebun”, mintioș – „deștept”, hâros – „murdar”.

Adverbe: mintenaș – „imediat”, biniucă – „bine”, aiciucă – „aici”, cătinel – „încet”, acuș – „imediat”, acolucă – „acolo”, hăpt – „chiar”, amu – „acum”, aci – „aici”, oleacă/nițel – „puțin”.

 Sperăm că am reușit să vă bine-dispunem o țâră (un pic). Vă țucăm („pupăm”)!

Ţurca, un sport pe care-l pot practica şi fetele

Spuneam într-un  alt articol că ţurca e un sport pentru toate vârstele şi pe care-l poţi practica, indiferent de sex. Datorită faptului că în joc nu există contact direct (corp la corp) cu adversarul, pot exista şi echipe mixte (fete cu băieţi) şi chiar şi echipe de fete, care pot juca cu echipe de băieţi.

Aşa că noi (Cristina şi Iasmina) ne-am hotărât să ne facem echipă. Avem nevoie de încă 3 fete din Baia Mare să ne facem o echipă de fete. Prin asta vrem să susţinem şi să promovăm un sport şi un joc al copilăriei care te deconectează de tot stresul şi te face să uiţi de tot ce e rău şi negativ.

Doritoarele sunt rugate să lase un comentariu, iar noi le vom contacta prin e-mail.

Regionalisme din Banat

Nu stiu de ce, în ultima vreme mă cam năpădesc amintirile copilăriei. Eu sunt de origine din Banat, dar acum locuiesc în Maramureş. Maramureşenii spun că numele de Banat vine de la bănat, care înseamnă necaz, sau supărare, din cauză ca mai demult, maramureşenii erau nevoiţi să neargă la lucru în Banat ca să-şi câştige pâinea. Mergeau la săpat primăvara, şi la cules porumbul toamna.
E ciudat cum , dacă nu vorbeşti multă vreme o limbă, uiţi multe cuvinte. Mie mi s-a întâmplat să uit cuvinte din graiul bănăţean, anumite regionalisme pe care le foloseam zilnic în copilărie. Şi de câtva timp încoace mi-am tot “stors mintea”, să le găsesc.
Şi iată rezultatul:

Regionalisme din Banat
comuna Felnac, judeţul Arad

• arşău – hârleţ
• ai – usturoi
• niauă – zăpadă
• copârşău – sicriu
• avlie – curte
• a oringi – a face curăţenie
• arbeică – cratiţă
• cindă – sufragerie
• târnaţ – coridor
• şporeit – sobă pe care se face mâncare
• sobă – cameră
• feşcile – chibrituri
• măramă – batic
• cătrânţă – şorţ
• peşchir – prosop
• lăvor – lighean
• tablă – farfurie
• furchiţă – furculiţă
• şolă – cană
• sopon – săpun
• colnă – ocol
• crompiri – cartofi
• părădaică – roşie
• păşcănad – păstârnac
• clisă – slănină
• şpinod – spanac
• ştrimfi – coirapi
• a murlui – a spăla pe jos
• a sta la givan – a sta de vorbă
• butoară -gaură
• dârză – cârpă
• potcă – ceartă
• a sudui – a înjura
• a beşceli – a certa
• a prici – a sfătui, a atenţiona
• cărbăşace – cartaboş
• crofnă – gogoaşă
• lăcruţă – cutie
• cădrof – dulap pentru haine
• stelaj – raft
• credenţ – dulap
• a feşci – a vopsi
• pomoroancă – portocală
• ştălog – coteţ
• chică – coadă împletită
• piparcă – ardei
• piparcă măruntă – boia
• foaie – ziar
• cucuruz – porumb
• podrum – pivniţă
• cureci – varză
• a şurlui – a spăla
• uica – unchi
• păsulă – fasole
• goşci – musafiri
• uiagă – sticlă
• o ţâră – puţin
• coşie – căruţă
• şiur – sită mare
• puimeş – sertarul de la masă
• dricală – saltea umplută cu frunze de porumb
• ghije – frunzele porumbului
• şfarcă – tobă
• dună – plapumă cu pene de gâscă
• firang – perdea
• plevais – creion
• ţucur – zahăr
• iorgovan – liliac
• măsai – faţă de masă
• bumb – nasture
• tulipan – lalea
• imală – noroi
• fegeu – capac pentru oală
• ştampă – păhărel
• icoană – fotografie
• fereastă – geam
• a sa chici – a se aranja
• şod – comic
• tolcer – pâlnie
• sfedăr – bluză
• laviţă – scaun lung fără spătar
• măstilă – cerneală
• potcă – ceartă, sfadă
• jâradă – claie de fân
• ludaie – dovleac
• ludăiţă – dovlecel
• duşancă – sacou bărbătesc cu buzunare la piept
• ligav – pretenţios la mâncare
• hoază – pantaloni
• şielui – a inşela
• prusluc – vestă
• pecmez – gem
• covăsât – iaurt
• iancăl – haină bărbătească
• a se ortăci – a se împrieteni
• scovardă – clătită
• jiep – buzunar
• a molări – a zugrăvi
• moalăr – fotograf
• cioc – polonic
• cotarcă- hambar
• chiscant – cănată
• poniavă – pătură
• a se şuşcăi – a se văita
• a feşceli – a murdări
• hârţ – şoarec
• păţoc – şobolan
• bagsama – bănuiesc
• cărică – aţă
• holdă – câmp
• dereş – canapea
• bata – nenea
• rumânele – farduri
• imală – noroi
• băuţă – pietricică
• a câcăli – a mâzgăli
• maţ – furtun subţire
• slăvină – robinetul butoiului
• marve – animale
• şorof – şurub
• corpereţ – brăţară
• drod – sârmă
• râp – jeg
• zâncălău – pat pe care se dormea vara afară
• ca cafa – maro
• laută – vioară
• pieptar – vestă îmblănită deschisă în faţă
• huţuluş – leagăn
• ceacea – nenea
• unsoare – untură
• răchie – ţuică

Şi ca să vă mai faceţi o idee despre Banat, ascultaţi-l pe unul dintre marii grei ai muzicii populare bănăţene, Petrică Moise. Vă avertizez că e greu să-ţi stăpâneşti lacrimile. Prima e foarte tare.

Copile mai deschide-o uşă

Îi rugă iar şi-i sărbătoare
Petrica Moise – Acasa – Poezie